PROF. NICOLAE ȘAPCĂ, REDACTOR-ȘEF „MONITORUL BUCOVINEAN”, CERNĂUȚI, UCRAINA: „Să se mândrească întotdeauna și pretutindeni că sunt români. Să nu se rușineze de aceasta, pentru că altfel niciodată nu vor fi stimați de nimeni. Îi vor folosi doar. Vor zice: uite, ăsta și-a vândut-o pe mă-sa”

Autor: Traian Horia

Reporter: Pe o scară de la 1 la 10, cum notați dvs relația dintre guvernul de la Kiev și minoritatea de români din Ucraina?

Prof. Nicolae Șapcă: Să nu par prea zgârcit le dau un „3”. Cu toate că nu știu dacă îl merită pe deplin. Și nu aș vrea să-mi reproșeze cineva că, vezi Doamne!, e război, iar vouă de minorități vă doare! Nu a fost mai bine nici până la război. Legislația statului pentru minorități este destul de dură pentru unii și foarte benefică pentru alții. Ca să înțelegeți: tătarii din Crimeea au statutul de popor autentic cu toate drepturile lumii. Bravo, nicio problemă! De ce noi, românii, nu putem avea măcar statutul de populație autohtonă dar suntem o „comunitate românească”?! Dar acesta e doar un exemplu…

„Să nu par prea zgârcit le dau un „3”. Cu toate că nu știu dacă îl merită pe deplin”

Reporter: Pe o scară de la 1 la 10, cum notați dvs relația dintre guvernul de la București și minoritatea de români din Ucraina?

Prof. Nicolae Șapcă: Datorită activității Consulatului general al României la Cernăuți și Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României, acesta din urmă primește o notă destul de bună. Cred că acestei relații îi dau un notu’ „7” sănătos! Avem la Cernăuți parte de Consulul general Irina Loredana Stănculescu, o doamnă cu o activitate demnă de toată lauda și aceste cuvinte le merită întreaga echipă a misiunii diplomatice. Cât despre Departamentul pentru Românii de Pretutindeni condus de secretarul de stat Gheorghe Cârciu și echipa sa, pot spune că ne are aproape, avem parte de multe proiecte, mai ales în ultimii doi ani. Cam de două ori pe lună organizează Zoom-uri cu românii de pretutindeni, iar cu noi, cei din Ucraina, chiar și mai adeseori. În rest, până la nota 10 mai e de lucru. Doleanțele și necesitățile noastre nu sunt auzite de Kiev, mai mult chiar, sunt respinse parcă în bătaie de joc. Dar să sperăm că Uniunea Europeană poate își va spune cuvântul când e vorba de aderare la ea: ce-i drept, nu știu dacă și pe cei de la Strasbourg îi doare capul prea mult de noi. Am fost vizitați de mai multe ori de Ambasadorul României la Kiev. Credem că la nivel diplomatic se face ceva, dar noi nu simțim deloc, cel puțin deocamdată.

„Ce-i drept, nu știu dacă și pe cei de la Strasbourg îi doare capul prea mult de noi”

Reporter: Eminescu scria cândva “De la Nistru pân la Tisa, tot românul plânsu- mi-sa”. Care este cea mai mare nemulțumire a comunităților de români ucraineni? 

Prof. Nicolae Șapcă: Atitudinea Statului față de școala etniilor minoritare, aceasta-i durerea de azi. De la 1 septembrie 2023 nu vor mai exista școli în limba română așa cum există de 200 de ani în această zonă. Adică de la înființarea lor. Aceste școli au fost românești pe vremea Austro-Ungariei, României, URSS-ului și 33 de ani pe vremea Ucrainei independente. Și iată că acum la 33 de ani de independență și democrație despre care se vorbește tot de atâția, școlile noastre vor fi răstignite ca Iisus Hristos la 33 de ani. E dureros.

„Atitudinea Statului față de școala etniilor minoritare, aceasta-i durerea de azi”

Noua lege a educației prevede studierea în limba maternă procentual. Adică, elevii vor intra în școală învățând în clasele primare în română, apoi pe parcurs procentul materiilor se va reduce ca până la absolvire să iasă din liceu aproape cu toate materiile în ucraineană. Mediul asociativ românesc din țară s-a adresat de zeci și zeci de ori Guvernului Ucrainei, României, autorităților UE pentru a ne lăsa școlile în pace. Noi pledăm pentru studierea aprofundată a limbii de stat, nu se pune în nici un caz problema ignorării acesteia.

„Elevii vor intra în școală învățând în clasele primare în română, apoi pe parcurs procentul materiilor se va reduce ca până la absolvire să iasă din liceu aproape cu toate materiile în ucraineană”

Dar avem impresia că sunt surzi la doleanțele noastre firești. Dacă în Ucraina s-ar respecta drepturile minorităților cu adevărat la nivel european, atunci regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa ar fi unele de elită, care ar face cinste Ucrainei în UE. Păcat că Ucraina își taie singură craca de sub picioare în această ordine de idei. Războiul se va termina odată și desigur cu victoria Ucrainei, și concluziile forurilor internaționale pentru atitudinea față de minorități ar putea să nu întârzie. Și atunci să nu ne mâncăm pumnii de ciudă…?!

