“RĂSPUNSUL” MITROPOLITULUI VARLAAM PENTRU APĂRAREA DREPTEI CREDINȚE

Spread the love

Autor: Pr. Drd. Marinel Pădure

Facultatea de Teologie, Universitatea,, Ovidius,, – Constanța

 

 

 

 

 

Abstract.

Petrecerea prin această lume a ierarhilor Bisericii noastre strămoșești, ce și-au lăsat fapte pilduitoare sub pana cronicarilor și în hrisoavele vremii, au preocupat de-a lungul timpului pe mulți istorici care au scris tomuri întregi despre faptele lor minunate dar și pe studenți teologi, clerici și oameni obișnuiți care au dorit șă-și cerceteze trecutul. Unii dintre ierarhi sau bucurat de o mai multă atenție, alții au fost vitregiți de timpuri neprielnice iar despre alții încă nu s-a scris îndeajuns.

Cazania, socotită de unii „maica limbii române”, „nemuritoare opera” „dar limbii românești și odor ceresc” sau „Luminos abecedary al Evangheliei”, a așezat la inima credincioșilor în frumosul grai românesc, lumină și învățături scumpe. Despre Cazanie, Nicolae Iorga spune că „ea fu primită cu deosebită înțelegere și păstrată cu iubire în toate Tinuturile românești”.

Keywords: Părinte, Înțelegere, Mărturisitor, Lumină, Învățătură

 

Introducere.

Mitropolitul Varlaam, arhiereu prealuminat al Bisericii lui Hristos, a fost Mitropolitul Moldovei între (1632-1653), fiind asemănat, pe bună dreptate, cu un condei care a scris cuvinte dătătoare de înțelepciune, părintele duhovnicesc și ctitor al limbii române și al lucrărilor de căpătâ i ale neamului românesc.

Una dintre cele mai importante activități pe care le-a intreprins în timpul păstoririi Sale este cea de îndreptare spre întărire și apărare a dreptei credințe. Varlaam a fost unul dintre cei mai important făuritori ai limbii române scrise, dar și primul ierarh care s-a luptat pentru unitatea țărilor române. După a sa putere se îngrijea în permanență pentru mântuirea și unirea tuturor românilor, prin mărturisirea aceleiași credințe în Iisus Hristos și păstrarea rădăcinii străbune.

Mitropolitul Varlaam este numit “stâlp al Ortodoxiei” tocmai datorită faptului că a condus poporul ortodox pe calea mântuirii într-o perioadă tulbure, în care ne stăpâneau otomanii și se fac presiuni prozeliste din partea catolicismului. Biserica Romano-Catolică desfășura, din Egipt și până la Marea Baltică, o propagandă uniatistă agresivă, în special după unirea de la Brest-Litovsk din 1596, când iezuiții i-au atras la uniație pe rutenii ortodocși supuși Coroanei polone – și calvinismului – când presiunile făcute asupra ortodocșilor transilvăneni pentru convertirea la Calvinism au atins cote maxime.

  1. Lupta împotriva curentului care schimbă dogmele ortodoxe

În timpul păstoririi sale, în Transilvania a început răspândirea calvinismului – curentul care schimba dogmele credinței ortodoxe și nu mărturisea cele șapte Sfinte Taine. Drept urmare, Mitropolitul Varlaam a scis, pe înțelesul tuturor românilor, cartea de învățătură ortodoxă “Șapte Taine ale Bisericii”, dorind, în acest fel, că întregul popor să cunoască cele șapte Taine lăsate de Hristos Bisericii Sale. Varlaam era un bun cunoscător al faptului că dacă românii se îndepărtează de la dreapta credință și de la faptele bune, dacă rolul și sfințenia Bisericii nu sunt apărate, dacă poporul nu se pocăiește, atunci se va ajunge la dezbinarea neamului și la pierderea mântuirii.

