PROCESUL COMUNISMULUI, DEZBĂTUT PRIN CORESPONDENȚĂ DE CĂTRE SCRIITORI ȘI GAZETARI

Editorial GABRIEL TEODOR GHERASIM

COMUNISMUL ȘI ANTICOMUNISMUL LA ROMÂNI„Procesul comunismului”, dezbătut prin corespondență de către scriitori și gazetari; în România încă nu a existat un adevărat proces al comunismului. O parte dintre scriitorii și gazetarii români au căutat însă să dezbată, printr-o scurtă corespondență, adevărata față a comunismului.

CEAUȘESCU SAU CUM SĂ PREZINȚI UN DRAC ȘI COMUNIST DREPT ÎNGER ȘI PATRIOT

Gabriel Teodor Gherasim, New York.
La nici o săptămână după apariția articolului meu: „100 de ani de comunism: genocid, furt, rusificare și satanizarea valorilor”, am primit comentarii de la cititori și gazetari care apreciau, în majoritatea cazurilor, demascarea comunismului din sistem ateu și proletar, ca sistem satanic și elitist. Din moment ce acest articol este închinat victimelor comuniștilor, am dedicat aceste complimente memoriei lor. Au fost însă și câteva cazuri de oameni care au făcut distincție între un diavol comunist și altul, cum ar fi calificarea lui Ceaușescu drept „patriot” și „benefic” națiunii noastre. M-am străduit, la rândul meu, să divulg acest clasic exemplu de gândire venită exact din Sindromul Stockholm, este bine prezentat și în filmul „Candidatul Manciurian”, în care oameni oropsiți de tirani devin suporteri aprigi ai celor care i-au persecutat. Redau mai jos o astfel de corespondență cu jurnalistul Ion Măldărescu, unul dintre oamenii care îl laudă pe acest dictator criminal. Propun cititorilor parcurgerea acestui dialog, nu atât pentru generațiile persecutate de comuniști și de Securitatea lui Ceaușescu, cât mai ales pentru generațiile născute după 1989. Am speranța că aceștia vor fi avizați astfel când vor întâlni perspective mai mult sau mai puțin naive, ale unor oameni care insistă să laude acest oribil dictator comunist și să găsească justificare pentru orice crimă pe care acesta a săvârșit-o contra populației luată ostatecă pentru 50 de ani de către comuniști, în România.

PROCESUL COMUNISMULUI, DEZBĂTUT PRIN CORESPONDENȚĂ DE CĂTRE SCRIITORI ȘI GAZETARI

Revista Art-Emis
Stimate Domnule Gabriel Teodor Gherasim, Doamna Maria Diana Popescu lipsește o perioadă din redacție, ceea ce explică o oarecare întârziere a răspunsului.
Referitor la texul trimis spre publicare, vă rog să acceptați câteva precizări:
– este surprinzător că din marea listă a intelectualilor martiri ROMÂNI, victime ale Holocaustului Roșu și ale alogenilor aduși „pe tancurile sovietice” gen Ana Pauker, Valter Roman, Samuel Bruckner, Nikolski, & Co. în 1944, singurul citat de Dvs. este „românul” Wurmbrand, racolat la Paris de comintern, instruit la Moscova și adus în România împreună cu confrații lui;
– nu se face o diferență între comunismul instaurat în România după trădarea de la 23 august 1944, perioada ceaușistă (când economia și prestigiul României au atins cote la care este greu de crezut că vor mai ajunge vreodată) și „capitalismul”; corporatist întronat după 1989, care a transformat România în colonie;
– Dumneavoastră, în textul trimis susțineți că: „Rămâne la discreția urmașilor victimelor comuniștilor de a ține candela memoriei sacrificiului lor aprinsă în perpetuitate, pentru că «cine uită crimele trecutului este condamnat să le repete». Memorie eternă martirilor noștri care au fost persecutați și care au fost sacrificați de către mișcarea satanică chemată comunism”. Corect spus, dar absolut incomplet. Se pare că de acolo, de la New York, nu se poate vedea pădurea din pricina copacilor.
Comunismul a fost o rană a omenirii, dar globalismul de astăzi promovează crima la nivel planetar comisă prin războaie de agresiune și cotropire mult mai distructive decât cel de-al Doilea Război Mondial, distrugerea civilizațiilor prin așa-numitul „multiculturalism”, homosexualizare, depravare și depopularea planetei – susținută de Henri Kissinger –, promovarea Islamului prin „migratori” supranumiți refugiați (felicitări lui Trump pentru că nu acceptă invadatori musulmani);
– Uniunea Europeană, în fapt, o nouă Uniune Sovietică cosmetizată, modernizată și la fel de ipocrită ca cea veche, a răpit suveranitatea statelor colonizate – inclusiv a României – conduse de escroci și trădători de neam puși pe căpătuială. Recenta întâlnire de la Roma a deconspirat intențiile de dominație planetară discreționară și de sclavagism în formă modernizată.
– Dumneavoastră vă referiți la „redenumirea monștrilor… în eroi (Ceaușescu, Lenin, Stalin…)”. Comiteți o mare nedreptate asociind cele trei nume și punând între ele semnul de egalitate. Sub Nicolae Ceaușescu, despre care Petre Țuțea a spus că a fost un mare Patriot, România s-a debarasat de U.R.S.S. Politica lui din anii „70 ai secolului trecut a fost de folos umanității. Amintiți-vă, vă rog, că SUA și China s-au folosit de el ca ambasador neoficial între ele și URSS. După 1989, cei trei „escu” și actualul robot de la Cotroceni (niciunul român neaoș), împreună cu TOATE guvernele postdecembriste au fost și sunt pentru Țară incomparabil mai dăunătoare și distructive decât cele ceaușiste. Întrebare retorică: este mai bun capitalismul corporatist agresiv și criminal actual decât comunismul?
Se pare că răspunsul îl dați chiar Dumneavoastră: „Pentru că satanismul (a se citi capitalismul corporatist actual – n.n.) solicită de la credincioșii săi «ordine prin haos» și sadism, sacrificul de tip genocid de vieți umane este o constantă, precedată de abuz mintal, emotiv, fizic/sexual, dus până la exacerbare”. Stimate Domnule Gabriel Teodor Gherasim, să nu trăim izolați într-un trecut dureros, fără a vedea prezentul criminal și mai ales viitorul sumbru al României „De la Nistru pân” la Tisa”! În speranța că mesajul meu nu vă va deranja prea tare și va clarifica unele aspect omise de Domnia Voastră, Cu considerație, Ion Măldărescu Redacția revistei ART EMIS

