Autor: Maria ROGOBETE 23.10.2023, Lugoj, Membru UZPR
O zi atât de frumoasă de toamnă, dar atât de tristă, a fost ziua de 22 octombrie 2023. În Șopotul Vechi s-au adunat oameni de cultură, colegi, prieteni, rude, locuitori ai satului, foarte mulți oameni care l-au cunoscut, l-au stimat și l-au apreciat pe domnul profesor Gheorghe Rancu, toți au venit pentru a-și lua rămas bun de la acest om extraordinar, pe care l-am denumit, cu mult timp în urmă, ”Omul tuturor timpurilor”. Și într-adevăr așa o să rămână în sufletele multora.
Tot într-o zi frumoasă de toamnă l-am cunoscut acum 15 ani, fusesem invitată în stațiunea Băile Herculane, la un eveniment extraordinar dedicat scriitorului Ion Florian Panduru, era un simpozion omagial cu numele „Ion Florian Panduru” organizat cu sprijinul primăriei Mehadia, Liceului ”Hercules” din stațiunea Herculane, regretatul scriitor Nicolae Danciu Petniceanu și Societatea Literar-Artistică Sorin Titel din Banat. Au participat mulți oameni dedicați culturii, oameni care iubesc cu adevărat literatura, istoria, credința, unii dintre ei au venit de la sute de kilometri depărtare, fiecare având un cuvânt de spus despre liderul evenimentelor din anul 1989 în orașele de la poalele Domogledului, scriitorul de pe Valea Cernei, profesorul Ioan Florian Panduru. În cadrul acelui eveniment l-am cunoscut pe domnul profesor Gheorghe Rancu. Din primul moment, acest om calm, sigur pe el, un dascăl desăvârșit, mi-a transmis un gând de prietenie, am simțit respectul cu care trata simpozionul, dar și pe oamenii din jurul său. Simplu, onest, cu demnitate în ochi, domnul profesor Rancu mi-a oferit o zi plină de istorie și cultură, dar ce m-a făcut să-mi doresc a-l întâlni cât mai repede a fost povestea sa despre muzeul pe care mi-a spus că îl deține în localitatea Șopotul Vechi, județul Caraș-Severin. Dar nu a trecut mult timp și îndreptându-mă spre comuna Topleț, localitatea copilăriei mele, împreună cu soțul, Daniel Rogobete, am hotărât să mergem să vizităm muzeul domnului profesor Gheorghe Rancu. Valea Almăjului este foarte frumoasă, este „perla natură” oferită de Dumnezeu pământenilor. Ajunși în Șopotul Vechi, am bătut la ușa unei case pe care stătea zâmbind, ca o chemare, numele: -Colecție privată de etnografie și arheologie „Almăjul”-, am simțit că apăruse dintr-o dată în fața noastră un loc în care trecutul își scria memoriile. Cu zâmbetul său frumos pe față și cu multă bucurie, ne-a primit în casă, de fapt în muzeul care ne-a uimit, mi-am spus în gând: ”Doamne Dumnezeule, aici locuiește trecutul!” Acest om minunat, din prima clipă ne-a oferit speranța că totuși mai există români curați la suflet, români harnici peste măsură, adevărați. Am început să privim în jur și am fost fascinați de exponatele dispuse în cele patru încăperi ale acestei case, exponate care ne-au trimis din prima secundă în adâncul vremurilor, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu erau adevărate colecții din gospodării țărănești, toate aranjate pe meserii și îndeletniciri specific, aici am găsit istoria poporului român, fiecare lucru în parte avea suflet, oameni buni, toate acele exponate astăzi sunt vii și vorbesc datorită domnului profesor, acolo locuiește sufletul acestui om. Așadar, am trăit momente unice în mijlocul unei colecții cu peste 2000 de obiecte, înscrisuri, documente, costume populare, felurite feluri de mobilier, zeci de icoane pe sticlă, obiecte de uz gospodăresc, obiecte de cult, moșteniri și înscrisuri de familie, cărți rare, am văzut o expoziție a revistelor de cultură sătești, aici am regăsit istoria Primului Război Mondial, o istorie atât de vie. Mă uitam la gesturile acestui domn, cu câtă bucurie ne prezenta obictele vechi, parte din neamul românesc, din ființa noastră, aici se măcina timpul, în această zonă care acum este împânzită de mori de apă, războaie de țesut, șpălțacuri. În jurul meu prindeau viață toate clipele, eram doar noi și istoria care ne prezenta un film cu trecutul. Cu inima deschisă și sufletul curat, colecționarul Gheorghe Rancu ne plimba prin aceste încăperi în care toate parcă trăiau în pace și prosperitate lăudând țăranul roman, apreciind țara românească. Trebuie să ai suflet mare ca să oferi istoriei ani, zeci de ani din viață, pentru a colecționa obiecte ce rămân la loc de cinste în viața tuturor românilor. Într-adevăr domnul profesor, colecționarul, omul de cultură, ziaristul Gheorghe Rancu, membru UZPR, a trăit în mediul sătesc, desfășurându-și activitatea peste 50 de ani, implicându-se în viața satului atât ca dascăl cât și ca cetățean, dar foarte important este că și-a luat numele și de Bodrog pentru a nu-și uita rădăcinile, oare câți români au făcut așa ceva? Am fost onorați să îl avem ca invitat de seamă în localitatea Topleț, atunci când am organizat lansarea de carte a poetului Gheorghe Băltean, dar și în orașul Lugoj la diferite evenimente. Vizitele sale la Teatrul Municipal ”Traian Grozăvescu” Lugoj au făcut o mare bucurie actorilor lugojeni, mai ales doamnei Maia Voronca, actriță și regizoare a Teatrului ”Traian Grozăvescu”, toți actorii având un deosebit respect pentru domnul profesor Rancu.