În timpul unei călătorii cu soli de pace a Mitropolitului Varlaam în Țara Românească – făcută în 1642 și al cărei scop era împăcarea celor doi frați domnitori Vasile Lupu și Matei Basarab – acesta a descoperit în casa lui Udriste Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab, “Catehismul calvinesc”, tipărit la Prisaca în 1640, “plin de otravă de moarte sufletească” , ceea ce l-a determinat să apere cu și mai mare râvnă credința ortodoxă. Astfel, la întoarcerea sa în Moldova, a redactat, “Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc”, cartea de apărare a Ortodoxiei și lucrarea care arată că Varlaam a fost un teolog de seamă al vremii sale. 1

  1. Primul Sinod local pe pământ românesc

Ulterior, Mitropolitul Varlaam a reunit la Iași, în 1645, un Sinod al Saborului a doao tari, Țara Românească și Moldova, cu scopul de a aproba “Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc” și de a condamna Catehismul, pe care l-a descris ca fiind “plin de otravă de moarte sufletească”. În acest fel, Mitropolitul Varlaam a devenit primul apologet al Bisericii Ortodoxe Române și întâiul ierarh care a convocat un sinod local pe pământ românesc, cu participarea vlădicilor din cele două state românești.

Tot în cadrul acestui sinod, Mitropolitul Varlaam a cercetat, îndreptat și aprobat “Mărturisirea de credință” redactată, în 1638, de Mitopolitul Petru Movilă al Kievului. “Mărturisirea” avea rolul de a oferi clerului și credincioșilor ortodocși o călăuză în lupta lor împotriva rătăcirilor eretice. 2

3.Militarea pentru ideea unității de neam și limbă, cu anticiparea gândirii moderne

Doctorul în filologie, Ștefan Lucian Mureșanu, membru al Asociaitiei de Filologie Hermeneutică Biblică în România, nota, în lucrarea să intitulată “Viața și opera Mitropolitului Varlaam”: “Ortodoxia din Principate, văzând pericolul reformării bisericii românești ardelene, va da răspuns la catehismul calvinesc, publicat de aceștia în anul 1640. Spirit practic și energic, Varlaam va scrie și va tipări la Târgoviște în anul 1645, sprijinit și de Udriște Năsturel, lucrarea „Răspuns împotriva Catihismului calvinesc”, pentru a stăvili propaganda făcută de protestanți, luterani și calviniști, în mediul românesc transilvănean. Precum contemporanul său, Simeon Ștefan, autorul exprimă nivelul înalt de cristalizare a conștiinței naționale din epoca sa, militând pentru ideea unității de neam și de limbă, cu argumente ce anticipează gândirea modernă (…) A doua domnie a lui Radu Alexandru Iliaș îl va urca pe Varlaam pe scaunul de mitropolit la 23.3

septembrie 1632, ocazie cu care învățatul dascăl grec, Meletie Syrigos, mare teolog și predicator, traducător al lucrării lui Petru Movilă „Mărturisirea Ortodoxă”, va rosti un cuvânt de învestitură nebănuind, în acea zi de sfârșit de septembrie că, la numai o lună de zile, protectorul său va fi învins în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita de cel care avea să devină peste Þara Românească, mare domn iubitor de cultură și artă, neobositul strateg și comandant de oști, Matei Basarab.
Terminând de tradus „Cazania”, Varlaam va ruga, printr-o scrisoare purtată de boierul domnului, Vasile Lupu, pe țarul Mihail Feodorovici să-l ajute la publicarea acestei lucrări pentru binele tuturor credincioșilor ortodocși. Scrisoarea ce avea să fie înmânată țarului era deosebit de importantă pentru că în ea se menționa izvorul principal al scrierii acestei „Cărți de învățătură” și data când a fost terminată traducerea. Ajutorul cerut însă nu a venit decât prea târziu, în anul 1642, când cartea începuse deja a fi tipărită prin grija unui alt român erudit, Petru Movilă. La sfârșitul verii aceluiași an, eruditul prelat participa la lucrările sinodului deschis la Iași pentru a lua atitudine față de confesiunea de credință a lui Chiril Lucaris, fost patriarh al Constantinopolului, învinuit de calvinism. Grecii voiau ca sinodul ieșean să aprobe condamnarea lui Chiril Lucaris și să adopte procesiunea lui Meletie Syrigos (1586 – 1664), însă, dat fiind că fostul patriarh luase în 1629 apărarea românilor din Transilvania, pe care Bethlem Gabor voia să-i convertească silit la calvinism, moldovenii s-au arătat rezervați și au propus să discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: „Mărturisirea ortodoxă” care apare în Moldova ca prima lucrare tipărită în iarna anului 1642. Această remarcabilă lucrare redactată în latinește și tradusă apoi în rusește, grecește și românește a devenit îndreptarul ortodoxiei Bisericii din răsărit. Prima ediție românească apare în 1691, iar ultima ediție în anul 1942”.

