Revoluția Română din Decembrie 1989 (III) Lugoj – 20 Decembrie 1989 – Al doilea oraș liber de comunism

21 decembrie 1989

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 au acționat și hoții, care au profitat de faptul că toate vitrinele de la magazine au fost sparte.

  1. Stoian Mocanu – Costel a fost surprins că a furat un casetofon DEK – STEREO.
  2. Mitroi Gavrilă – a furat două aparate de radio și 30 de vederi illustrate din Lugoj.
  3. Mihai Constantin – a furat două perechi de pantalani reiați.
  4. Nițu Constantin – a furat o sticlă de vin spumos Perla.
  5. Dumitru Ioan – a furat un set de bărbierit și mai multe pachete de țigări.
  6. Dumitriu Ioan – a furat o pereche de cercei și mai multe pachete de țigări.147

 

Lugoj. Ora 0,00 – 0,30. Puiu Vasiel Stelian Berbece: “Între ora 12,00 și 12,30 am primit ordin de la cpt. Bândea Sav, comandantul unității Plutonului de Intervenție, să ies cu autospeciala, zicând că e stare de necesitate și dacă nu voi executa ordinul, voi putea fi executat (împușcat).

Auzind ordinul și amenințările acestuia, am pornit autospeciala (vreau să menționez că conducătorul titular al autospecialei sg. maj. Lungu Ghe., […] s-a îmbolnăvit subit și era internat în spital cu 2 zile înainte, neavând nimic deosebit. Acest sg. maj. Lungu era omul de încredere, mâna dreaptă a lui cpt. Bândea Sav. Eu eram al doilea pe lista plutonului în caz de alarmare, să ies cu autospeciala, deoarece aveam permis de conducere profesionist.

În momentul în care am ieșit cu autospeciala, cpt. Bândea Sav a alarmat plutonul, era echipat cu armament, scuturi, căști, bastoane, mănuși cu nisip, echipament special și ne-a avertizat că în momentele reprimării și arestării demonstranților, dacă suntem atacați să folosim armamentul din dotare (armament, bastoane etc.). Am ieșit cu autospeciala și am fost însoțit de următorii ofițeri șu subofițeri:

Comandantul Plutonului de Intervenție: cpt. Bândea Sav; Locțiitor: lt. Maj. Tofan Săvel; Plutonul: lt. Avram Ghe, plt. Danciu Gheorghe, plt. Blaga Crăciun, plt. Adam Ștefan, sg. Maj. Murariu Ionel, sg. Maj. Paliță Petre, sg. Maj. Degan Marian, sg. Maj. Tomoioagă Dan, plt. Enescu Iosif, plt. Adj. Sârbu Antonie, plt. Maj. Bilă Leontin, sg. maj. Zgriba Petru și alții…”148

 

Timișoara. Ora 1,00. La balconul Operei din Timișoara s-a anunțat că lugojenii au ieșit în stradă și revoluționarii au dat foc la sediul PCR. Astfel Lugojul este primul oraș din România care se alătură Timișoarei, în lupta împotriva dictatorului și a regimului comunist. Din acel moment Timișoara nu mai era singură și a început sfârșitul pentru Ceaușescu.

 

Lugoj. Ora 1,10. Armata împreună cu milițienii au început operațiunea de arestare a revoluționarilor. Din partea miliției a participat un pluton de intervenție condus de căpitanul Sav Bândea, care a arestat circa 30 de persoane bănuite că au participat la demonstrație. Milițienii s-au purtat foarte dur cu arestații, care au fost bătuți crunt și maltratați cu sălbăticie pentru a spune cine a fost conducătorul revoluționarilor.

 

Subofițerul de miliție Puiu Vasile Stelian Berbece: “Ajungând la căminul de nefamiliști de pe strada Crișan, aparținând de IURT Lugoj, au fost luați din locuințe un număr de 30 de cetățeni, unii erau în pijamale, și au fost îmbarcați în autospecială și duși la sediul miliției. Menționez că nu m-am dat jos din autospecială, am stat la volanul autospecialei. Lângă mine se afla plt. adj. Sârbu Antonie și secretara UTC pe municipiul Lugoj și pentru ea am primit ordin de la conducerea unității să o ducem acasă. Ea se numește Mona Miron și locuia în Lugoj, strada Olari, bl. 25, sc. A, ap. 15 și ea a fost martoră la tot ce s-a întâmplat în timpul sus menționatei arestări a demonstranților.

Printre cei care au fost transportați la miliție au fost următorii:  Petrică Balint din Lugoj, Micro 3, bl. 40, sc. A, ap. 1, luat de plt. maj. Bilă Leontin de la domiciliul  său, Bârdan Ion din Lugoj, spl. Campionilor, Bl. 7 / C4, telefon 11096, luat de la căminul IURT, Pârvan Gheorghe, spl. 1 Decembrie 1918, bl. 7, ap. 7,  a fost luat de lt. Avram I. de pe stradă și dus la miliție unde a fost bătut, maltratat (i s–a smuls barba), de către sg. major  Murariu Ionel (văr primar cu fostul șef al Securității mr. Dragotă Petru); numiții Seleșan Iosif din Lugoj, Micro 4, str. Miniș, bl. 22, ap. 3, Laicu Ion din Lugoj, str. Cernei, nr. 44, telefon 11148, au fost luați de către cpt. Bândea Sav și cpt. Wagner Richard… primul de la magazinul unde lucra (n.a. – Magazinul Moto Velo – actualul magazin Flanco din Lugoj), iar al doilea de la domiciliu. Cei doi au fost duși la Miliția Lugoj, cercetați și bătuți de către lt. maj. Tofan Săvel, cpt. Wagner Richard, lt. maj. Bârzoghie Florian, sg. maj. Moldovan D. și alții. Pentru că au strigat în fața consiliului Lugoj „Jos Ceaușescu” au fost arestați și băgați în celule… […] Vroiau să scoată de la demonstranți  cine au fost capii demonstrației, ai Revoluției”.149

 

Lugoj. Ora 1,40. ITL – Lugoj. Ana Brocea, mama eroului martir Daniel Brocea lucra în schimbul III la ITL. Directorul, ing. Virgil Turcan,  a sunat-o și i-a spus să plece acasă, fără să-i fi spus motivul. Acasă, sora lui Daniel Brocea, Georgeta, i-a spus că fiul ei este împușcat, a fost operat și era la reanimare.

 

Au început dezinformările. Nici până astăzi nu se știe cine le-a coordonat. Unitățile militare din Lugoj au fost  permament sunate la telefon și primeau informații alarmante. Ce se putea ști totuși cu precizie este faptul că informațiile veneau prin liniile securizate ale armatei și prin comunicările speciale, prin radio.

 

București. Ora 2,00. Sunt puse sub stare de alarmă Gărzile Patriotice de pa marile platforme industriale Pipera, IMGB150 și Băneasa.

