Autor: Mioara Baciu, membru UZPR

Ultima zi din Gerar a acestui an a adus la Galați, o seară magică de poezie, prin care au răzbătut, ca o binecuvântare, Balada lui Ciprian Porumbescu și alte asemenea creații, precum și vocea, plină de sens, a moderatoarei Radu Roxelana, jurnalist, realizator emisiuni Campus TV Buzău.

„Fulgere de gânduri” (volum de poezii apărut la Editura Axis Libri Galați, 2026) a răsturnat Adrian Talabă în sala Casei Artelor din Galați, unde, părtași i-au fost scriitorii: Petre Rău, Gabriel N. Gherbaluta, Pr. Ionel Rusu, Georgeta Musca Oana, Sebastian Golomoz,  Luminita Potirniche, Marin Oanea, Ghiță Nazare, Doina Talaba (grafician), Antoaneta Crudu (Președintele Asociației Danubiana Galați), elevi ai Liceului de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, precum și un public minunat, numai „ochi și urechi”.

 

Motto-ul evenimentului a fost “Poeții sunt inima umanității“, de Eugen Ionescu.

Maestru în arta moderării, Roxelana Radu (citându-l pe Grigore Vieru, potrivit căruia Fericit este cel care are în minte numele unei lumini) a adresat lui Adrian Talabă întrebarea: Care este numele luminii din propria poezie?

Poetul a răspuns, fără ezitare, Dumnezeu. Iar la întrebarea dacă: poezia este un dialog cu sine însuși?, Adrian Talabă a afirmat că da, poezia este un dialog cu mine, cu soția și cu dvs, toți ceilalți, de la care primesc avizele, apoi continui.

Introducerea graficianului cărții, Doina Talabă, în dialogul despre carte, a fost realizată de către moderator, tot prin întrebări deosebit de interesante, pornind de sintagma lui Horatio, Ut pictura Poesis (Poezia, ca și pictura): Pictăm cu cuvinte sau scriem în imagini? Ce a existat mai întâi, poezia sau grafica? Cine deține armonia în cuplu, poezia sau grafica?

La așa întrebări interesante, răspunsurile Doinei Talabă au fost pe măsură: pictăm poetic, cu sensibilitate și scriem folosindu-ne de imagini vizuale, se creează astfel o lume fantastică, în care te descoperi și te redescoperi; pasiunea pentru grafică a existat înaintea pasiunii pentru poezie; armonia în cuplu este biunivocă, ne completăm reciproc tot timpul.

A venitul rândul subsemnatei, prefațator al volumului de poezii Fulgere de gânduri, moderatorul dorind să afle, cu precădere, pornind tot de la un citat, dacă în poezia lui Adi Talabă este sau nu prezentă metafora.

În calitate de prefațator, „Fulgere de gânduri” a fost, pentru mine, o provocare, titlul cărții transmițându-mi că avem de-a face, nu cu un gând rebel, ci cu fulgere de gânduri, care ar putea fi rezultat al scânteii divine, dar care ar putea găzdui frământări sufletești, conflicte interioare.

Pătrunzând în adâncurile ei, am descoperit faptul că autorul își caută și își găsește liniștea, în spații sacre, precum mănăstirea, altarul, cerul, unde își pune la adăpost, departe de haosul lumii, fulgerele de gând, conectându-se la pacea divină. Poezia devine astfel, pentru Adi, un spațiu sacru, al reconectării cu sine, un refugiu, alinare, vindecare, protecție, oferind cititorului o experiență emoțională autentică și profundă.

Folosind un limbaj relativ simplu, transparent, pe un ton calm, contemplativ, delicat, uneori dramatic, un stil sobru, meditativ, concentrat, Adi construiește versuri scurte, discontinue, dar pline de sens, presărate cu epitete (liniștită mănăstire, codri seculari), metafore (adăpost de gând), personificări (florile zâmbesc), antiteze implicite (liniște și haos), imagini auditive și vizuale (ploaia, trăznetul, curcubeul).

Natura este aproape nelipsită în versurile sale (pădurea, brazii, frunzele, codrii, valurile sălbatice), devenind partener de încredere la emoțiile autorului, pregătind trecerea spre retragere, evadare din cotidian, introspecție, meditație, contemplare.

Autorul nu evită să scrie în poeziile sale despre durere, despre regrete, scrie despre acestea ca despre ceva firesc, vede  lacrimile drept dovadă a trăirii, ca elemente de purificare a sufletului.

