Autor: DR. ONUFRIE (OCTAVIAN) POP,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT DE BERGAMO ȘI EUROPA (ITALIA)
Postul pe care îl ținem noi, creștinii ortodocși, în cinstea praznicului Nașterii Domnului, este un post de 40 de zile prin care noi ne pregătim să-l primim în sufletele noastre pe Fiul lui Dumnezeu, care a luat trup omenesc și S-a jertfit pentru păcatele noastre. Însă, pentru a ne putea mântui trebuie să ne asumăm și noi această jertfă a Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Tocmai de aceea, trebuie să fim și noi în starea de jertfă, pentru a ne putea întâlni cu Dumnezeu în sufletele noastre, pentru a-l putea vedea pe Dumnezeu în inimile noastre. Aceasta este singura cale prin care omul, dupa păcat, se mai poate întâlni cu Creatorul său. Calea jertfei, suferinței, durerii, ostenelii sau crucii. Desigur că, pe această cale, nu suntem singuri. Împreună cu noi este mereu Mântuitorul nostru, așa cum a spus apostolilor dupa înviere: “Și iată, Eu voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor!”. Dumnezeu este mereu cu noi și în noi, prin harul Său, ca energie necreată izvorâtă din ființa lui Dumnezeu, care pătrunde în noi prin Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos și care ne luminează mintea, ne încălzește inima și ne întărește voința. Dar harul nu poate veni într-o inimă necurată, murdărită de păcate și de patimi. De aceea, mai întâi, trebuie să ne curățim inima de păcate în Taina Spovedaniei și numai după aceea, harul dumnezeiesc se poate odihni în inima noastră. Bineînțeles că vor mai fi și căderi, din neputința trupului sau din obisnuință cu păcatul. Dar acestea nu trebuie să ne împiedice să-l cerem lui Dumnezeu ajutorul. Însă, Dumnezeu ne ajută numai dacă îl rugăm să ne ajute, pentru că “la Dumnezeu, toate sunt cu putință”.
Așadar postul, nu înseamnă numai schimbarea alimentației, ci înseamnă, mai ales, schimbarea vieții noastre. Este un prilej de introspecție, de testare a credinței noastre, a nădejdii și a dragostei pentru Dumnezeu. Și chiar dacă nu înțelegem însemnatatea postului, să postim chiar și așa, numai din ascultare față de Biserică, al cărei cap este Hristos, care ne spune să postim. Să spunem, așa cum a spus Sf. Ap. Petru Mântuitorului în corabie: ”Pentru cuvântul Tău, voi arunca mreaja.” Și ascultarea a dat rod. Așa trebuie să facem și noi atunci când Domnul Hristos prin slujitorii Bisericii Sale, ne spune să facem ceva ce nouă ni s-ar părea fără sens. Să ne lepădăm de noi inșine, de părerea noastră, să nu ne mai dăm dreptate noua înșine, ci lui Dumnezeu, prin ascultare. Și atunci vom vedea și noi roadele ascultării de Dumnezeu în viața noastră, așa cum le-a văzut Sf. Ap. Petru când a prins mulțime mare de pești și așa cum le-au văzut toți cei ce au împlinit voia lui Dumnezeu.
De aceea, fie că înțelegem sau nu înțelegem sensul sau rostul postului în viața noastră, vă îndemn pe toți, și pe cei buni și pe cei mai puțin buni, și pe cei credincioși și pe cei mai puțin credincioși, să țineți toate rânduielile Bisericii, pe care Dumnezeu le-a așezat pentru noi. Și dacă n-ați făcut-o până acum, încercați de acum înainte, și chiar dacă vă poticniți și simțiți că e cu neputință să postiți, de exemplu, nu uitați să vă rugați lui Dumnezeu la care “toate sunt cu putință”. Este o ocazie de a pune în practică tot ceea ce v-am scris mai sus. Să ne ajute Dumnezeu ca postul Crăciunului să ne fie un prilej de a ne ruga mai mult și mai bine, de a ne lepăda de noi înșine prin ascultare, de a crește în credință, nădejde și dragoste față de Dumnezeu și față de semenii noștri!
Vă doresc un post binecuvântat, rodnic în virtuți și cu folos duhovnicesc!