 

Lugoj. Ora 2,00. Batalionul de Securitate Lugoj – UM 0389. „Mr. Andronache raportează  focuri de armă și țipete pe Podul de Beton. – lt. col. Albu a trimis un camion și 15 militari să vadă despre ce este vorba”.151

 

Lugoj. Ora 2,10. Batalionul de Securitate – UM 0389. “Cpt. Capătă I se raportează de către serg. maj. Cazan Cornel și santinelele de la postul 3. – Foc de armă la blocul turn (n.a. blocul turn din strada N. bălcescu), probabil pistol, înspre unitate”152.

 

Lugoj. Ora 2,30. Spitalul Municipal Lugoj.  Ana Brocea a declarat în fața procurorului militar: „M-am deplasat cu soțul meu la spital și la reanimare l-am găsit pe fiul meu decedat. Am stat cu fiul meu până la ora 4,00, când fiul meu a fost transportat la morgă. Nu am putut să luăm cadavrul până vineri, în 22.12.1989, ora 10,00, sub pretextul că nu a fost văzut de medicul legist. L-am înhumat pe fiul meu în ziua de 24.12.1989 la Cimitirul Eroilor din Lugoj. Înainte de a-l înhuma m-am uitat la leziunile provocatede violență. Am observant că fiul meu a fost împușcat în antebrațul drept treimea inferioară, orificiul de intrare corespunzând părții abdominale drepte, imediat sub coaste, iar orificiul de ieșire era situat în partea stângă la nivelul șoldului. Diferența dintre orificiul de intrare și ieșire m-a dus la concluzia că glonțul a avut o traiectorie de sus în jos”153.

 

Ioan Rosada, tatăl eroului martir Valentin Rosada, a semnat o declarație, depusă în dosarul de cercetare penală a plutonierului Pavel Dumitru: „La ora 19,30 am plecat și eu de acasă ca să-l caut pe fiul meu, am traversat Podul de Beton și m-am întâlnit cu un grup de demonstranți, pe care i-am întrebat de fiul meu. Un coleg de-al meu, Sidei Teodor, mi-a spus că a fost împușcat unul pe nume Rosi Valentin și eu mi-am dat seama că este fiul meu și am fugit acasă să anunț familia. Familia era deja anunțată […] Am fugit la Spitalul Municipal Lugoj, unde era soția mea și logodnica fiului meu, pe nume Paulescu Simina. (n.a. – sâmbătă 23 decembrie 1989 era programată cununia și nunta  lui Valentin Rosada cu Simina Paulescu. Destinul a vrut o altă soartă pentru cei doi tineri care s-au iubit.) Am aflat că fiul meu este decedat la Reanimare și acolo l-am găsit. O doctoriță mai tânără, pe care nu știu cum o cheamă, i-a spus soției să-l luăm pe fiul nostru, pentru că altfel va dispărea din spital. Împreună cu soția și cu Țepeș Sorin și cu ajutorul a doi băieți din spital, l-am luat pe fiul  și la-m transportat cu un autoturism la domiciliul nostru. Fiul meu era dezbrăcat până la brâu și am observat orificul de intrare a glonțului situat deasupra mamelonului drept, iar în spate, în partea dreaptă, sub coaste, am văzut o umflătură de mărimea unui ou de găină. Nu am văzut orificiul de ieșire al glonțului. Din câte știu eu, în dimineața zilei de 22.12.1989 la domiciliul meu a venit medicul legist din Lugoj, carea  examinat cadavrul, dar nu a făcut autopsie. L-am înhumat pe fiul meu în 23.12.1989 la Cimitirul Eroilor din Lugoj”.154

 

Familia lui Valentin Rosada va mai trece printr-un moment greu în martie 1990, când Procuratura Militară dispune dezhumarea Eroului Martir Valentin Rosada. Medicul Ștefan Lăzărel găsește glonțul, care nu a ieșit din corp. În traiectoria sa a fost deviat de o coastă și glonțul a ricoșat și s-a oprit în osul de la umăr, lângă claviculă. Acest glonț a fost folosit ca probă la condamnarea celui care a tras, plutonierul Pavel Dumitru.155

 

Când s-a restabilit liniștea, din proprie inițiativă maiorul Mircea Mândru, șef de stat major la UM 01140 și înlocuitor la comanda acestui regiment, deoarece comandantul unității, maiorul Vasile Paul era plecat la Timișoara, a încălcat de mai multe ori ordinile și legile militare. Mircea Mândru însoțit de un grup de soldați a intrat în sediul Miliției din Lugoj și a cerut să fie sprijinit pentru a face arestări din rândul revoluționarilor. Colonelul Arcadie Pop le-a spus subordonaților săi că poate să meargă cine vrea, fiindcă el nu a primit niciun ordin în acest sens. Cei mai zeloși milițieni din Lugoj, recunoscuți prin abuzuri și brutalitatea lor au însoțit grupa de militari pe străzile orașului,  condusă de vajnicul comandant, de maiorul Mircea Mândru. Nu a existat un plan al arestărilor și cine a fost găsit pe stradă era săltat fără nicio explicație și închis într-o dubă condusă de subofițerul Vasile Berbece, care era urmat de un camion militar acoperit cu prelată. Plutonierul Leontin Bilă a cerut să meargă în Micro III, unde avea intenția să-l aresteze pe Petrică Balint, fiind supărat că în urmă cu câteva ore Balint l-a aruncat în mulțimea adunată în fața sediului PCR. Petrică Balint a fost arestat de acasă, și împreună cu el a fost rididicat și prietenul său Andrei Gurmai.

Grupa de militari condusă de maiorul Mândru Mircea, cuprinsă de zel, a intrat în Căminul de Nefamiliști a IURT-ului, din strada Crișan și au arestat la întâmplare, pe cei care credeau că au fost la revoluție, dar au fost luați de-a valma împreună cu cei care nu au fost și nu a contat că veniseră de la muncă din schimbul doi. Cei arestați au fost duși la Miliția Lugoj, unde au fost interogați și bătuți cu bestialitate de locotenentul Săvel Tofan.

 

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, armata, pur șimplu, a săltat oamenii de pe stradă. Nu conta că veneai de la serviciu sau aveai alte motive întemeiate, erai pe stradă și dus la miliție.