      4.Izvoarele Cazaniei – pilda scrierii în limba poporului

         Personalitatea lui Varlaam poate fi deplin înțeleasă numai dacă se studiază în totalitate aspectele ce țin, pe de o parte, de date istorice, culturale, demografice, specifice secolelor XVI-XVII, influențele Imperiului Otoman, contopirea culturii bizantine, începutul istorisirilor în limba vorbită de popor, apărarea ortodoxiei.

Sunt multe și definitorii elemente care conturează personalitatea cronicarului Varlaam, motiv pentru care devine necesară aplecarea către originile omiliilor „Cazaniei”, pentru a studia influențele ce stau la baza primei proze artistice din limba românească.

Cu siguranță nu este întâmplătoare asemănarea Cazaniei cu o “floare prea înfrumusețată și dulce mirositoare adusă din raiu”, în special dacă se încearcă identificarea izvoarelor utilizate în redactarea ei. Izvoarele literaturii formate din omiliile din secolul al XVI-lea sunt bizantine, traduse din slavonă sau chiar greacă, aceasta din urma fiind considerată superioară, limba în care se păstrează cultura și învățătură ortodoxă. Așa se face că apărarea ortodoxiei reprezenta unul dintre cei mai important piloni din lupta contra turcilor, unindu-se astfel romanii cu grecii și slavii.4

Identificarea izvoarelor celor trei Cazanii (Cea a lui Varlaam, cea de la Govora și cea de la Dealu) poate fi simplificată la descoperirea izvoarelor unei singure Cazanii, considerandu-se cu odată ce originea uneia dintre ele a fost scoasă la lumină, prin deducere se poate aprecia și pentru celalalte (cu excepția omiliei pentru cei 40 de mucenici, care nu există în Cazania lui Varlaam), ținându-se cont de realitățile incontestabile și profund documentate, potrivit cărora prietenia dintre cărturarii Varlaam și Udriste Năsturel a fost demonstrată inclusiv prin transmiterea de la Iași de către Varlaam către prietenul său a unui exemplar din manuscrisul Cazaniei sale.

Sunt puține studiile publicate cu referire la această carte reprezentativă care admit că au fost identificate izvoarele și că stilul cărturarului Varlaam poate fi caracterizat, aceeași considerație fiind făcută și cu privire la conținut.5

Sinaxarele lui Maximos Marguinos, opera apărută în repetate rânduri la Veneția, sunt indicate în tratatul “Istoria literaturii române”, fară niciun temei, ca fiind izvorul exprimărilor cu referire la viețile Sfinților. În lucrarea sa recentă “Istoria literaturii române”, prof. G. Ivașcu susține ipoteza conform căreia Cazania lui Calist, tradusă de Varlaam în 1637, ar fi la origine.6

În prefața Cazaniei, Varlaam ne spune că “a adunat din toți țilcovnicii sventei evanghelii, dascălii bisericii noastre”, ceea ce arată că inclusiv pentru aceeași cuvântare7, au fost folosite mai multe izvoare de către cărturar, toate ortodoxe, în primul rând bizantine, scrise în neogreacă, limba folosită de scriitori tocmai pentru a culturaliza poporul în propria limbă vorbită, de a-i cultiva patriotismul și pentru a-l revolta contra jugului otoman.8

Lupta din secolul al XVI-lea și al XVII-lea, prin care ortodoxia îi unește pe greci, români și slavi, se menținea și împotriva inclusiv a catolicismului, curentului reformato-calvin, ereziilor și raționalist.

Un eveniment petrecut în a doua jumătate a secolului al XI-lea, caracterizat prin acțiunea papei Climent al VIII-lea pentru unirea rutenilor cu catolicismul, în urma căruia papa spunea: “O, mei Rutheni, per vos ego orientem conoertandum spero!” – “O, rutenii mei, eu nădăjduiesc ca prin voi să aduc întregul Orient la biserica Romei” a determinat o și mai strânsă colaborare între cărturarii și conducătorii slavilor de răsărit cu cei greci și cu Patriarhia Constantinopolului, iar Rusia și-a luat rolul de putere ocrotitoare a popoarelor supuse Imperiului Otoman. De aceea, operele umanisto-renascentiste scrise de greci au fost traduse în slavonă, iar grecii bogați au finanțat vestitul Institut Flanghinian unde studiau tineri greci și locul în care s-au tipărit cele mai multe opere neogrecești. 9

Aceeași tendință de dezvoltare culturală s-a impregnat și în Țările române, unde operele de culturalizare și apărare a ortodoxiei se traduc în limba română din slavonă sau chiar neogreacă. La școala de la Schitul lui Zosim, de la Secu – devenită mânăstire în 1602, ctitorită de vornicul Nestor Ureche, Varlaam a studiat cărțile grecești, cunoscând atât de bine limba greacă încât este singura personalitate din istoria culturii române care a fost propusă să fie aleasă patriarh ecumenic de Constantinopole, la 1 iulie 1639. 10

Varlaam era în strânsă colaborare cu Petru Movilă, deținea tainele diplomației și era un mare cărturar, cunoscut în lumea slavă de la Kiev, Moscova și Liov. Însă, toate operele sale au la bază atât ideologia curentului umanisto-renascentist din cultura neogreacă, cea a colegiului condus de Petru Movila, Chievian, dar și operele scrise de Maximos Marguinos, Ioanichie Cartanos și, în special, Damaschin Suditul. 11

Aceștia sunt autorii despre care Varlaam afirma, în prefața Cazaniei, “alte popoare, prin acei bărbați purtători de duh sfânt coboară sfânta Scriptură tot mai pre înțelesul oamenilor și scot cărți de învățătură bisericească pre limba lor că să înțeleagă hiecine să învețe… cu atât mai vîrtos pre limba noastră românească ce n-are carte pre limba sa cu nevoie iaste a înțelege cartea într-o altă limbă”. 12

Ca să fie citită și înțeleasă de toată lumea, Biblia trebuie scrisă în limba română. Ca învățăturile ortodoxe să fie înțelese de toți cei care vin la biserica, limba română, limba poporului, trebuie introdusă în biserică și cultură. Aceasta a fost pilda învățată de Varlaam de la scriitori ale căror lucrări le-a transformat în izvoarele sale. Se poate spune că reușita introducerii limbii române în biserică și în cultură se datorează inclusiv autorilor curentului umanisto-renascentis din cultura neogreacă. 13

În ciuda încercărilor de a atribui elemente ale curentului baroc operei lui Varlaam, cu toate că a trăit în secolul barocului, concepția cărturarului nu este nicicum parte a acestui curent. Ea este profund ortodoxă, promovează concepția isihastă în forma operei “Scara” a lui Ioan

Climax, sihastrul de pe muntele Sinai, pe care a tradus-o în timp ce era prezviter al mănăstirii Secu, în 1618. 14

Profesorul T. Bodogae, Gr. Scorpan și Laszlo Galdi se referă la anumite pasaje ale Cazaniei ca fiind parte a curentului baroc. Însă, omiliile din Cazania lui Varlaam, cu precădere cele patru praznice împărătești și viețile sfințiilor, cuprind elementul dramatic provenit nu din baroc, ci din originalul neogrecesc al lui Damaschin Suditul, cel mai cunoscut autor neogrec din secolele XVI-XVIII și unul dintre cei mai buni elevi ai rectorului Teofan Eleavulkos, secretarul patriarhiei ecumenice de Constantinopol. 15

Opera lui Varlaam cuprinde, deopotrivă, elemente aprocrife și folclorice – în cuvântările despre întâmpinarea Domnului, învierea lui Lazăr, intrarea în Ierusalim și adormirea Maicii Domnului – dar și elemente istorice – cuvântări hagiografice, cu referire la sfinții părinți de la Niceea etc. În acest mod, Varlaam a creat, practic, primele pagini de proză artistică scrise în limba poporului, limba moldovenească, înțeleasă de toți cei care o citesc sau o ascultă, aducând mai aproape ortodoxismul și cultura românească.

Îmbrățișarea ortodoxismului de către poporul român, în vremuri influențate de jugul otoman, de încercarea Rusiei de a se transforma în super putere ocrotitoare a popoarelor subjugate turcilor, de unirea Bisericii Catolice cu rutenii și tentativele islamismului de a se întinde cât mai mult, nu ar fi fost posibilă fară diplomația cronicarului Varlaam, fară înțelepciunea acestuia de a transforma învățăturile ortodoxe în cuvântări scrise și citite în limba poporului, limba românească. „Cazania” lui Varlaam, cu izvoarele sale neogrecești, cu influența operei lui Damaschin Suditul reprezintă, cu adevărat, o “floare prea înfrumusețată și dulce mirositoare adusă din raiu”.

Concluzii.

“Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc” a reprezentat pentru Mitropolitul Varlaam „o datorie mare să fac răspuns și să arăt tâlcul cel rău a lor, ce tâlcuiesc rău și strâmbadză scriptura svântă” . Lucrarea se structurează pe reluarea sistematică a întrebărilor și răspunsurilor din Catehismul calvinesc și oferirea răspunsurilor corecte, argumentate cu ajutorul citatelor biblice.

Unele dintre cele mai importante aspecte ale “Răspunsului” privesc cultul icoanelor, al Maicii Domnului, al crucii, al sfinților – elemente pe care calvinii le resping. Varlaam respinge teoriile calvine prin ironie, reducere la absurd, interogație retorică, fapt ce demonstrează abilitatea Mitropolitului de a minimaliza și chiar de a supune deriziunii publice opinia adversarilor ortodoxiei. Astfel, “Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc” devine prima scriere în limba română de polemică confesională.

 

Notă

  1. Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 208-209
  2. Pr Stefan Sfarghie, Sfântul Ierarh Varlaam, ctitor al limbii române, 2017,  online la https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-ierarh-varlaam-ctitor-al-limbii-romane-125706.html, accesat , in  21.11.2021, ora 12.30.
  3. Ștefan Lucian Mureșan, „Viața și opera Mitropolitului Varlaam” 2007, la https://www.poezie.ro/index.php/essay/237563/Via%C8%9Ba_%C8%99i_opera_Mitropolitului_Varlaam
  4. Cleobule Tsourkas Les debuts de l’enseignement pshilosophique et de la libre pensee dans les -Balkans. La vie et l`oeuvre de Theophile Corydalee (1570-1646), ed II, Tesalonic, 1967,p. 121-122
  5. Al. Rosetti, B.Cazacu, Istoria limbii române literare, 1961, p. 94-96
  6. G. Ivascu, Istoria limbii române, București, 1969, p. 141
  7. Varlaam, Cazania, Iași, 1643, ed. J. Byck, București, 1943, p. 5
  8. Cleoboule, Tsourkas, op. cit., p. 22
  9. S.I. Maslov, Kulturno-nacionale vidrodzenija na Ukrajni v kinci XVI-iv perji polovini XVII storolia, in “Materiali do vicennja istorii ukrajnskkoj literaturi”, I.Kiev, 1950, p.200-201
  10. C. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrecești, București, 1968, p. 123
  11. Dem. Russo, Studii istorice Greco-române, I, București, 1939, p. 229
  12. P.Olteanu, Izvoare, originile și modele bizantino-slave în operele mitropolitului Varlaam, în B.O.R., 1970, nr 1-2, p. 113-151.
  13. Varlaam, Cazania, Iași, 1643, ed. J. Byck, București, 1943, p. 5
  14. Varlaam, Leastvita, Secul, 1618, Ms. 6024, Biblioteca  Academiei  Române
  15. P. Olteanu, Unul din izvoarele neogrecesti ale “Cazaniei” Mitropolitului Varlaam (1643): “Comoara” lui Damaschin Suditul, p. 163-171 –  http://macedonia.kroraina.com/rs/rs18_16.pdf   in data de 7.11.2021, ora 12.55

Bibliografie

  1. Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria
  2. Pr Stefan Sfarghie, Sfântul Ierarh Varlaam, ctitor al limbii române, 2017
  3.  Stefan Lucian Muresanu, Viata si opera Mitropolitului Varlaam, 2007
  4. G. Ivascu, Istoria limbii române, București, 1969, p. 141
  5. Varlaam, Cazania, Iași, 1643, ed. J. Byck, București, 1943, p. 5
  6.  Cleoboule, Tsourkas, op. cit., p. 22 u.
  7.  L.Maslov, Kulturno-nacionale vidrodzenija na Ukrajni v kinci XVI-iv perji polovini XVII storolia, in “Materiali do vicennja istorii ukrajnskkoj literaturi”, I.Kiev, 1950, p.200-201
  8. C. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrecești, București, 1968, p. 123 u
  9. Dem. Russo, Studii istorice Greco-române, I, București, 1939, p. 229
  10. P.Olteanu, Izvoare, originile și modele bizantino-slave în operele mitropolitului Varlaam, în  B.O.R., 1970, nr 1-2, p. 113-151.
  11. Varlaam, Leastvita, Secul, 1618, Ms. 6024, Bibl. Acad. Române
  12. P. Olteanu, Unul din izvoarele neogrecesti ale “Cazaniei” Mitropolitului Varlaam (1643): “Comoara” lui Damaschin Suditul, p. 163-171 – accesat la http://macedonia.kroraina.com/rs/rs18_16.pdf, in data de 7.11.2021
  13. Pr Stefan Sfarghie, Sfântul Ierarh Varlaam, ctitor al limbii române, 2017, accesat online la https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-ierarh-varlaam-ctitor-al-limbii-romane-125706.html in 21.11.2021
  14. Stefan Lucian Muresanu, Viata si opera Mitropolitului Varlaam, 2007, accesat la https://www.poezie.ro/index.php/essay/237563/Via%C8%9Ba_%C8%99i_opera_Mitropolitului_Varlaam, in 21.11.2021
  15. Cleobule Tsourkas Les debuts de l’enseignement pshilosophique et de la libre pensee dans les -Balkans. La vie et l`oeuvre de Theophile Corydalee (1570-1646), ed II, Tesalonic, 1967,p. 121-122
  16. Al. Rosetti, B.Cazacu, Istoria limbii române literare, 1961, p. 94-96
  17. S.I. Maslov, Kulturno-nacionale vidrodzenija na Ukrajni v kinci XVI-iv perji polovini XVII storolia, in “Materiali do vicennja istorii ukrajnskkoj literaturi”, I.Kiev, 1950, p.200-201
  18. Iorga Nicolae, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a românilor, Vol. I, Tipografia Neamuui românesc”, Vălenii de Munte 1908, pp. 55-23

 

Tagged:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *