POETUL GHEORGHE BĂLTEAN. OMUL CARE A IUBIT PĂMÂNTUL ROMÂNESC. OMUL CARE NU A UITAT NICIODATĂ CĂ ESTE ROMÂN. OMUL CU CARE ASTĂZI NE MÂNDRIM

POETUL GHEORGHE BĂLTEAN DIN TOPLEȚ- POZĂ REALIZATĂ DUPĂ TABLOUL PICTAT DE PICTORUL CORNELIU BABA ÎN CURTEA CASEI LUI G.B. (ORIGINALUL SE AFLĂ LA NEPOTUL POETULUI CARE SE NUMEȘTE DORU MURGAN)Fiecare suflet are un rol în momentul în care respiră aerul universului, în momentul în care calcă pământul, în momentul în care spune ”Mama”, fiecare suflet are o destinație, un drum pe care îl urmează negreșit, de ce? Pentru că așa îi este scris. Acolo sus, acolo în Împărăția Domnului avem pagina noastră, avem steaua noastră, avem ceva, un ceva în care credem cu toată puterea inimii, a gândirii, a trăirii, a omenescului din noi, de acolo de sus suntem trimiși pe pământ și tot acolo sus ajungem mai devreme sau mai târziu, iar în momentul întoarcerii la Dumnezeu o să povestim experiența noastră pe pământ. Nu există laude, nu există frustrări, nu există ură, nici tristețe, eu cred că există doar o poveste care se numește ”Povestea sufletului pe pământ”, cu siguranță Dumnezeu ne așteaptă, ne ascultă și ne trimite în lumea bucuriei, a iubirii, a fericirii, nimeni nu ne judecă, toate acestea pentru faptul că noi îndeplinim porunca lui, el ne trasează drumul, el ne direcționează, el ne trimite acolo unde trebuie să ajungem.
Dascălul Bălteanu (așa cum i se spunea atât în comuna Topleț-jud.Caraș-Severin, cât și în satul Jdioara-jud. Timiș) a fost trimis pe pământ pentru a șlefui lucruri, suflete, inimi, minți, a fost trimis pentru a umple viața oamenilor cu bunătate, armonie, curaj, demnitate, cinste și mai ales modestie. Am spus: mai ales modestie datorită faptului că acest om de o frumusețe interioară ieșită din comun a transmis prin toți porii această calitate umană, s-a purtat simplu, a fost sincer cu cei din jur dar și cu propria persoană drept pentru care a fost iubit de toți oamenii cu care a fost în contact.
Din spusele bunicii mele- Maria Damșescu (Mateoviciu după primul soț care a fost ucis pe front în cel De-al Doilea Război Mondial), fostă elevă a Dascălului Bălteanu, rețin:

”Nu puteai să nu-l iubești pe Dascălul Bălteanu, avea în el acea lumină care se tot mărea, copiii îl venerau, prietenii îl apreciau, oamenii din Topleț îl respectau, oamenii de seamă ai României noastre frumoase îl iubeau și îl considerau unul dintre cei mai adevărați români, Dascălul Bălteanu pentru noi, copiii de la școală, a fost și mamă, a fost și tată, încrederea pe care ne-o dădea acest om ne făcea să trecem foarte ușor peste greutățile vieții de atunci, și chiar au fost vremuri grele pentru țara noastră.”

