Autor: Mihaela Huțanu
Apă tulbure ce desparte un braț de altul, stăpână a necunoscutului și tainei, aduci vremea omului rătăcitor… sălciilor pletoase le pui coroană de nămol. Femeie moldoveană azi îți privește tăcută malurile-ți prăpăstioase, țărmii pe care stau în uscăciuni istorii și câte-o casă bătrânească în ruină.
Parcă umilit, plângi pe buze de răsărit că despărți pe nedrept două părți dintr-un întreg, tulbur negru și urât ca și omul cel flămând ce a uitat să fie simplu chiar și în adânc de suflet.
Semn de întrebare veșnic, două maluri, nume singur, un pământ, cerul și totul … frate, stânga … soră, dreapta … și la mijloc e potopul.
(Prutul – Cotu Miculinți, Crasnaleuca – 24 iunie, 2020)