Pentru Adi, poezia nu este doar artă, ci este și forță vindecătoare, salvatoare, eliberatoare, este motiv de introspecție și transcendere spirituală.

Prin măiestria senzorială a limbajului, prin contrastele constante, prin combinarea imaginilor vizuale, ce cele auditive, cu sunete, simțiri, Adi creează o experiență poetică inedită, cu un ritm propriu, captivant și profund.

La întrebările Din ce se naște poezia? Din ce trăiește ea?, a răspuns scriitoarea Georgeta Muscă-Oană, apreciind că poezia se naște din extremă emoție, este un mod de a simți și trăi în fiece vers, ea trăiește din/prin emoțiile/simțirile poetului.

Ce fel de poezie este poezia lui Adi Talabă, ne-a lămurit scriitorul, editorul Petre Rău, care a precizat că poezia autorului este metapoezie (poezii care se privesc în oglindă pe sine), este poezie care are mari pretenții de la cititori, întrupează poeme care sunt poeme, este o poezie profundă, în care este prezentă geometria fulgerului, un cosmos poetic personal, iar motivul acceptării suferinței în poezia, reprezintă prețul necesar pentru autocunoaștere.

Poetul Gabriel Gherbăluță, anticipând întrebarea moderatoarei (care a citat-o pe Florina Zaharia, Președinte al Filialei Sud-Est a USR: Din esența spaimei și a vieții se scrie poezia și ziua de mâine?) a menționat că poezia lui Adi Talabă este o operă de magie, iar el este un poet fabulos și a simțit că poezia sa este scrisă din frica de dincolo. A mai precizat că volumul de poezii este un monolog între poet și eul liric, celelalte teme sunt doar pretexte, iar poezia lui este vocea inimii, care vine marea singurătate (cum afirma Grigore Vieru).

Cu totul deosebită este comparația lui Gabi Gherbăluță, potrivit căreia, Adi Talabă este un poet închis în poezie, asemeni uni călugăr închis în chilia sa. Pentru că, așa cum am precizat și eu, retragerea, în locuri sfinte (precum mănăstirea) reprezintă, pentru autor, protecție, refugiu pentru a desăvârși, în tihnă, actul creației.

Scriitorul Ghiță Nazare, el însuși moderator avizat, a fost rugat să vorbească despre unde începe poetul Adi Talabă și unde se termină omul.

Poetul Sebastian Golomoz susține, printre altele, că poezia este vocația sa, iar poetul Adi Talabă este un interpret al propriei interiorități, pentru care natura înseamnă mijloc de comuniune și vindecare.

În cele ce au urmat, poetul Adi Talabă a fost supus unui tir de întrebări fulger, adresate de către moderatorul evenimentului, care au constat în întrebări în legătură cu de ce ar aprecia mai mult un scriitor sau altul și motivarea alegerii. Test , la care, autorul a făcut față cu bine.

Preotul Ionel Rusu, scriitor omniprezent în viața culturală a urbei, după ce a răspuns la întrebarea moderatorului (Care este arma poetului), susținând că aceasta este cuvântul bun, a apreciat că Adi Talabă este un om profan, mistic, un om al liniștii și isihiei, iar cartea sa este asemeni unui copil dorit, născut la maturitatea sa literară.

L-a mai provocat moderatoarea pe părinte cu afirmația lui Walt Whitman, Cititorule, nu-i doar o carte aceasta! Cine o atinge, a atins un om. Părintele a răspuns că această carte, dar și poetul există, nu e o nălucă, și atunci cănd atingi, deschizi cartea, atingi, descoperi sufletul autorului. Iar la întrebarea dacă se poate face poezie fără libertate, părintele a impresionat auditoriul prin răspunsul său, pe care îl puteți savura integral în înregistrarea video realizată de către partenerul media al evenimentului, RTV Galați-Brăila.

Și poeta Luminița Potîrniche a făcut aprecieri cu privire la cartea lansată, considerând că aceasta este un real progress, iar autorul a mulțumind tuturor pentru prezență, recitând în final un poem din volumul de poezii ce urmează a se naște!

Iata, suficiente motive să vă recomandăm să pătrundeți în universul liric al poetului Adi Talabă, pentru a contempla frumusețea lumii, în ansamblul ei, pentru a reflecta asupra propriei ființe și pentru a vă bucura de puterea miraculoasă a poeziei sale.

Mult succes cărții, în lume! Iar autorului, să continue să rodească!