Prăbușirea învățământului din România a dus la creșterea numărului de tâmpiți

Spread the love

Loading

invatamant romanesc

După 1989, ca un blestem pentru România, toți miniștrii de la învățământ, fără excepție, s-au pus să reformeze un sistem care funcționa foarte bine. În loc să scoată din programul de studii istoria măsluită a Partidului Comunist Român, lecțiile politice etc., acești miniștri au reformat în rău din temelii sistemul de învățământ, iar politicienii din Parlament au votat fără să-și dea seama că vor distruge viitorul unei națiuni. Au votat modificări care au dus la creșterea numărului de tâmpiți, care s-au răspândit în toate instituțiile statului și instituțiile administrațiilor locale.

Această reformă a transformat dascălii în milogi, oferindu-le salarii de mizerie, determinându-i să nu mai aibă interes pentru a școli generații denaturate și deformate de concepțiile unei corupții generalizate.  

Iată ce spune  un profesor român, care profesează în Franța, într-o sinteză despre învățământul românesc de după 1989 în raport cu sistemul de învățământ francez. 

Ana – Maria Constantin este doctorand la Universitatea din Poitiers (Franța) și la Universitatea Alexandru I. Cuza din Iași (România). Ea elaborează un studiu comparativ privind rolul și statutul consilierilor școlari români și psihologii consilieri de orientare francezi, având ca domenii de interes sociologia, științele educației,consilierea și orientarea profesională.

84fce caricaturi2

“Nu știu câți dintre voi aţi văzut filmul ,,Liceenii”. Era o frântură din educația care a dispărut acum 25 de ani. S-au dus regulamentele școlare dure, s-au dus uniformele obligatorii și profii exigenți.

Eu încă am mai prins câțiva, în anii ’90, în fața cărora îmi mănânc unghiile, ba mai ziceam și-un „Tatăl nostru” de frică să nu mă scoată la tablă.

Azi, profesorii se plâng că elevii nu mai învață, că sunt mai bine îmbrăcați ca ei, că la școală se face parada modei, atunci când elevii catadicsesc să vină la școală. Dar nu vă spun mai multe, pentru că știți și voi cam cu ce se mănâncă școala românească, cu milioane de absențe și promovabilitate mediocră la Bacalaureat de când s-au pus camere video care inhibă inspirația.

Nici să fii la catedră nu e mai bine, pentru că rezultatele dezastruoase le sunt imputate profesorilor. Dacă se chiulește, e vina lor, că nu știu să țină un curs care să-i atragă, care să le mențină interesul treaz, care să-i țină la școală și să nu-i trimită pe stradă sau prin baruri. Dacă nu se învață e tot vina lor, a profesorilor.”[…]

 

“Aceasta era situația când încă eram profesoara în țară.

Acum lucrez din nou în învățământ, în Franţa, la Lycée  de La Rochelle.

Pentru că, un liceu care se respectă are o reputație. Reputație care se construiește în

ani și cu mult efort. Reputația se face pe baza rezultatelor de mai sus, dar și prin absolvenții săi. Absolvenții  trebuie sa continue studiile sau să fie angajați. Pentru a ajunge la studii universitare sau angajatul ireproșabil, liceul nu se joacă cu regulile. Regulamentul este foarte dur și dacă vă povesteam de ,,Liceenii”, nu o făceam întâmplător.

Toată lumea are uniformă. Uniforma este obligatorie. Obligatorie este și coafura fetelor, un coc micuț, ca și barba permanent rasă a băieților. Obligatorii sunt și pantofii negri cu toc de trei centimetri pentru fete. Balerinii nu sunt acceptați, cum nu sunt permise nici tocurile mai mari de trei centimetri. Cine nu se încadrează este exclus de la cursuri sau mai bine zis, trimis acasă să se schimbe. Dacă ai reușit să treci de prima selecție de la poartă, te poate trimite acasă orice profesor sau Consilierul Principal Educativ care răspunde de Viața Școlară. Și apoi, e problema ta dacă rămâi cu absențe nejustificate. O să regreți cu ocazia consiliilor clasei care se reunesc la fiecare sfârșit de semestru pentru a analiza situația școlară și disciplinară a tuturor elevilor.

Acolo, în ședință, de față cu toți profesorii și directorii, absențele, excluderile, abaterile disciplinare sunt tocate mărunt. Dacă exagerezi, poți fi sigur că n-o să ai o diplomă pe care să scrie Lycée  de La Rochelle ci o diplomă oarecare, fără prea multă valoare.

Să revenim la regulament.

Știți că, în România, se filmează orele cu telefonul mobil, că elevii se amuză între ei sau pe socoteala profesorului care, vrând-nevrând, e profesorul lor. Ei bine, aici e absolut imposibil. Telefoanele mobile nu sunt permise în incinta școlii (și nici în internat între anumite ore, cum e ora de studiu sau după stingere) și orice folosire a gadgeturilor mobile este sancționată simplu prin confiscare. Ulterior, aparatul ajunge la Directorul Adjunct care judecă singur dacă și când îl returnează proprietarului. Se poate ajunge la o lună, două, sau tot anul școlar. În funcție de gravitatea faptei.

La ore, dacă nu ești disciplinat, profesorul nu se încurcă cu tine. Nu ai chef de oră, te poftește afară, dar nici asta nu e de bine, pentru că nu ai voie să părăsești liceul așa, când ai tu chef. Practic ești obligat să rămâi în școală, ți se notează excluderea, și o să lucrezi de unul singur la Viața Școlară. Ba, mai mult, o să mai primești și o pedeapsă ca să nu te mai amuzi în ore în loc să asculți lecția.

Pedepse se dau ușor. Se numesc „Rețineri”. O să faci teme, eseuri, pe diverse subiecte, în general legate de greșeala făcută. Dacă ai fost lipsit de respect, o să scrii câteva pagini despre respect și nevoia de respect. Dacă ai copiat, o să argumentezi cum dăunează copiatul disciplinei școlare…

Dacă excelezi în greșeli o să faci multe chestii practice. De exemplu, o să lucrezi

pentru colectivitate la restaurantul unde mănâncă elevii, o să faci curat prin școală sau la spălătorie. Și vă spun sincer, nimic din

toate astea nu e amuzant. Dar e meritat. Greșelile meritate sunt asumate. O reținere sau o excludere pleacă în plic la părinți care o retrimit semnată la școală. Ele rămân în dosarul elevului pentru posteritate.

Absențele sunt foarte bine supravegheate.

Practic, sistemul îți poate arăta la orice oră cine nu e prezent la cursuri și din ce motiv. Motiv necunoscut înseamnă că echipa de la Viața Școlară pune mâna pe telefon și sună. Te sună pe tine, părinte sau tutore. Părinții pot vedea și ei de acasă dacă odrasla e la școală au ba. Dacă părintele e cu copilul acasă, sună la școală ca să-i anunțe absența și motivul. Totul e contabilizat. Dacă ai lipsit, când apari la școală te prezinți cu carnetul personal pentru a justifica absența și a o reglementa informatic. Părinții semnează absențele elevilor minori, majorii pot să și le semneze singuri, în consecință de cauză.

Elevii și părinții au semnat contractul cu școala. Contractul e lege și toată lumea se

supune. Democrația… e în altă parte.[…] 

 

PS – Doresc să ajungem să fie introduse cât mai curând și în ROMÂNIA reguli clare și pentru profesori dar și pentru elevi.

 

N. T.: Titlul a fost redactat de administratorul site-ului.