Gheorghe Băltean, Dascălul Gheorghe Băltean s-a născut pe meleagurile Toplețului, un loc divin și pur, spun pur datorită apelor, pădurilor, câmpiilor, luncilor, datorită oamenilor care locuiau și care locuiesc în acest minunat sat.
S-a născut în anul 1 iulie 1881 în comuna Topleț, județul Caraș-Severin și a decedat la 23 decembrie 1961, fiind înmormântat în Topleț.
A fost un copil sărac, fiu de țăran, părinții se ocupau cu agricultura, tata se numea Nicolae, iar mama se numea Petria, bunicii se numeau Ana și Toma. Gheorghe Băltean a urmat Școala Gimnazială în sat și apoi s-a înscris la Orșova după care a studiat Institutul Pedagogic din Caransebeș. La Orșova l-a avut ca dascăl pe Traian Hențiu, un român naționalist, l-a pus pe Gheorghe Băltean să spună poezii de: George Coșbuc și Mihai Eminescu, pe scenă în port național românesc.
În toamna anului 1900 este repartizat la Jdioara, în județul Timiș unde își începe meseria de dascăl. Și-ar fi dorit să rămână în Topleț, lângă mama lui, dar nu a fost să fie.
Datorită caracterului său puternic, fiind un om de o frumusețe interioară nemaiîntâlnită, ajunge să fie iubit de copii, de sătenii din Jdioara, se face cunoscut în împrejurimi și pune umărul la dezvoltarea materială și spirituală a acestei localități.
Gheorghe Băltean sau Dascălul Bălteanu, cum îi spuneau oamenii din jurul său, a fost format ca învățător confesional în spiritul iluminist al lui Constantin Daicovici-Loga.
În anul 1902, s-a căsătorit cu Savela Săvescu, originară din Rusca Montană, o femeie minunată, de profesie învățătoare și cu preocupări literare, manifestând înclinare spre teatru și poezie. Iată cum Dumnezeu a unit doi oameni frumoși la suflet, doi oameni care au presărat iubire pe drumul lor, în jurul lor, au plantat în sufletele oamenilor dragostea pentru poezie, iubirea pentru țară, dorința de a face lucruri benefice omenirii, Savela Băltean a publicat versuri și piese de teatru școlar în ”Drapelul” din Lugoj și în revistele ”Învățătorul Bănățean”, semnând cu pseudonimul ”Salvia”, a fost o femeie plină de talent și dornică de a înfrumuseța viața celor din jur, ea având cursurile Universității de vară din Vălenii de Munte, organizate de Nicolae Iorga. O familie care a dat dovadă de curaj și demnitate, o familie care a făcut tot posibilul să ajute oamenii, cu ce puteau ei.
Familia Băltean a fost apreciată și iubită de această comunitate, rămânând pentru totdeauna în sufletele și în inimile ei. În anul 1925 se retrage în comuna Topleț, în sfârșit Dascălul Bălteanu revine acasă, iar în 1930 se pensionează.
Cinstea, spiritul nobil, iubirea pentru țară, modestia și corectitudinea acestui om deosebit, acestui toplicean curajos au făcut ca omul Gheorghe Băltean să rămână în istoria comunei Topleț, volumele sale de poezie, curajul de a spune oamenilor ce înseamnă omenia, nobilul țel de culturalizare al maselor au făcut să respectăm amintirea acestui brav cetățean.
Spunea într-una din scrierile sale: ”S-au înmulțit crâșmele, s-au golit bisericile, s-a învrăjbit lumea cu politica”. Astăzi, după aproximativ 90 de ani de la spusele acestui nobil om se întâmplă la fel, exact aceleași lucruri.

Cine a fost acest Dascăl? Ce a făcut pentru sufletele din jur?

Iată întrebările la care merită să răspundem și merită toată lumea să știe că Dascălul Bălteanu a pus bazele ridicării în 1907 a noii biserici din Jdioara, județul Timiș, a ajutat la construirea școlii din această localitate, a sprijinit activ și a participat la activitatea renumitului cor bisericesc din sat, a scris poezii, peste 1400 de poezii religioase, în anul 1916 acest om curajos și iubitor de țară a fost condamnat de către autoritățile austro-ungare la 17 ani de închisoare pentru că a primit și găzduit soldați români din grupul ”Cerna”, G.B, așa cum se semna, rămâne însă neclintit în convingerile sale, fiind un om dârz, neînfricat, militant activ prin scris și acțiune. Dascălul nostru, topliceanul curajos și înțelept a participat la înfăptuirea marelui Act al Unirii românilor la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia în calitate de corespondent, trimis special al ziarului ”Drapelul” din Lugoj. Dascălul Gheorghe Băltean a continuat să desfășoare o intensă activitate cultural obștească și literar publicistică de-a lungul vieții sale, este animatorul acțiunii de adunare a fondurilor bănești și a materialelor pentru ridicarea Casei Naționale din Topleț, astăzi numindu-se Casa Culturală ”Gheorghe Băltean”, a fost președinte al Casei Naționale, secretar, casier și bibliotecar, el s-a străduit să atragă toți intelectualii satului la activitatea spirituală. A fost dirijor al Corului Casei Naționale, astăzi Căminului Cultural din localitate, a instruit corul muncitorilor și țăranilor care îl alcătuiau, a fost dirijor al corului bisericii din sat.

Ce înseamnă pentru noi G.B.?

Acest G.B., acest patriot învățător, poet, fiul al Toplețului, acest suflet ieșit din valurile războiului cum spunea Mihail Gașpar, acest G.B. cucerește sufletul maselor mari ale poporului, un popor care a gustat și gustă poeziile lui.
Cine este acest om G.B.? O întrebare la care trebuie să dăm răspuns.
Numele acestui poet, învățător, erou, numele lui este cartea de identitate a satului românesc, este cartea de identitate a comunei Topleț, a locuitorilor din această localitate, spui Gheorghe Băltean și simți atingerea Cernei, simți mirosul de liliac de pe Iovan Iorgovan, simți foșnetul pădurii ce înconjoară Toplețul; spui Gheorghe Băltean și imediat intri într-o lume curată, o lume care a rămas neatinsă în amintirea noastră, rostești numele acestui om și în inima ta încolțește un sâmbure de credință creștină, acest minunat toplicean a contribuit la modelarea sufletelor și caracterelor tinerelor generații, datorită lui mulți oameni au ajuns să fie patrioți, integri morali, oameni adevărați, care la rândul lor au transmis altora acest crez umanist.
Ne bucurăm că a existat un asemenea om, un brav român, noi, cei care ne-am născut în același loc, Topleț, ne mândrim și ne bucurăm că putem să povestim despre viața și activitatea acestui om de cultură, suntem obligați să transmitem mai departe tinerilor istoria vieții acestui poet, a acestui om curajos, istoria acestui minunat învățător, care s-a născut și a trăit pe meleagurile comunei noastre.