 

Lugoj. Ora 3,05. Batalionul de Securitate UM 0389. “Mr. Andronache informează de la M.M. Roșu – la M.Ap.N. s-a încercat să intre în unitate, s-a tras și au fost 2 răniți”.156

 

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 au fost arestați: „Ostrovan Gabriela din Lugoj, str. Făgetului, nr. 8; Foldi Maria din Lugoj, Micro 2, Aleea  Nucilor nr. 1 A, Ostrovan Sorin din Lugoj, str. Făgetului, nr. 8; Daminescu Aurel din Bodo, Pârvan Gheorghe din Lugoj, str. 1 Decembrie 1918, nr. 7, Pavel Dumitru Liviu din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Corduneanu Gheorghe din Lugoj, spl Cornet nr. 20; Brânzei Sorin din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Corodi Ioan din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Bodnar Marin din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Matzig Ioan, din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Avram Dănuț din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Chifor Petru din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Prisecaru Ionel din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Negrea Georgel din Lugoj, str. Nera, nr. 21, ap. 3; Gurmay Andrei din Lugoj, str. Viorelelor, bl. C5, et. 2, ap. 8; Asavei Adrian din Lugoj str. V.I. Lenin, bl. 5, sc. B, ap. 6; Balint Petrică din Lugoj, str. Ceahlăului, nr. 20; Iamandi Aurel din Lugoj, Micro IV, str. Nera, bloc 12, ap. 4; Bârdan Ovidiu din Lugoj, str. Campionilor, nr. 7, bloc C4, et. 4, ap. 19; Olaru Nelu din Lugoj, str. Gh. Barițiu, nr. 27 A, Nițu Cristian, str. Gh. Barițiu, nr. 27 A; Petraș Ștefan, Micor I, Aleea Castanilor; Lazăr Marius din Coșteiul de Sus, nr. 163, Vlaican Daniel, Coșteiu, nr. 722; Perc Adrian, Coșteiu, nr. 530; Firius Sorin Ioan din Lugoj, Micro II, Aleea Vinului, nr. 2 bloc 2, ap. 14; Lupașcu Dorin din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Nițu Vasile din Știuca; Stoican Mocan Costel din Lugoj, Aleea Castanilor, nr. 2, bloc 2, sc. B, ap. 28; Mihai Constantin din Lugoj, str. Tudor Vladimirescu, nr. 82; Mihai Gavril din Lugoj, str. N. Titulescu, nr. 78, Căminul de nefamiliști; Kovacs Ștefan Gheorghe din Lugoj, splaiul 1 Decembrie 1918, bl. 11, ap. 19; Bârsan Carol din Lugoj, Aleea Pinilor, nr. 3, sc. B, Ap. 13; Lăzărescu Mihai din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Munteanu Mihai din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Arhire Daniel din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Burhuc Mirel din Lugoj, str. Cornet, nr. 20, Rujan Dumitru din Lugoj, str. Cornet, nr. 20; Sîrghi Romică din Lugoj, str. Cornet, , nr. 20; Lăzărescu Tiberiu din Lugoj, str. Cornet, nr. 20.”157.

 

Mihai Munteanu  a fost ridicat în miez de noapte, din Căminul de Nefamiliști, fără nicio justificare și nici acum, după 25 de ani, vinovații, generalul Mircea Mândru și milițienii care l-au arestat nu au plătit pentru acest abuz. Iată ce a declarat Mihai Munteanu: „În jurul orei 3,15 am auzit în stradă zarvă mare și uitându-mă pe geam am văzut milițieni și civili care năvăleau în cămin. În următoarele clipe, ușa de la camera mea nr. 309, a fost forțată și în încăpere au intrat trei indivizi purtând automate.

Apoi, unul dintre civili a ordonat soldaților, înarmați și ei cu automate: „Soldați, încolonați-i câte doi!”. În camera 309 eram trei persoane: Pavel Dumitru, Cordoveanu Gheorghe și cu mine. Tot atunci au fost sparte ușile și la celelalte camere (308, 309) și mai mulți colegi ai mei au fost scoși în corridor. În total, au fost arestați 17 muncitori de la IURT, care locuiau cu familiile lor, sau singuri, în Cămin. Au fost apoi coborâți în stradă. În fața blocului era o mașină militară fără prelată (n.a. – dovada clară că armata a făcut arestări ilegale). Culcați pe burtă în camion, puși grămadă unul peste altul, am plecat pe un drum ocolit spre Miliție. La Miliție, camionul a fost tras cu spatele în fața intrării principale și am înaintat printr-un tunel uman, format din milițieni purtând automate. Atunci l-am văzut pe Lupașcu Dorin, de la camera 410, care era ținut de doi milițieni, iar al treilea îl lovea cu picioarele, cu pumnii și cu patul armei. La intrare în Miliție am fost lovit de ofițerul Săvel Tofan, care era civil. Lângă el era un milițian gras cu ochelari. Unul din cei doi m-a lovit crunt cu patul armei în ceafă și am căzut jos. După ce m-am ridicat cu greu. Tofan m-a lovit iarăși cu genunchiul în stomac.

A urmat percheziția corporală, iar Tofan a spus: „Dacă găsesc ceva la tine, te omor!”. Apoi, fără motiv, a tăbărât cu pumnii pe mine, lovindu-mă în spate. Milițienii i-au percheziționat cu minuoțizitate pe toți cei arestați. În buzunarul drept de la geaca cu care eram îmbrăcat aveam o plasă de nailon, în care avusesem mâncarea pentru lucru. Tofan a exclamat: „Aha, ai luat plasa cu tine să ai unde băga ce furi!”. În unul din buzunarele de la pantaloni aveam legitimația de serviciu și 175 de lei. Toate astea, cureaua și șireturile mi-au fost luate. Am fost îmbrâncit apoi spre dreapta, am urcat 3 trepte și am văzut un coridor, la capătul căruia era un fel de cușcă făcută cu grilaje de fier. Am găsit acolo vreo 20 de persoane pe care le cunoașteam din vedere.

Am rămas în arest până în dimineața zilei de 21 decembrie 1989, ora 5 – 6. La acea oră a apărut un milițian care ni s-a adresat:

El: – Gata Băieți, mergem!

Noi: – Unde?

El: – La frontieră!

Noi: – Ce să facem acolo?

El: – Să vă împușcăm! Avem pentru fiecare un glonte. Ce, nu vă place regimul de la noi din țară?

A descuiat apoi grilajul și ne-a scos afară unul câte unul. Am fost duși prin același tunel de milițieni înarmați cu automate. La poarta principală am văzut duba care căra deținuții la penitenciar. Era trasă chiar în poartă, ca să nu vedem nimic în stradă. Am urcat. Eu am fost băgat în boxa de la capăt, împreună cu alte 20 de persoane. Împreună cu noi a mai urcat un soldat înarmat. După câteva manevre de mers înainte și înapoi, am fost duși, cred, într-o unitate militară, bănuiam că într-un batalion M.I. (n.a. – se referea la Batalionul de Securitate din Lugoj de pe strada Banatului).

În aceași zi, pe la orele 8 dimineața, a apărut un maior de securitate în uniformă și cu pistol. Ne-a întrebat:

El: – Ce vreți?

Noi: – Apă!

El: – Apa este otrăvită!

Noi: – Nu contează, așa o bem și așa murim!

El a râs și a plecat. După vreo 30 de minute a venit din nou și avea cu el o pungă de nailon și o sticlă de jumătate de litru și cu un furtun și ne-a dat să bem. I-am cerut să deschidă ușa că ne sufocăm. După ce și-a încărcat pistolul ne-a deschis ușa și am ieșit pe culoarul dintre boxe și am respirat mai ușor. Apoi iarăși ne-a băgat în boxă.