„Primăria orașului Cernăuți intenționează să scoată la licitație circa 200 de cripte și morminte românești din vechiul cimitir al capitalei istorice a Bucovinei„

Ca un trăsnet din senin am aflat cu toții recent că primăria orașului Cernăuți intenționează să scoată la licitație circa 200 de cripte și morminte românești din vechiul cimitir al capitalei istorice a Bucovinei. Asta, în loc să fie restaurat! Acesta este un Panteon românesc, acolo își dorm somnul de veci academicieni români, oameni de vază, nume de anvergură mondială! Și aceasta este o bătaie de cap serioasă, dar sperăm să se astâmpere, că deja s-a ajuns la nivel de guverne.

Reporter: Presa de limba română din Ucraina se află, probabil, la o răscruce a existenței sale datorită contextului politic?

Prof. Nicolae Șapcă: Presa de limbă română se află la o răscruce a existenței sale datorită contextului economic. Nu ne interzice nimeni în Ucraina să publicăm ziare și cărți în limba română. Nu cunosc nici un caz să fi fost închis vreun ziar pe motive politice. Pe motive economice – da! Au falimentat destule. Noi mai rezistăm datorită proiectelor pe care ni le finanțează Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Dar cât vom rezista, unul Dumnezeu știe.

„Noi, mai rezistăm…”

Reporter: La Constanța mi s-a spus de curând că stațiunea Mamaia este plină de refugiați, fiindcă peste graniță au trecut ucrainenii bogați, în timp ce ucrainenii săraci au rămas să lupte cu rușii. Cât adevăr și câtă minciună este aici? 

Prof. Nicolae Șapcă: Probabil, cât adevăr, tot atâta și minciună. Cred că această imagine poate fi văzută nu numai la Mamaia, care e foarte departe geografic de locul unde trăim noi. Este statistică oficială care arată 111000 de cetățeni ucraineni refugiați în România, nu mai zic de sutele de mii care au tranzitat-o… Pe front cad persoane publice cunoscute, oameni politici care au plecat voluntari, artiști, profesori, sportivi cu renume mondial. Care și cât e de bogat, greu de spus. Faptul că mulți oligarhi și persoane foarte bogate au părăsit Ucraina, nu cred că e de mirare. Nici nu-mi pot închipui ca să se meargă azi la război ca pe vremea lui Ștefan cel Mare: cu domnitorul înconjurat de marii sfetnici și boieri. Cu toate că circulă în popor o părere: dacă ar fi trimiși pe prima linie a frontului fiii marilor oligarhi din ambele părți, războiul s-ar termina foarte repede.

„Nici nu-mi pot închipui ca să se meargă azi la război ca pe vremea lui Ștefan cel Mare”

Reporter: Derulați proiecte în România?

Prof. Nicolae Șapcă: Da. Ziarul nostru „Monitorul bucovinean” mai apare pe suport de hârtie cum e la modă să se spună datorită proiectelor cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Am depus proiectul al cincilea an consecutiv și sperăm să fie finanțat. Mai edităm lunar revista „Recreația mare”, pentru școlarii români din Ucraina, tot pe un proiect cu finanțare nerambursabilă de la această instituție a Statului român. Am mai depus un proiect care rămâne „la secret” până vom vedea rezultatele, adică dacă va fi finanțat. În general, mediul asociativ românesc din Ucraina obține multe finanțări de proiecte și granturi.

Reporter: Ce ar trebui să facă România ca să sprijine mai mult Ucraina și pe românii ucraineni?

Prof. Nicolae Șapcă: Nu știu ce să mai facă România pentru Ucraina. Primele TIR-uri cu ajutor umanitar pentru suferinzi au intrat la noi din România: ceea ce s-a făcut prin vămi merită toată lauda. Așa fac doar adevărații creștini și frați, adevărații oameni. Nu cred că se merită să facem o listă a faptelor bune din partea României pentru Ucraina. Ea ar fi grandioasă. Avem doar recunoștința noastră pentru acest enorm ajutor.

„Primele TIR-uri cu ajutor umanitar pentru suferinzi au intrat la noi din România: ceea ce s-a făcut prin vămi merită toată lauda”

Ce să facă pentru românii din Ucraina? Ne bucurăm că nu suntem trecuți la categoria „diaspora”. Aceasta ne supăra foarte mult, pentru că noi nu am venit de nicăieri aici. Se fac multe lucruri frumoase și sperăm și la mai multe. Atâta doar, poate ar fi cazul ca România să fie mai insistentă la nivel înalt față de Ucraina, ca aceasta să ne lase în pace școlile. Doar acestea ne mai pot menține ființa noastră națională. Lucru foarte bine înțeles de cei care vor să ni le ia.

„Ne bucurăm că nu suntem trecuți la categoria „diaspora”. Aceasta ne supăra foarte mult, pentru că noi nu am venit de nicăieri aici”

Reporter: Un cuvânt bun pentru românii de pretutindeni. 

Prof. Nicolae Șapcă: Să se mândrească întotdeauna și pretutindeni că sunt români. Să nu se rușineze de aceasta, pentru că altfel niciodată nu vor fi stimați de nimeni. Îi vor folosi doar. Vor zice: uite, ăsta și-a vândut-o pe mă-sa. Unde nu ne-am afla pe glob, să nu uităm că toți avem o singură Patrie și acesta este „limba română”.

SURSA se poate citi AICI