Spun cu fermitate, spun sincer și cu bucurie nemăsurată: la Șopotul Vechi, Gheorghe Rancu a scris o pagină de istorie în societatea românească, o pagină de istorie în care se oglindesc patru încăperi unde am putut să admir obiecte importante pentru poporul român, lucruri care mi-au rămas în minte pentru totdeauna, fiind un muzeu aparte în care fiecare exponat are povestea lui, iar diversitatea acestuia este uimitoare: râșnițe, pietre de râșnițe, obiecte personale ale episcopului Iosif Traian Bădescu, printre care brichetă de birou gravată și aurită. Perioada turcească ilustrată la Muzeul din Șopot, multe și minunate sunt tainele ce le ascund meleagurile de pe Valea Almăjului. De la monede romane la flori de mină, de la costume populare la fragmente din epoca bronzului, de la unelte agricole la sute de fotografii și cărți, au fost toate adunate într-o viață de om, dar cu câtă dragoste și pasiune!
Mă bucur că l-am cunoscut pe ”Omul tuturor timpurilor”-Gheorghe Rancu Bodrog, acest om nemaipomenit de binevoitor care a dat speranță tuturor celor care i-au împărtășit ideile culturale, iar ca român, mă bucur enorm că am avut ocazia să intru în lumea unui trecut, o lume care mi-a oferit tot ceea ce am crezut că am pierdut, sau am uitat, sau a dispărut și anume: VALOAREA, să ai un lucru important și să-i dai valoare înseamnă foarte mult pentru existența noastră ca popor. Mă întreb, cu câtă dragoste a muncit acest om pentru Almăj, pentru oameni, pentru familie, pun această întrebare gândindu-mă la întreaga activitate a sa, la nopțile nedormite, la zile, luni, ani, chiar zeci de ani trăiți sub semnul căutării acestor obiecte de o foarte mare importanță, câtă muncă de lămurire cu sătenii și nu numai, câte drumuri, intervenții, chiar și bani oferiți acelora care dețineau obiectele. Oare câți români au fost și mai sunt în țara noastră de talia domnului Rancu? Oameni dedicați istoriei, tradiției, credinței, culturii noastre. Întotdeauna: Omul sfințește locul!
Într-adevăr, ”Omul tuturor timpurilor”, Gheorghe Rancu –Bodrog- a sfințit locul în care a trăit, a pus pe harta țării noastre importanța unui sat care strălucește atât prin frumusețea dată de la Dumnezeu cât și prin activitățile, realizările acestui domn minunat, un om care și-a dedicat viața meseriei de dascăl, un colecționar ce a îndrăznit să deschidă poarta *Colecției de etnografie și arheologie „Almăjul”* organizând pe parcursul anilor expoziții la nivel local, județean, interjudețean, national și international. Minunatul domn profesor Gheorghe Rancu a fost adus pe pământ cu un scop și acest scop ne definește pe noi ca oameni care iubesc viața, poate de aceea facem lucruri benefice societății, iar activitatea sa competentă atât în plan profesional cât și în aceea de scriitor, publicist, monografist a arătat un caracter puternic, frumos, demn. Îi vom păstra vie memoria în gândurile și inimile noastre! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe domnul profesor Gheorghe Rancu Bodrog!