În jurul orei 15 a apărut un maior de miliție însoțit de subofițeri și atunci ne-au spus că vom pleca. Duba a pornit și un pic mai târziu am văzut, prin aerisirea de la mașină, Hanul Ana Lugojana. Începuse a se înnopta când duba s-a oprit și același maior de miliție a deschis ușa și a scos afară din prima boxă 5 – 6 arestați. Am zărit un cimitir. Au închis ușa, iar duba a pornit mai departe. Au urmat opriri, unde au fost coborâți alții din dubă. Eu am făcut parte din ultimul grup, format din 13 persoane, care au fost debarcate la Miliția Deva. La coborâre maiorul ne-a luat datele personale, iar prin ușa deschisă am văzut trei milițieni cu automate. Maiorul mi-a spus să cobor, iar când am pus piciorul pe scară, cei trei milițieni au armat pistoalele mitralieră. Maiorul mi-a spus: „Ia-o la stânga!”. Am urcat într-o clădire și până la etajul I am văzut pe fiecare treaptă milițieni înarmați cu automate. Am fost introdus într-o sală, cu bănci ca la școală, în care se aflau vreo 6 milițieni și o femeie în uniformă. După ce au fost aduși ceilalți a apărut un maior, care ne-a luat datele personale și ne-a întrebat ce am făcut la Lugoj, dacă am spart ceva, de exemplu, magazine. Mai târziu, ne-au dus la gară și am plecat spre Lugoj cu trenul”158.

 

Avram Dănuț: „În timpul nopții ne-am rezit cu forțele de ordine, militari și milițieni, care ne-au obligat să ieșim afară. […] Am fost urcați în camioane și duși la sediul Miliției (n.a. – camioane militare) … […] … la sediul Miliției era un culoar cu militari și milițieni. Pe noi ne-au coborât în șir Indian spre sediul Miliției, ne-au lovit cu ce aveau la mână. Atât militarii cât și milițienii erau înarmați…”.159

 

Bodnar Marin: „În jurul orei 2,30 am auzit bătăi în ușă, ușa a fost spartă înăuntru intrând mai mulți milițieni. La mine la pat a venit milițianul Tofan, care mi-a pus piciorul pe cap, spunând că mă împușcă. Apoi am m fost dus în fața căminului, fiind urcat într-o mașină de armată cu prelată. […] am fost bătuți și amenințați de milițienii Tofan, Berbece, Murariu și alții”.160

 

Foldi Maria – Doinița: “Eram împreună cu prietenul meu Ostrovan și cu sora lui… era deja târziu, aproximativ două noaptea. În drum spre casă a apărut un TV al miliției care a oprit și au coborât niște milițieni, pe care îi cunoșteam pe toți și după nume și precizez pe: Murariu, Berbece și un subofițer pe numele mic Vică. Ne-au luat pe toți trei și ne-au urcat în mașină. Erau înarmați. Tot de pe drum au mai luat un copil, un băiat de vreo 12 ani, pe care l-au bătut crunt în mașină. Ne-au dus fără nicio o explicație la sediul Miliției…”.161

 

Ostrovan Sorin – Ionel: “… am plecat împreună cu sora și prietena mea spre cartierul Micro 3 și am fost opriți de șapte milițieni înarmați, dintre care i-am recunoscut pe Tofan, Puiu Berbece, Wagner. Ei ne-a luat și ne-au pus într-un ARO cu prelată și ne-au dus la Miliție. Aici ne-au amenințat, ne-au luat datele și ne-au lovit cu patul armei, inclusive pe fete, după care ne-au introdus într-o dubă mare.”162

 

Pojoga (n.a. fostă Ostrovan – schimbare nume prin căsătorie) Gabriela – Olguța: “La intrarea în Cartierul Micro II am fost opriți de 7 milițieni înarmați (îmbrăcați civil), care ne-au introdus într-o dubă. Am fost plimbați prin oraș, după care duși la poliție (n.a – miliție), unde am fost amenințați și bătuți de milițianul Tofan. Acesta m-a lovit și pe mine în spate cu patul armei. De la miliție am fost introduși în altă dubă mai mare…”.163

 

Rujan Dumitru: „În jurul orelor 3,00 dimineața ne-am trezit în cămin cu forțele de ordine, militari și milițieni înarmați, care ne-au cerut să coborâm în fața căminului. Am aflat că portarul le spusese milițienilor că cei de la etajul III au fost la manifestație și pe noi ne-au luat în principal. Am fost urcați în mașini, puși să stăm pe burtă. Am fost duși la Miliția Municipală unde când am coborât din mașini a trebuit să trecem printr-un cordon de milițieni și militari care ne-au lovit. […] Am fost introduși într-o cameră, respectiv în arest, unde am fost ținuți câteva ore fiind amenințați în permanență că ne împușcă. După care am fost scoși și puși într-o dubă cu mai multe încăperi și ne-am dat seama că era o dubă de penitenciar.”164

 

Arestații au fost bătuți toată noaptea și puși să dea declarații, însă nu a fost întocmit niciun act legal pentru reținerea lor. Nici mai târziu nu s-a menționat arestarea acestor persoane. Singura dovadă este declarația plutonierului Mic Alexandru, de la Penitenciarul din Târgu Mureș, care a fost detașat la Lugoj cu o dubă de penitenciar și care a transportat pe ruta Lugoj – Deva revoluționarii arestați. Plutonierul a fost cazat la Batalionul de Securitate de pe strada Banatului și prin ordin de serviciu se subordona direct maiorului Remus Porumb, comandantul Batalionului de Securitate.

Mic Alexandru a declarat în fața procurorului militar că sosise în Lugoj în data de 18 decembrie 1989. Până în noaptea de 20 decembrie 1989, în jurul orelor 4,00 nu s-a întâmplat nimic deosebit, însă la această oră au început să fie aduși arestații din Lugoj și au fost îngrămădiți în duba de penitenciar. Când duba de penitenciar s-a umplut a fost mutată din curtea Batalionului de Securitate în curtea unui depozit. 40 de arestați au fost puși claie peste grămadă într-un spațiu îngust și au trăit clipe de groază, suferind de foame și sete, neștiind ce-i așteaptă. Unii dintre ei erau plini de sânge, iar brutalitățile la care au fost expuși a arătat neomenia milițienilor, care căutau cu disperare țapi ispășitori.

 

Despre arestații din Lugoj, Arcadie Pop, ultimul comandant de Miliție, trece cu vederea abuzurile subordonaților săi și într-un interviu a declarat: “Abuzurile armatei române. După ce armata română a ucis doi tineri şi a rănit alţi patru revoluţionari, zelul lui Mircea Mândru, înlocuitorul la comanda regimentului U.M. 01140, nu s-a oprit şi a continuat să facă pe miliţianul Lugojului, deşi nu avea nicio atribuţie în acest sens. În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 a venit la Miliţie împreună cu cel aflat la comanda Unităţii de Rachete şi a cerut miliţieni pentru a-i aduna pe revoluţionari, din oraş. Arcadie Pop nu a fost de acord să-şi implice oamenii şi Mircea Mândru a plecat extrem de supărat. Mai târziu, zelul lui l-a mânat la Căminul de Nefamilişti IURT, unde a intrat în forţă şi a arestat oameni nevinovaţi şi i-a închis într-una din dubele venite în seara de 19 decembrie, de la penitenciarele din jur.