GABRIEL GHERASIM. Stimate domnule Măldărescu, Va mulțumesc pentru timpul acordat citirii și răspunsului la eseul meu, „100 de ani de comunism”. Cu privire la comentariile despre Richard Wurmbrand, pot să vă îndrept la biografia de pușcărie comunistă a acestui om extraordinar. Cu privire la proslăvirea dictatorului Ceaușescu, pot să vă invit să proclamați aceste laude urmașilor oamenilor omorâți de grănicerii lui Ceaușescu când încercau să treacă Dunărea, românilor livrați de sârbi pentru vagoane de sare, la bebelușii omorâți în incubatoare din lipsa căldurii de la electricitatea tăiată, la copiii și adulții omorâți de lipsa medicamentelor, a dializei, a transplanturilor de organe, pe care Vestul le acordă cetățenilor săi încă din anii ’70.
Poate le puteți spune și oamenilor care au dârdâit de frig cu anii la cozi uriașe ca să cumpere, când găseau, de la lapte la hârtie de toaletă, la ciolane sub pretenție de carne. Sau poate îi transmiteți populației sclavizate cât de mare a fost Ceaușescu când a jupuit-o de muncă, sudoare, libertate și drepturi pentru a plăti datoriile băncilor din Vest și pentru a face spionaj pentru ruși. Da, domnule Măldărescu, spuneți-le lor cât de „mare om” a fost acest dictator oribil și o să vedeți cum orice dictator care are 22 de milioane de sclavi poate „construi” palate și hidrocentrale, pentru că… nu le face el, ci sclavii lui. Totul, desigur, în numele „clasei muncitoare” și spre „beneficiul” ei. Înțeleg că avem cu toții nevoie de eroi și că Ceaușescu are pentru dumneavoastră acest sens. Însă este o iluzie tristă, comparată cu distrugerea și teroarea nordcoreeană, făcută cu aprobarea Occidentului (Clauza Națiunii celei mai favorizate), de Ceaușescu, pentru că dictatorul comunist Ceaușescu a făcut jocul sataniștilor, și și-a găsit sfârșitul ca mai toate uneltele lor, gen Saddam, Ghaddafi, Hitler și alții, când nu au mai avut nevoie de el pentru oropsirea poporului român. Va doresc tot binele, Gabriel Gherasim.

REVISTA ART-EMIS

Stimate Domnule Gabriel Teodor Gherasim, Este bine – cred eu – să privim ambele coperți ale unei cărți, nu doar una singură. Am afirmat și susțin că Ceaușescu a fost patriot român. Este o realitate! Pe vremea lui l-am înjurat, dar după catastrofa decembristă, când corbii s-au năpustit asupra României, mi-am dat seama că era, categoric, mai bun decât leprele care s-au instalat după el. A fost un dictator, dar pentru români. După asasinarea lui, la cârma Țării au urmat un criminal, un prostovan, un hoț, iar acum o marionetă în slujba altora. Cum găsiți că este mai bine? Să ai în fruntea țării un dictator, sau o haită de jefuitori nemernici?
Amintiți de anii când grănicerii aveau ordin să tragă, dar așa au procedat și alții; „uitați” de miile de germani împușcați în țara lor ocupată de „aliați” și de „Marele frate de la Răsărit”. Uitați că tot Occidentul ne-a dat pe mâna rușilor. Dvs. susțineți că sclavii au construit ceea ce era până în „89. Da, aveți dreptate, dar vă amintesc că după 1990, după ruinarea economiei, până și sclavii au fugit din țară. I-au obligat desființarea și vânzarea la prețuri derizorii a peste 1300 de mari întreprinderi (construite tot de sclavi, deci ale lor), rezultat al jafului național; în lipsa locurilor de muncă, șomajul a atins cote de neimaginat. România a ajuns piață de desfacere a reziduurilor occidentale, iar românii, cetățeni de rang inferior în UE (nouă Uniune Sovietică Europeană). Englezii știu ei de ce au votat pentru Brexit.
În România, totul a fost transformat în ruină: economie, industrie, agricultură, cercetare… nu mai avem armată, suntem la „mila” ocupantului. Dictatorul a lăsat țara fără datorii externe și cu creanțe de recuperat.
Toate s-au scurs spre buzunarele jefuitorilor Țării. România are acum datorii sute de miliarde. România era suverană sub acel dictator, care a avut tăria să se opună rușilor și pe care, atât cât i-a convenit, Occidentul l-a folosit și l-a lăudat, apoi, l-a dat pe mâna rușilor, ca și pe Mareșal. Da! și eu am stat la cozi pe vremea lui, dar atunci nimeni NU A MURIT DE FOAME. Acum, da!
Știți câți oameni ai străzii sunt azi în România?
Pacienților spitalelor de boli psihiatrice li s-a dat drumul pe străzi, din lipsa fondurilor. Spitale și școli desfințate, analfabetismul și abandonul școlar „înfloresc”. Țiganii au ajuns să-i sfideze pe români în propria țară. Ei au voie să urle la români. Dacă un român strigă la un țigan, devine rasist… Mă întreb cum v-ați simți într-o astfel de împrejurare. România, din țară suverană și respectată, a ajuns colonie sub ocupație militară străină, în fapt, o corporație nocivă care lucrează în defavoarea românilor. După cum evoluează evenimentele, nu este exclus ca țara să ajungă poligon.
Știți prea puțin din ce se întâmplă în țară și se pare că trăiți doar în trecut. Merg să văd cu ochii mei – nu la drogul numit televiziune – ce se întâmplă în România.
Ceea ce este cel mai grav, românii nu mai sunt stăpâni la ei acasă. Au ajuns sclavi în țări străine. Cu toții au fost scindați în două tabere pentru a se nimici între ei. „Divide et impera” funcționează ireproșabil. Atunci, întrebați-vă, stimate domn: cu ce sunt mai buni jefuitorii nemernici postdecembriști decât Ceaușescu? Qui prodest această scindare? Românii au fost stârniți unul împotriva celuilalt, până s-a ajuns la adagiul latin „Homo homini lupus”.
Vă respect opiniile; ale mele sunt rezultatul experienței din timpul războiului, de după el și de după catastrofa decembristă. Îmi pot permite să fac comparații.
Acum, pentru a mai supraviețui ca Neam și Țară avem nevoie de unire, nu de ură unul împotriva celuilalt! Chiar și în schimbul de idei, precum cazul de față. Ar fi multe, multe de spus, dar… mă opresc aici.
Dumneavoastră vă doresc sănătate, iar Țării, putere să treacă și peste aceste vremuri vitrege. Cu respect și considerație, Ion Măldărescu.

GABRIEL GHERASIM
Bun regăsit,
Mulțumesc de stimă și de dialog!
Le reciprochez. O să fim de acord să nu fim de acord în cazul lui Ceaușescu, deci. Asta pentru că pentru mine nu există ierarhie între draci… sunt toți draci, deci paraziți și distrugători.
Și în momentul în care aș sublima vreun drac ca fiind mai puțin drac, pentru că nu era așa de rău ca alți draci… îl transform într-un înger (vedeți obsesia Occidentului de a se referi la „eliberatorul” Stalin, față de „ocupantul” Hitler (au fost AMBII ocupanți). În momentul în care un om a decis să suprime un alt om, devine neom. Ca să folosim geniul înțelepciunii populare românești, Fârtatul a devenit prin neomenie Nefârtatul.
http://www.autorii.com/scriitori/sinteze-literare/literaturapopulară-parte-integrantă-a-literaturii-române.php
Deci pentru victimele lui Ceaușescu și ale Securității lui, Ceaușescu a fost, este și va rămâne un criminal, nu un erou. Putem să dăm aceste victime pe fărașul raționalizării crimelor contra lor, însă aceste justificări nu fac dreptate (din contra) lor. De asta sunt un promotor al memorialisticii tuturor victimelor, fără minimalizarea, negarea sau chiar acuzarea victimelor pentru… victimizarea lor. Cine uită crimele trecutului (sau le explică diminutiv) este condamnat să le repete. Este părerea mea. Numai bine, Gabriel
Sursă: https://glasul.info/2017/05/05/procesul-comunismuluidezbătut-prin-corespondență-de-către-scriitori-și-gazetari/

Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *