Autor: Maria Rogobete
Într-o lume plină de bucurii și fericiri, într-o lume a satului românesc, povești, basme, legende care stau parcă lipite de tufișurile prinzătoare de anotimpuri cu zorzoane și țepi, vestiții țepi ce atacă mâini nevinovate, într-o lume cu ape cântătoare, dealuri vorbitoare, munți voinici, lunci hrănitoare, câmpii frumos mirositoare, mama unui înger frumos, poate chiar cel mai frumos dintre toți îngerii, scrie versuri cu puteri supranaturale, versuri care construiesc clipă cu clipă o a treia lume, sau lumea din mijloc, aceasta este lumea ocrotitoare, binevoitoare, iubitoare, lumea dornică de a învăța mersul cu ochii închiși pe drumul necunoașterii, un drum care duce spre ETERNITATE.
Exact, Mioara Gheleșan, poeta, mama unui copil ce a plecat la Dumnezeu, în Împărăția Lui, cu trăire și talent, cu dragoste de viață și dăruire de câțiva ani, trăitoare în comuna Topleț, județul Caraș-Severin, a deschis poarta inspirației, reușind să ajungă la tipar cinci cărți de poezie, toate dedicate îngerului Claudiu.
Prin aceste versuri, pot spune că se regăsesc foarte mulți oameni care și-au pierdut copiii, poezia Mioarei devenind medicament pentru suflet. Nu există durere mai mare ca atunci când îți pierzi copilul, acest fapt nu trebuia scris în Cartea Omenirii, nu știm cine a semnat paragraful, dar cu siguranță nu Dumnezeu, pentru că durerea și tristețea au făcut un zid, apoi o groapă în care se întâlnesc lacrimile, apoi toate s-au transformat în cuvinte care au umplut paginile cărților și sute de părinți și-au regăsit liniștea în aceste cărți de suflet, de durere, de liniște sufletească. Și mai e ceva, încercarea de a găsi un sens în această tragedie, construirea unei lumi paralele prin ridicarea unei scări ce duce direct în lumina în care credem toți, sperăm în ea, trăim cu gândul că murind vom vedea luminița, moartea este o parte inevitabilă a vieții, este continuarea vieții, moartea unui copil este cel mai crud lucru care i se poate întâmpla unui om, unei mame!!! Este o povară uriașă, iar faptul că își poate exprima sentimentele pe un blog, pe o rețea de socializare, ajută mult inima și bătăile ei transpirate, o inimă îmbrăcată în sentimente de vină, chiar dacă aceasta nu există, o inimă care își duce crucea până la capăt în doliu, în singurătate, în liniște, în lupta pentru existență.
Mioara Gheleșan a arătat cât de mare este puterea în ființa ei, dar mai ales cât de mare este puterea lui Dumnezeu, cărămizile versuri, pietrele proză, cuvintele sfinte pe care le face cadou oamenilor îndurerați, și nu numai, sunt cadouri pentru umanitate!
Anotimp…
Am așteptat atâta timp
Să cuceresc durerea,
Și am găsit un anotimp,
Iubirea și tăcerea!
Și m-am rugat atâta timp
La stele și la noapte,
Și am găsit un anotimp,
O rugăciune-n șoapte!
Și-am adunat atâta timp
Durerea, neputința,
Și-mi cer iertare de un timp,
La unul Dumnezeu,
Cu Claudiu, puiul meu!
Mioara GHELEȘAN
O felicit pe această MAMĂ, româncă cu suflet de aur, pentru cartea „ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT-PETALE PE SUFLET” VOLUMUL II și o respect pentru tot ce a scris și o să scrie, o felicit pentru POEZIA ETERNITĂȚII!!!
Odihnă veșnică, Claudiu!
Odihnă veșnică, copii ai neamului nostru plecați prea devreme de pe pământ!
Dumnezeu este Universul și Universul este Omul!