Arestaţii în revoluţie. Mircea Mândru şi soldaţii săi au făcut arestări pe străzile oraşului. Oameni care se aflau întâmplător într-un anumit loc, au fost consideraţi revoluţionari şi închişi într-o dubă parcată într-un depozit gestionat de Ghiţă Roşu. În aceeaşi noapte, Ghiţă Roşu i-a spus lui Arcadie Pop că cei din dubă cer apă şi acesta a fost de acord să le dea apă. În acea dubă erau înghesuite circa 50 de persoane, îngrozite şi chinuite de o căldură sufocantă“.165

 

Majoritatea dintre revoluționarii care s-au expus în timpul manifestanțiilor contra regimului comunist, neputând să-și elimine frica inoculată atâția ani de securitate și miliție, nu au dormit acasă. Ei s-au ascuns la vecini, la rude, sau la prieteni.

 

Lugoj. Ora 4,00. Sediul Miliției Lugoj. Puiu Vasile Stelian Berbece: “A sosit o dubă de la penitenciarul Hunedoara, iar cei arestați au fost îmbarcați în dubă, care era însoțită de un colonel de miliție, apoi au fost transportați pe ruta Lugoj – Deva, unde au fost lăsați din 2 km în 2 km direct pe drum. Unii se aflau în pijamale, izmene, etc., cum i-au luat din casă. Menționez că la domiciliul lor nu s-a găsit niciun obiect furat sau alte bunuri care s-ar fi putut sustrage în acea noapte de 20 decembrie 1989 din magazinele Lugojului”.166

 

Timișoara. Ora 5,30 – ora 7,00. În gară au sosit mai multe garnituri de tren cu detașamente de Gărzi Patriotice din județele Dolj și Olt. Cei 16.000 de luptători era înarmați cu bâte. În fața timișorenilor reprezentanții celor veniți au declarat că nu știau adevărul despre ce se întâmplă a Timișoara. Când au fost mobilizați li s-a spus că au „au intrat ungurii și sârbii în Banat”167. Aflând adevărul despre revolta timișorenilor luptătorii s-au alăturat revoluției. Autoritățile au făcut tot posibilul ca aceștia săs e întoarcă cât mai repede acasă.

 

Arad. Ora 7,00. Muncitorii de la Orologie Industrială din Arad dau semnalul revoluției în municipiul de pe Mureș. În drumul lor spre centrul orașului li se alătură muncitorii de la Uzina de Strunguri, U.T.A., Uzinele de Vagoane, Combinatul de prelucrare a lemnului, Tricoul Roșu și altele.

 

Lipova. Ora 7,10. Muncitorii Uzinei de Strunguri Lipova refuză să înceapă lucru și se deplasează în grup spre Arad.

 

Lugoj. Ora 7,30. Liceul Industrial nr. 1 – Lugoj (n.a. – actualul Colegiul Național “Iulia Hasdeu”).

 

Vasile Covaci: “Împreună cu Ondin Nicolae Dumitrescu, Claudiu Popescu și Florin Dumitru am sărit gardul de la liceu. Am forțat ușa și am intrat pe coridor și ne-am întâlnit cu directorul, profesorul Simion Vidoni. Era însoțit de profesorii Călin Pop și Iorgovan Ion. Profesorii ne-au rugat să nu dăm foc la școală, iar directorul Simion Vidoni chiar s-a pus în genunchi și ne-a rugat să cruțăm școala. Atunci le-am spus că avem doar intenția să distrugem însemnele comuniste și tablourile lui Ceaușescu, pe care le-am adunat pe toate în curtea liceului.  Prima intenție a fost să le dăm foc, dar apoi ne-am răzgândit și i-am cerut lui Iorgovan Ion să ne aducă pensule și vopsea, pentru a scrie pe o pancartă de pânză un text împotriva regimului comunist. Iorgovan ne-a și ajutat și peste tabloul lui Ceaușescu am tras câteva bare verticale și orizontale, care să sugereze că dictatorul este după gratii. Pe spatele tabloului am scris “Jos porcul roșu!”.

Am căutat o bară din lemn ca să putem ridica tabloul deasupra mulțimii adunate în Piața Victoriei, în fața sediului PCR. Toate pregătirile au durat aproape două ore și când am apărut cu tabloul lumea ne-a aplaudat. În piață era tabloul lui Ceaușescu, mâzgălit, atârnat la etajul doi pe sediul PCR și tabloul nostru cu gratii. Mai târziu au apărut și alte tablouri… ”.168

 

Timișoara. Ora 8,00. În Piața Operei se lansează apelul apelul la grevă generală. Se trimit emisari în toate marile orașe din țară.

 

Arad. Ora 8,00. Încep manifestațiile anticeaușiste.

 

Lugoj. Ora 8,00. Sediul Miliției Lugoj. Puiu Vasile Stelian Berbece: „… am avut ședință ținută de conducerea unității, de col. Pop Arcadie, cpt. Bândea Sav și lt. col Pintea Ioan, care ne-au cerut date referitoare la recunoașterea demonstranților, pe care i-am văzut în seara precedentă și noaptea zilei de 20 – 21 decembrie 1989. Ei urmau a fi aduși la miliție și cercetați. S-au făcut liste și s-a pornit în căutarea acestora. Pe unii i-au adus la miliție, apoi au primit ordin să le dea drumul, nu cunosc de la cine și cum”.169

 

Brașov – Sfântu Gheorghe. Ora 8,00. Simultan în cele două orașe transilvănene se declanșează mișcări de protest. La început în marile întreprinderi, după care protestele se mută în stradă.

 

Târgu Mureș. Ora 8,00. Muncitorii din marile întreprinderi, fără deosebire de etnie, încep protestul împotriva comunismului și a lui Nicolae Ceaușescu.

 

Buziaș. Ora 9,00. Cetățenii din Buziaș au ieșit în stradă.

 

Lugoj. Ora 9,00. Începând cu primele ore ale dimineții în Lugoj s-a declarat grevă generală. La întreprinderile cu foc continuu s-a redus activitatea și a rămas în grija unui grup restrâns de muncitori. Întreaga platformă industrială a ieșit în stradă și muncitorii s-au aliniat într-o coloană. Coloana era formată din muncitori și funcționari de la IURT, IUPS „ 9 Mai”, IPC „Mondial” și Baza de Producție Betoane. Coloana s-a întins pe circa 250 – 300 de metri și cei peste 5.000 de oameni s-au deplasat pe traseul: Platforma Industrială – strada Timișorii – Zona Unic.

 

Lugoj. Ora 9,30. Coloana de demonstranți a muncitorilor de pe Platforma Industrială a trecut prin fața unităților militare de pe strada Timișorii. Din cele patru unități numai maiorul Mircea Mândru a avertizat manifestanții prin megafon, însă coloana și-a continuat drumul fără niciun incident. În Zona Unic demonstranții s-au oprit în dreptul unei macarale, care era peste drum de actuala Universitate Europeană Drăgan. Revoluționarul Iosif Kovacs s-a urcat pe piciorul macaralei și a ținut un scurt discurs revoluționar: “Tu ești român, el este sârb, ea este nemțoaică, eu sunt ungur, dar să nu uităm un singur lucru, toți suntem lugojeni!”170.

În apropierea lui Iosif Kovacs se aflau mai mulți revoluționari din seara precedentă: Mihai Săndulescu, Marius Kurin, Toma Trifon Nicolae, Simion Floriean și mulți alții.

Pe piciorul macaralei Iosif Kovacs a stabilit traseul: Podul de Beton – Parcul „George Enescu” – strada Bucegi – strada Cuza Vodă – strada Semenicului – Stadionul „Tineretului” și strada Rahovei. Pe strada Rahovei locuia Simona Paulescu, logodnica eroului martir Valentin Rosada. Nunta lui Valentin Rosada trebuia să aibă loc în ziua de 23 decembrie 1989, dar glonțul ucigaș a schimbat pe veci destinul a doi tineri. Pe întregul traseu coloana s-a mărit. De peste tot veneau lugojeni și se alăturau. În dreptul birtului „Cocoșul de Aur”, o coloană numeroasă de la ITL s-a unit cu demonstranții care veneau de pe “Platforma Industrială”. În acest moment pe stradă erau în jur de 20.000 de persoane. Cei din fața coloanei erau lângă Biserica Romano-Catolică, iar ultimii în dreptul Parcului „George Enescu”, la o distanță de peste 800  de metri.

 

Sibiu, Ora 9,30. Muncitorii de la Întreprinderea Balanța deschid manifetsațiile de protest din acest oraș.

 

Sibiu. Ora 9,45. Cetățenii acestui oraș încărcat de istorie au ieșit pe străzile orașului împotriva dictaturii ceaușiste.

 

Lugoj. Ora 9,50. În dreptul Bisericii „Romano-Catolice” coloana s-a oprit, iar revoluționarul Marius Kurin a intrat în biserică și i s-a permis să tragă clopotele. Întreaga suflare a îngenunchiat și s-a rugat colectiv la Dumnezeu pentru izbândă și pentru sufletele celor împușcați. La casele din jur, la fiecare fereastră și fiecare poartă, erau bătrâni cu lacrimi în ochi. Stăteau nemișcați parcă nu le veneau să creadă că ceea ce văd este real. Coloana de demonstranți și-a continuat drumul, a trecut pe lângă Cofetăria „Liliacul” (n.a. – actualul sediu BancPost), Restaurantul și Hotelul „Dacia”, Banca Națională (n.a. – actuala BCR Lugoj), apoi pe strada Cuza Vodă și pe strada Semenicului (n.a. – actuala Episcop Dr. Ion Balan) și au ajuns în dreptul Stadionului „Tineretului”.

 

Turda. Ora 10,00. Protestanții se adună în fața Miliției scandând lozinci anticomuniste și cer demisia dictatorului Nicolae Ceaușescu.

 

Mediaș. Ora 10,10. În piața orașului erau adunați câteva mii de protestari. La apariția autoturismelor pline cu milițieni s-a declanșat o acțiune violentă împotriva milițienilor, după care s-a trecut la încedierea mașinilor.

 

Lugoj. Ora 10, 25. Lângă Stadionul „Tineretului” s-au alipit două grupuri mari de muncitori de la IRIL și de la Textila „Unitatea B”, cu peste 2000 de persoane. Câteva minute au avut loc manifestări de bucurie și s-a scandat minute în șir „Jos Ceaușescu!”, „Jos Comunismul!”, „Vrem Libertate!”, după care coloana a intrat pe strada Smârdan și la primul colț spre dreapta a intrat pe strada Rahova. În dreptul casei Simonei Paulescu, logodnica eroului Valentin Rosada, cei din frunte s-au oprit. Întreaga suflare a îngenunchiat și a păstrat câteva clipe de reculegere. Astfel lugojenii au adus un ultim omagiu Eroului Martir Valentin Rosada, împușcat în seara de 20 decembrie 1989 de plutonierul Pavel Dumitru de la UM 01140.

 

Lugoj. Ora 10, 40. Liderul acceptat de toată lumea, Iosif Kovacs, a stabilit traseul: strada Rahova – strada Dorobanți – strada Dr. Episcop Ioan Bălan – strada Nicolae Bălcescu – strada Unirii – Piața Republicii (actuala Piața I.C. Drăgan) – strada 6 Martie (actuala stradă Andrei Șaguna) – Piața Victoriei.

 

Cugir. Ora 11,00. Muncitorii de la uzina de armament s-au alăturat Revoluție Române și în marșul lor prin oraș au atras de partea lor aproape întreaga populație.

 

Târgu Mureș. Ora 11,30. Nu s-a mai ținut cont cine este român sau ungur. Românii și ungurii împreună au demarat revolta din acest oraș.

 

Lugoj. Ora 11,45. În fața sediului PCR din Lugoj, din Piața Victoriei, erau adunați peste 20.000 de lugojeni. Priveau fostul sediu PCR, simbolul puterii comuniste, cu speranța unei schimbări. Clădirea era pe alocuri neagră din cauza fumului. Ferestrele erau sparte și pe caldarâm se vedeau cioburi, resturi de aparatură electronică, bucăți de salam, fructe și dulciuri. La balconul sediului PCR, ocupat de lugojeni, au luat cuvântul: Iosif Kovacs, Marius Kurin, Gheorghe Bot, Mihai Săndulescu și Gabi Butuga. La etajul 2, în locul unde a avut loc incendiul, un portret mare a lui Ceaușescu era spânzurat pe fațadă. Iosif Kovacs l-a mâzgălit, punându-i barbă și mustăți și acest portret a stat spânzurat până prin 15 ianuarie 1990.

 

Lugoj. Ora 12,00. Apare la balcon un personaj controversat, care a sădit multe suspiciuni și a dat naștere la multe întrebări rămase fără răspuns. O tânără de circa 28 – 30 de ani s-a adresat mulțimii și a declarat că se numește Ileana Chirculescu și că este din Câmpia Română. A mai spus că a ajuns la Lugoj din cauza că trenurile care circulau pe ruta București – Timișoara au fost oprite în Gara CFR Lugoj. A ținut un discurs mobilizator și a fost aplaudată minute în șir. În Piața Victoriei, în acest moment erau peste 20.000 de persoane, care parcă sorbeau primele cuvinte ale libertății. În această adunare s-a stabilit programul din ziua următoare.  Pe 22 decembrie 1989, la ora 10, avea să aibă o mare adunare populară, pentru a se alege conducerea provizorie a orașului.

 

Caransebeș. Ora 12,00. Și caransebeșenii au ieșit în stradă și au atacat sediul Miliției din municipiu. Curajul lor a fost plătit cu sânge.

 

Reșița. Ora 12,00. De parcă s-au înțeles cu locuitorii din Caransebeș aproape simultan a izbucnit revolta și în capitala județului Caraș – Severin.

 

Hunedoara. Ora 12,00. Muncitorii de la Combinatul Siderurgic au dat semnalul și au ieșit în stradă.