Bibliografie selectivă:

-Primul volum al poetului Gheorghe Băltean este intitulat „Poesii” și este semnat doar cu inițialele G.B. Volumul a fost tipărit în anul 1920 la tipografia „Drapelul„ Lugoj, poeziile sunt de o gingășie rară, Gheorghe Băltean cucerește sufletele oamenilor.
-Al doilea volum apare în anul 1925 și se numește „Din copilărie” (Amintiri în versuri), acesta fiind un volum mic de numai 28 de pagini, este tipărit la Caransebeș. Scopul tipăririi acestui volum fiind de natură filantropică.
-Al treilea volum de poezii apare în anul 1928 la tipografia „Anca” din Cluj. Se numește „Pîne cerească pentru patrie plugari și școlari”.
-Cel de-al patrulea volum se numește „Din lumea Toplețului”, în anul 1932 la tipografia „Minerva” din Orșova.
-„Pîne cerească pentru apostolii satelor” apare în anul 1937, este cel de-al cincilea volum de poezii al poetului G.B. Volumul se tipărește la Cluj la tipografia „Anca”.
-Volumul șase de poezii apare în anul 1943 și se numește „Citesc școlarii – ascultă plugarii”
-Ultimul său volum este tipărit în anul 1943 și poartă numele de ”Frământări pentru vatra de lumină în Topleț”.

A colaborat la: „Acțiunea” (Lugoj), „Almanahul învățătorilor” (Lugoj), „Răsunetul” (Lugoj), „Răsunetul cultural” (Lugoj), „Fruncea” (Lugoj”,„Cartea satului” (Lugoj”, „Învățătorul bănățan” (Lugoj), Timișana” (Lugoj), Brazde bănățene” (Topolovățul Mic), „Calendarul românului”(Caransebeș), „Tribuna graniței” (Caransebeș), „Școala bănățeană” (Caransebeș), „Viața nouă” (Caransebeș), „Drum nou” (Bocșa Montană), „Făclia” (Caransebeș), „Foaia diecezană” (Caransebeș), „ Gazeta oficială” (Caransebeș), ”Lumina” (Caransebeș)„Gazeta Orșovei” (Orșova), „Grănicerul” (Mehadia), ”Învățătorul” (Cluj), „Libertatea” (Orăștie), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul român” (Budapesta, Arad), ”Progresul” ( Oravița), „Semenicul” (Timișoara, Lugoj), „Telegraful român”, „Valea Bârzavei” (Reșița), „Vasiova”, (Bocșa Vasiovei).

 

”Te-aș părăsi Toplețule,
De-aș putea cu mine duce
Și izvorul de la munte
Și pe mama de sub cruce!!!”
G.B.

Din aceste versuri cu impact emoțional rezultă rădăcinile noastre și apa de la izvor pe care am băut-o cu toții. Doamne, dar ce poate fi mai curat și sfânt decât mama, mama care ne-a dat viață, mama pe care o purtăm în suflet mereu, ce poate fi mai frumos pe lumea aceasta decât o propoziție cu aceste cuvinte : mama și izvorul de la munte?
Mulțumim învățătorule, mulțumim poetule, mulțumim eroule, mulțumim Gheorghe Băltean că ai făcut din lumea satului nostru o lume mai frumoasă, o lume mai prietenoasă, mulțumim pentru că ai făcut cunoscută localitatea noastră, ai dus numele ei pe alte meleaguri, mulțumim că ai scris poezii despre viața oamenilor, locurile satului, mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru Topleț pe drumul vieții tale și ne rugăm la Dumnezeu să ai parte de liniște și pace la Dumnezeu, acolo în Împărăția sa!

ÎN POEZIA TA…

Pe drumul pietruit, în cântecul pădurii tu te-ai născut,
Ai plâns, ai râs și ai călcat pământul unui loc divin,
Ai scris poezii în cartea vieții, în cartea unui început,
Prieten iubitor, poet nemuritor, culoarea unui cer senin.

Ești peste tot iubite Dascăl, în versuri, întrebări, în fapte,
În lumea celor drepți, ești pe cărarea ce duce la izvor,
Ești foșnetul pădurii, licuricii ce se pierd în noapte,
Ești Eroul epocii numită: ”Trecut, prezent și viitor”.

În poezia ta ne regăsim cu toții, ai noștri dragi strămoși
Își spun durerea unui neam, își cântă bucuria vieții lor,
Toplețul cu al său Iorgovan, locul cu oameni frumoși
În poezia ta ne umplem sufletul cu dragoste și dor.
În poezia Ta…G.B.

MIA MARIA ROGOBETE

Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *