Autor: Maria ROGOBETE
Astăzi am stat de vorbă cu un ghiocel, atât de mic și sensibil, dar atât de puternic, mi-a spus cu voce de bariton: Mi-a fost dor de tine, omule! Și eu i-am răspuns: Dar eram aici, lângă tine… Și ghiocelul a spus din nou: Nu, nu erai lângă mine! Mi-a fost rușine, mințisem, am îngenuncheat în fața lui, am sărutat pământul înghețat, mirosul de crud mi-a înroșit urechile, m-am prefăcut că sunt copil…
Avea dreptate micuțul gladiator, nu am fost lângă el, am umblat hai-hui prin lumea care m-a obligat să port mască, să păstrez distanțarea socială, să fiu forțată să mă vaccinez, să fiu restricționată, viață de câine? Mai rău, un câine este mângâiat, eu am primit numai palme de la acești doi ani nevinovați, porecliți pandemici.
Am stat o clipă cu mine și mi-am resetat gândurile, pe cele vechi și urâte le-am lăsat să se piardă în firele de păr albe, pe cele noi și frumoase le-am adunat într-o cutie de bomboane cu miros de fragi, apoi mi-am amintit ce spunea Valeriu Butulescu: ”Ghiocelul. Soldatul Philipide al lumii vegetale. Ofilirea lui înseamnă triumful primăverii.”
Am primit o veste nemaipomenită: Triumful primăverii! Se termină războiul pandemic, suntem la graniță cu libertatea, trebuie doar să stăm la rând, putem trece fără pașaport, numai cu lumina sufletului nostru în ochi, am învins! Suntem adevărații soldați cu puteri depline, am luptat cu mâinile goale, ranițele zile ne-au ținut hrana speranței, mai mult de-atât, avem prizonieri pe care îi vom lăsa liberi, de ce? Pentru că îi vom transforma în ghiocei și vor avea sarcina să vestească în fiecare an primăvara, este o lecție de viață pe care nu au primit-o la naștere, nu îi vom pedepsi, ci îi vom face să fie iubiți și să iubească, să arate că ei pot fi un miracol, vor fi cei mai iubiți bulbi, cele mai iubite petale, vor fi zâmbetul copiilor, acestea sunt pedepsele, când pui rău lângă rău nu poți să obții un bine, niciodată! Spuneau bunicii mei: „Dacă nu zâmbim se așează praful pe suflete!” Ce dreptate aveau strămoșii noștri, acești bravi români trecuți prin toate greutățile lumești, știm istoria celor două războaie, apoi bolile ce s-au năpustit pe pământ, Dumnezeule, cât de puternici sunt oamenii! Au fost multe lupte în lume, însă lupta pe care o ducem astăzi este lupta cu noi înșine, o luptă care împarte lumea între supuși și stăpâni, aceștia din urmă urmăresc să pună talpa pe întreaga omenire, un haos și o manipulare, ceea ce ne dovedește că este cea mai mare bătaie de joc a lumii, ca astăzi nu au mai fost atâtea derute. Acest film în care scenariștii ne decid destinele are la bază naivitatea cu care actorii joacă, alimentați zilnic cu frică, sub asediul unor globaliști sataniști, actorii joacă fără să fie plătiți pe platforma „Falsa pandemie”, se văd măștile în sală, sunt fără corp și fără suflet, dar cu gust de moarte, o ușă scârție, se simte parfumul primăverii, milioane de mâini poartă buchete de ghiocei, milioane de voci se cuprind într-una singură, aceasta spune: RENAȘTEM!
Și piesa s-a terminat! Toate viețuitoarele pământului dansează și luminează cerul, încă o dată Dumnezeu ne întinde mâna, suntem salvați, se aud aplauzele destinului, curg lacrimi de viață, ghiocelul se apleacă, iubirea coboară din cer…ghiocelul se ofilește, primăvara triumfă!
Lugoj 26.01.2022
Foto. Carmen Mejdină