 

București. Ora 12,40. “Primarul capitalei, Barbu Petrescu, a convocat în jurul prânzului o mare adunare populară menită să exprime sprijinul populației față de conducerea de partid și de stat. Vorbind de la balconul Comitetului Central, Ceaușescu a evocat o serie de realizări ale „revoluției socialiste” și ale „societății socialiste multilateral dezvoltate” din România. […] Mișcări bruște efectuate de la periferia adunării și sunetul unor petarde au transformat manifestația în haos. Speriată la început, mulțimea a încercat să se împrăștie. O parte dintre participanții la adunare s-au regrupat lângă Hotelul „Intercontinental” și au început o manifestație de protest care apoi a devenit revoluție.

Încercările ulterioare ale cuplului Ceaușescu de a recâștiga controlul mulțimii folosind formule ca „Alo, alo!” sau „Stați liniștiți la locurile voastre!” au rămas fără efect. […]

Oamenii care au părăsit piața erau panicați, aruncau pe jos steagurile și pancartele cu lozinci. Foarte mulți dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieței Palatului, și au început să strige sloganuri anticomuniste și anticeaușiste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Ceaușescu, cine ești/Criminal din Scornicești”. În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piața Kogălniceanu până în Piața Unirii, Piața Rosetti și Piața Romană. Pe statuia lui Mihai Viteazul din apropierea Universității București, un tânăr flutura un tricolor fără stema comunistă.”171

 

Brașov. Ora 13,00. Cu experiența lor din 1987, muncitorii din marile uzine brașovene au declarat război regimului comunist și în special lui Nicolae Ceaușescu.

 

Lugoj. Ora 13,00. Un grup numeros, de peste 5.000 de persoane, s-a desprins din Piața Victoriei și s-a deplasat la sediul Miliției Lugoj, unde au cerut eliberarea arestaților. Nici acum nu se știe, pe ce considerente nu au fost eliberați arestații imediat, și nu se știe cine a dat ordin pentru cei 40 de reținuți să fie transportați cu duba sosită de la Penitenciarul Târgu Mureș pe ruta Lugoj – Deva. De asemenea nu se știe cine a ordonat ca arestații să fie predați în grupuri la posturile de miliție din mai multe localități din județul Hunedoara.

 

Cluj Napoca. Ora 13,00. Muncitorii de la Combinatul de Utilaj Greu au ieșit în stradă și în drumul lor spre central orașului au atras mii de clujeni.

 

Dej. Ora 13,10. Manifestanții din acest oraș pătrund cu forța în sediul Comitetului Muncipal de Partid.

 

Parchetul Militar Timişoara, în Dosarul nr. 136/P/1990 a efectuat acte premergătoare referitoare la situaţia persoanelor reţinute de militarii lui Mircea Mândru și milițienii din fosta Miliţie din Lugoj172 şi transportate în ziua de 21.12.1989, pe ruta Lugoj – Deva.

 

Din declaraţiile ofiţerului Mic Alexandru, de la Penitenciarul Târgul Mureş, care a fost şef al maşinii ce a transportat persoanele reţinute pe ruta Lugoj – Deva, rezultă că în autodubă au fost 40 de persoane. Acestea au fost lăsate în diferite localităţi, de pe raza judeţului Hunedoara, după cum urmează :

LĂPUGIU: 1) Ostrovan Gabriela; 2) Foldi Maria; 3) Ostrovan Sorin; 4) Daminescu Aurel; 5) Pîrvan Gheorghe; 6) Pavel Dumitru Liviu; 7) Corduneanu Gheorghe.

DOBRA: 1) Brînzei Sorin; 2) Corodi Ioan; 3) Bodnar Marin; 4) Matzig Ioan; 5) Avram Dănuţ; 6) Chifor Petru; 7) Prisecaru Ionel.

ILIA: 1) Negrea Georgel; 2) Gurmai Andrei; 3) Asavei Adrian; 4) Balint Petrică; 5) Iamandi Aurel; 6) Bîrdan Ovidiu; 7) Olaru Nelu; 8) Niţu Cristian.

MINTIA: 1) Petraş Ştefan; 2) Lazăr Marius; 3) Vlaican Daniel; 4) Perc Adrian; 5) Firiu Sorin Ioan; 6) Lupaşcu Dorin.

DEVA: 1) Niţu Vasile; 2) Stoican Mocan Costel; 3) Mihai Constantin; 4) Mihai Gavril; 5) Covaci Ştefan Gheorghe; 6) Bîrsan Carol; 7) Lăzărescu Mihai; 8) Muntean Mihai; 9) Arhire Daniel; 10) Burnuc Mirel; 11) Rujoi Dumitru; 12) Gherghei Romică; 13) Lăzărescu Tiberiu.”173

 

Lugoj. Ora 14,00. Lugojenii s-au retras acasă, urmând să se întoarcă pe platoul din Piața „Victoriei” a doua și la începând cu ora 9,00.

 

Ghimbav, Făgăraș și Cluj – Napoca. Ora 15,00. Locuitorii din aceste orașe se alătură Revoluției Române.

 

București. Ora 15,00. Ministerul Apărării Național, Generalul Vasile Milea, „ ministrul Apărării Naționale va aproba scoaterea în stradă a subunităților militare în garnizoanele Cluj Napoca, Târgu Mureș, Alba Iulia, Cugir, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Zalău, Baia Mare, Bistrița ”.174

 

Caransebeș. Ora 15,15. După ce au pătruns în sediul Consiliului Popular manifestanții au mers la sediul Miliției și au cerut eliberarea arestaților, care au fost prinși împrăștiind manifeste anticomuniste. Văzând refuzul comandantului Miliței, manifestanții au pătruns cu forța în clădire și milițienii au tras, împușcând mortal o persoană și alte 13 au fost rănite.

 

București. Ora 17,00. Pe bulevardul Magheru, în apropiere de Hotelul Intercontinental, se ridică baricada, care va reprezenta simbolul luptei bucureștenilor împotriva lui Ceaușescu.

 

Cisnădie. Ora 18,00. Locuitorii au ieșit în stradă, manifestându-și sprijinul față de timișoreni.

 

Nădrag. Ora 18,05. Muncitorii de la Uzina „Ciocanul” încep manifestările de protest.

 

Cisnădie. Ora 18,50. După ce primărița orașului își arată ostilitatea față de protestanți, aceștia incendiază sediul PCR și atacă Miliția. Milițienii trag fără somație și sunt ucise două personae și alte 11 sunt rănite.

 

Caransebeș. Ora 19,30. Mulțimea înfuriată atacă și dă foc la sediile Miliției, Tribunalului și Procuraturii.

 

În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, un grup de revoluționari au ocupat sediul PCR și au instalat o linie telefonică, pentru a se putea lua legătura cu Timișoara.

 

Represiunea. În ziua de 21 decembrie 1989 “în opt orașe (București, Arad, Brașov, Cluj Napoca, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara și Cugir) s-au implicat în procesul de represiune […] 9.100 de militari, aparținând M.Ap.N. și 2.500 aparținând MI. Acțiunile acestor forțe au fost sprijinite de 206 TAB-uri, 31 de tancuri, 9 MLI-uri, 5 elicoptere M.Ap.N., 8 ABI-uri și 52 autospeciale de pompieri aparținând MI”.

 

Până la sfârșitul zilei armata se implică în represiune în 12 localități și rămân pe poziții de forță împotriva manifestanților până în 22 decembrie 1989 ora 10,45.

De subliniat este faptul că armata și forțele Ministerului de Interne au acționat împotriva aceluiași inamic – poporul român – și aveau același obiectiv comun: stoparea demonstrațiilor și menținerea regimului lui Nicolae Ceaușescu.

 

În perioada 16 – 21 decembrie 1989, forțele de represiune, Armata, Miliția și Securitatea au făcut victime în rândul demonstranților. Din evidența Procuraturii Militare, în aceste zile au fost ucise prin împușcare 71 de persoane, iar 253 de persoane au fost rănite de gloanțe. Au fost arestate 978 de persoane, din acestea 944 au fost închise în Penitenciarul Timișoara, 23 în arestul Miliției Județene, iar o persoană a fost ținută în arestul garnizoanei militare.175

 

În Raportul Comisiei Senatoriale privind acțiunile desfășurate  în Revoluția din Decembrie 1989 se menționează 73 de morți în intervalul 16 – 22 decembrie 1989 în Timișoara și 76 în întreg Banatul, doi în Lugoj și unul în Caransebeș. În Banatul au fost 313 răniți, din care 296 în Timișoara, 2 în lugoj și 15 în Caransebeș.176

Fragment din cartea: Lugoj, 20 Decembrie1989 – revoluție, adevăr, dezinformare, impostură, Editura Eubea, Timișoara – 2015.

Note:

147 Adevăr pentru istorie. Lugoj – 20 Decembrie 1989. Al doilea oraș liber de dictatura comunistă din România, Editura Partos, Timișoara 2012, p. 135

148 Ibidem, p. 135

149 Ibidem

150 George Costin era șeful statului major al Gărzilor Patriotice la IMGB și în 2011, prin susținerea directă a președintelui României Traian Băsescu compromite mișcarea revoluționară, manipulând în opinia publică o ură față de Revoluție și față de adevărații revoluționari. Posturile TV: Pro TV, OTV și B1TV și ziarele Adevărul, România liberă și Evenimentul zilei au dezinformat și au încercat să falsifice istoria Revoluției. Există o întrebare legitimă: Ce au în comun: Ion Cristoiu, Grigore Cartianu, Robert Turcescu  și alții? Istoria poate va demosntra legătura lor cu foștii securiști, care au pătruns în toate instituțiile statului.

„În 4 decembrie 2013, fostul secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor George Costin a fost condamnat la şapte ani de închisoare, în acelaşi dosar fiind condamnaţi alţi zece inculpaţi, între care membrii ai Asociaţiei “Decembrie 1989 Metrou România”, dar şi rude ale fostului secretar de stat. George Costin,  care a fost condamnat pentru mai multe infracţiuni. Astfel, instanţa l-a condamnat la şapte ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, la cinci ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi la şase ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

Alţi opt inculpaţi din acelaşi dosar au primit pedepse privative de libertate între doi şi cinci ani pentru fapte de corupţie. Printre aceştia, se numără soţia şi fiul fostului secretar de stat.

George Costin, care la momentul producerii faptelor era preşedinte al Asociaţiei “Decembrie 1989 Metrou România”, iar ulterior a fost secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, a fost trimis în judecată în iunie 2012.

În calitate de preşedinte al Asociaţiei “Decembrie 1989 Metrou România”, George Costin şi-a exercitat influenţa şi autoritatea asupra persoanelor îndreptăţite să preschimbe certificatele de revoluţionar, pentru a obţine pentru sine ori pentru altul sume de bani şi foloase necuvenite, menţionau procurorii DNA. Astfel, Costin, în calitatea sa de preşedinte al asociaţiei, le-a impus membrilor să facă demersurile de preschimbare numai prin asociaţie, şi nu în nume personal, prin Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, avertizându-i că, în caz contrar, vor fi excluşi din asociaţie.

În acest fel, persoanele îndreptăţite să beneficieze de indemnizaţii au fost determinate să încheie contracte de reprezentare prin care erau obligate, după obţinerea drepturilor legale, să plătească asociaţiei anumite sume de bani şi anume: 12.000 lei şi 5 % din suma totală încasată sau 15% din suma totală încasată cu titlu de indemnizaţie reparatorie începând cu anul 2004. În baza contractelor de reprezentare s-a constatat că a fost obţinută suma totală de 9.453.390 de lei, din care 2.470.000 de lei au fost viraţi în conturile lui George Costin.”( http://www.mediafax.ro/social/fostul-secretar-de-stat-pentru-revolutionari-george-costin-condamnat-la-sapte-ani-de-inchisoare-11741783).

151 Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 27

152 Ibidem

153 Apud Declarație de martor, Ana Breocea, 2 februarie 1990, Procuratura Militară Timișoara. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 72

154 Arhiva ziarului Drapelul (1989 – 1997)

155 Idem

156 Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 27

157 Apud Declarație de martor, Mic Alexandru, Procuratura Militară Timișoara. Nicolae Toma, Revoluția lugojeană, Editura Europa Nova, Lugoj 2005, p. 78-79

158 Nicolae Toma, Revoluția lugojeană, Editura Europa Nova, Lugoj 2005, p. 117 – 188

 

159 Apud Declarație dată în fața procurorului militar delegat, colonel magistrat dr. Gheorghe Cosneanu, Parchitul Militar Timișoara.

160 Idem

161 Idem

162 Idem

163 Idem

164 Idem

165 Nicolae Toma, Ultimul milițian din Lugoj, ziarul Revoluționarul, nr. 3 – 2004.

166 Adevăr pentru istorie. Lugoj – 20 Decembrie 1989. Al doilea oraș liber de dictatura comunistă din România, Editura Partos, Timișoara 2012, p. 96. (În realitate barba i-a fost smulsă de lt. maj. Tofan Săvel, iar Puiu Berbece era supărat și invidios pe sg. maj. Murariu Ion

167 Alexandru Duțu, Revoluția din decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 132

168 Declarația lui Vasile Covaci, arhiva ziarului Drapelul – 1989-1997)

169 Adevăr pentru istorie. Lugoj – 20 Decembrie 1989. Al doilea oraș liber de dictatura comunistă din România, Editura Partos, Timișoara 2012, p. 96.

170 Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 20

171 http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolutia_Română_din_1989

172 Prin omisiune s-a reținut doar vinovăția MIliției pentru arestările abuzive, trecându-se cu vederea abuzurile ofițerilor și militarilor de la UM 01140.

173 Nicolae Toma, Revoluția lugojeană, Editura europa Nova, Lugoj 2005, p. 81

174 Alexandru Duțu, Revoluția din decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 141

175 Apud Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, p. 81. Alexandru Duțu, Revoluția din decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 141

176 Apud Raportul Comisiei Senatoriale, vol II, p. 86. Ion Bucur, Cartea represiunii 1989, Editura IRRD, București 2012, p. 115.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *