22 Decembrie 1989
București. Ora 0,00. Baricada de la Intercontinental. Minsitrul Armatei, generalul Vasile Milea, ordonă înlăturarea baricadei ridcată de revoluționari.
București. Ora 0,25. Baricada este spulberată de tancurile armatei. În acțiune au fost uciși 48 de revoluționari și ulterior au mai decedat 39 de persoane, din cauza rănilor survenite prin împușcare. Până dimneața s-a stabilit că numărul răniților se ridica la 100.
București, Ora 7,00. Coloane nesfârșite de muncitori, din toate cartierele Bucureștiului, se îndreaptă spre Comitetul Central. Orașul vuia de scandările celor de pe străzi: „Jos dictatorul ”, „Jos călăul! ”, „Jos Ceaușescu!”, „Vom muri și vom fi liberi! ”, „Noi suntem poporul, Jos cu dictatorul!”, „ LIbertate! Libertate! ”, „Veniți cu noi! ” etc.
Alba Iulia. Ora 7,15. Câteva mii de muncitori se îndreaptă spre sediile județene și municipale ale Partidului Comunist.
Turda, Blaj, Sfântu Gheorghe și Craiova. Ora 10,00. La primele ore ale dimineții mai multe orașe devin revoluționare ceea ce se arată că nu m ai există cale de întoarcere.
Timișoara. Ora 9,00. Din proprie inițiativă primul ofițer militar vorbește la Balconul Operei. Maiorul Viorel Oancea se adresează mulțimii. De menționat este faptul că în acel moment Niucolae Ceaușescu era în toate puterile conferite de partid.
Maiorul Viorel Oancea:
„Fraților! Sunt maior al armatei române și doresc să vă informez că ofițerii, maiștrii militari, subofițerii, personalul civil și militarii în termen din Unitatea Militară 01955 își exprimă hotărârea de a nu acționa sub nicio formă împotriva poporului, solicitând în același timp eșaloanelor superioare următoarele:
- Garanția fermă că armata nu va acționa împotriva poporului!
- Că nici alte forțe nu vor acționa împotriva poporului!
- În cazul în care alte forțe vor acționa împotriva poporului, unitatea noastră este decisă să iasă din cazarmă ca să apere poporul! Jos Ceaușescu!”.177
București. Ora 9,10. Ministrul Apărări Naționale, generalul Vasile Milea, încălcând dispozițiile lui Ceaușescu dă ordinul de transmitere a indicativului militar „Rondoul”: „Nu se trage în oameni.
Militarii să se retragă lângă tehnica de luptă, să nu provoace și să nu răspundă la provocări”178. La câteva minute generalul se sinucide. Există mai multe variante ale morții generalului, dar cea veridică este suicidul.
București. Ora 9,30. Câteva sute de mii de bucureșteni ocupă PIața Universității.
București. Ora 9,45. Comitetul Central. Ultima ședință prezidată de Nicolae Ceaușescu.
Lugoj. Ora 10,00. Începând cu ora 9,00 lugojenii s-au adunat în fața sediului PCR și numărul record a dat putere revoluționarilor. După 43 de ani de comunism la Lugoj a avut loc prima alegere democratică. S-a făcut apel către toate întreprinderile și instituțiile din Lugoj să-și trimită reprezentanți, care erau prezentați adunării populare și validați sau invalidați de mulțimea adunată în Piața Victoriei.
Comitetul provizoriu de conducere a municipiului Lugoj a fost ales din acești reprezentanți. Câțiva dintre cei care s-au prezentat la balcon nu au fost validați și au fost nevoiți să se retragă. După fuga lui Nicolae Ceaușescu Comitetul Provizoriu și-a luat denumirea de Comitetul Salvării Naționale al Municipiului Lugoj și au ales pentru funcția de președinte al Comitetului pe Doru Ursulescu, electrician la CFR.
În acest prim comitet au fost aleși:
“Dan Haica, Daniela Crețu Stoicănescu, Doru Ursulescu, Gheorghe Arjoca, Gheorghe Cliciovan, Iosif Căpățână, Iosif Kovacs, Ladislau Darvasi, Mihai Săndulescu, Mihai Weber, Nicolae Toma, Petrică Balint, Petru Antoni, Ștefan Lăzărel, Vasile Munteanu”179.
București. Ora 10,30. Inspectoratul General de Miliție. Între revoluționari și șefii Inspectoratului se semnează un document: „întreaga Miliție trece de partea revoluției prin participarea efectivă la sprijinirea acesteia”.180
Lugoj. Ora 10,30. Comitetul provizoriu i-a desemnat pe Gheorghe Cliciovan și pe Toma Nicolae să meargă la Poștă să anunțe la București Victoria Revoluției la Lugoj. Cei doi s-au deplasat la Poștă și au trimis un telex la televiziune prin care anunțau că la Lugoj puterea a fost preluată de popor.
Lugoj. Ora 10,45. Piața Victoriei. Maior Doru Drinovan: “… m-am adresat revoluționarilor din balconul Primăriei, […] că sunt de partea revoluției. Mi-au înlesnit să mă adresez din balcon mulțimii revoluționarii Dan Haica și Iosif Kovacs, eu fiind în uniformă militară. Am spus că din incompetența și aservirea, fără nicio logică, a maiorului Mircea Mândru, comandantul UM 01140, au fost uciși tineri. Am fost ascultat și primit multe aplauze.”181
București. Ora 10,51. S-a declarat starea de necesitate pe întregul terioriu al Republicii Socialiste România.
Lugoj. Ora 11.00. Consiliul ales de cetățeni i-a delegat pe Toma Nicolae șI Gheorghe Cliciovan sa meargă la poștă și să trimită un telex la București prin care Lugojul s-a declarat oraș liber de comunism.
București. Ora 11,20. Manifestanții pătrund în Piața Palatului și în scurt timp devine arhiplină.
Lugoj. Ora 11,25. Primele hotărâri ale acestui Comitet istoric au fost: strângerea de fonduri pentru înmormântarea celor doi Eroi Martiri: Valentin Rosada și Daniel Brocea, deplasarea unei delegații la unitățile militare de pe strada Timișorii, pentru a vedea poziția armatei față de ocuparea orașului de către lugojeni și preluarea puterii locale.
București. Ora 12,06. Dictatorii Nicolae și Elena Ceaușescu părăsesc sediul Comitetului Central cu un elicopter, care a aterizat pe terasa clădirii.
Mulțimea din Piața Palatului jubila și scandal: „Victorie, Victorie, Victorie”, „Ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”.
„Majoritatea securiștilor aflați în sediu își abandonează armamentul din dotare și părăsesc clădirea. […] O parte dintre foștii conducători ai partidului și statului, aflați în clădire sunt renținuți de revoluționari (Tudor Postelnicu, Ion Dincă, Constantin Dăscălescu).”182
București. Ora 12,55. Televiziunea Română. Pe ecranele televizoarelor apare primul grup de revoluționari. Ion Caramitru și Mircea Dinescu. Poetul anunță „dictatorul a fugit”.
Târgoviște. Ora 13,50. Miliția județeană. S-a primit un telefon prin care se anunța că Nicolae și Elena Ceaușescu se afla lângă municipiu la întrepridnerea agricolă Centru de Protecție a Plantelor.
Timișoara. Ora 14,00. Studioul de radio183 își reia activitatea.
Județul Caraș – Severin. Ora 14,00. Muncitorii din Moldova Nouă, Oravița, Oțelul Roșu Băile Herculane și Bocșa demonstrează pașnic pe străzi.
București. Ora 14,35. Televiziunea Română. Apare Ion Iliescu și în cuvântarea sa condamnă politica dusă de Nicolae Ceaușescu.
Lugoj. Ora 15,00 – 18,00. Regimentul Mecanizat UM 01140. “Cazarmă și municipiu – Mr. Mândru Mircea a fost convocat la garnizoană pentru întocmirea planului de cooperare privind sarcinile de a organiza 8 patrule cu muniție de manevră și pentru preluarea pazei și apărării unui număr de 8 obiective din municipiu. – S-a trecut la îndeplinirea misiunilor. Forțe și mijloace: – 4 patrule mobile pe camioane pentru supravegherea cursurilor de apă…”184.
Timișoara. Ora 16,00. Armata ocupă sediul Securității și preia în subordinea sa cadrele fostei poliții politice.
București. Ora 16,15. Apare primul ziar după fuga lui Ceaușescu. Fostul cotidian „Informația Bucureștiului” ia numele de „Libertatea”.
Lugoj. Ora 16,30. Batalionul de Securitate UM 0389. “Raport: În unitate sosesc trei membri ai Comitetului Local al Frontului Salvării Naționale* (ing. Haica + două persoane)”185.
Maiorul Doru N. Drinovan: “În 22 decembrie 1989, am participat cu mr. Mircea Cnejevici și revoluționarii Toma Nicolae, Antonie Petru și un grup de militari la înlocuirea gărzii de la antenele de radio din Boldur. Garda Batalionului de Securitate UM 0389 a fost înlocuită cu o gardă formată din militarii de la UM 01428”.186
Lugoj. Ora 16,00. Primăria arsă. Trifon Nicolae Toma: “În după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, mă aflam în clădirea Primăriei, în sala de la etajul întâi, care comunica cu celebrul balcon, intrat deja în istorie. Erau prezente mai multe persoane, o parte o cunoşteam, o parte nu, dar după câteva zile am putut afla mai multe şi despre ceilalţi participanţi, aşa că îi reamintesc, fără o ordine anume, aşa cum mi-au venit în memorie :
Iosif Kovacs, Gheorghe Arjoca, Iosif Căpăţână, Creţu Stoicănescu Daniela, Doru Ursulescu, Ileana Chirculescu, Dan Haica, Ştefan Lăzărel, Ladislau Darvasi, Mihai Săndulescu, Adrian Creţu, Butnaru Ion, Indru Ion, Marius Kurin, Muntean Vasile, Adriana Coandă, Grama Ionel şi mulţi alţii, care erau practic gură-cască, fără importanţă în acel moment.
Într-un colţ era o masă cu un telefon, iar în mijlocul încăperii exista o masă mare de protocol. Cineva a aşezat pe masă o plasă cu bani adunaţi de la populaţie pentru familiile eroilor, Valentin Rosada şi Daniel Brocea. Eu, împreună cu alte trei persoane, ne-am apucat să-i triem şi să-i numărăm. Nu-mi mai amintesc exact câţi bani erau, dar parcă îmi amintesc că erau câțiva lei peste suma de 26.000 de lei.
În timp ce se număram banii, unuia dintre noi i-a venit ideea că ar trebui să adresăm un apel pentru țară prin intermediul Radioului Timişoara, care, începând cu ora 14,00, a reînceput să emită după o pauză de câţiva ani buni. Textul l-am conceput eu şi după ce i s-au mai adus câteva mici modificări pe ici-colo, am hotărât cine pleacă să ne reprezinte la Radio Timișoara: Ileana Chirculescu, Adriana Coandă şi subsemnatul.
Am apelat la bunăvoinţa maiorului Mircea Cnejevici, care din prima clipă ne-a acordat întregul sprijin şi afirm că are contribuţii însemnate la stăvilirea anumitor intenţii ale unor cadre militare, de a crea o a doua Timişoară şi fac o paranteză, intenţia de denigrare a domnului maior Mircea Cnejevici, este în capul unora pe care Revoluţia i-a urcat la un metru de pământ şi i-a uitat acolo. Consider asta o ofensă adusă bunului simţ şi o necunoaştere în totalitate a evenimentelor.
Împreună cu maiorul Mircea Cnejevici și maiorul Doru Drinovan ne-am deplasat prima dată la staţia radio de la Boldur, unde şeful staţiei ne-a prezentat argumentul, că nu se poate transmite prin intermediul staţiei de radio de acolo, aşa că ne-am întors la Lugoj.
Deoarece batalionul de securitate avea în dotare mai multe autoturisme Dacia 1300, ni s-a pus la dispoziţie o maşină, precum şi doi însoţitori înarmaţi, un ofiţer, pe locotenentul major Nicoară Nicolae și un militari, care era șofer. Înainte de a pleca, şi-au rupt însemnele securităţii şi au luat cu ei două pistoale mitralieră şi 120 de cartuşe. Luând cu noi şi un steag cu gaură, ne-am urcat în maşină şi am pornit spre Timişoara. Pe şoseaua Lugoj – Timişoara am fost opriţi de mai multe patrule formate din copii, care aveau banderole tricolore şi steaguri cu gaură. La intrarea în Timişoara am fost opriţi de un filtru format din civili și militari şi după ce ne-au ascultat, ne-au permis să intrăm în oraş. Să nu mai fim opriți la fiecare post de control, ne-au dat un însoţitor. La Radio Timişoara l-am întâlnit pe Bogdan Herţog, care, în calitatea lui de director al postului de radio, a dat dispoziţie unui redactor să fim înregistraţi eu şi Adriana Coandă.
În apelul meu adresat ţării, rugam populaţia să nu mai distrugă bunurile, fiindcă aceste bunuri ne aparţin. Am mai specificat că Lugojul este al doilea oraş liber din România şi că oraşul meu este alături de oraşul martir Timişoara.
La întoarcere ne-am îndreptat spre Calea Girocului cu intenţia de a ne întoarce în Lugoj prin Buziaş. În dreptul Spitalului Judeţean, pe o stradă paralelă, am fost opriţi de o patrulă militară, care ne-a legitimat. Întâmplarea şi bineînţeles graba a dus la faptul că nici unul dintre noi nu avea acte de identitate. Ne-au poftit afară din maşină şi când am ieşit am observat că numărul de înmatriculare era de Bucureşti, așa cum erau de altfel toate numerele mașinilor din Batalionul de Securitate. Controlând în portpagaj au descoperit şi cele două pistoale mitralieră şi cartuşele, ceea ce i-a făcut să fie mai circumspecţi. Atunci am văzut armele îndreptate spre noi şi am auzit cum pistoalele automate se armau. Un tanc şi un TAB, aflate în apropiere, şi-au întors turelele tunurilor spre noi. Apoi am fost conduşi cu brutalitate spre un zid şi ni s-a poruncit să stăm cu faţa la zid şi cu mâinile ridicate. După ce ne-au controlat, am auzit o căzătură. Adriana Coandă leşinase. Doi soldaţi o ridicau în picioare şi după câteva clipe a căzut iar. Ileana Chirculescu tot încerca să vorbească cu ofiţerul care ne păzea şi acesta refuza să o asculte, ameninţând-o cu împuşcarea, dacă nu tace.
L-au interogat şi pe locotenentul major Nicoară şi i-au pus o sumedenie de întrebări :
“De ce aveţi maşină cu număr de Bucureşti ?”
“De ce aveţi haine militare fără însemne de armă ?”
“De ce aveţi arme şi muniţie ?”
“De ce nu aveţi nici un act de identitate ?”
Mi-am cerut permisiunea să vorbesc şi au acceptat. Atunci le-am spus cum stăteau în realitate lucrurile : “Datorită grabei am plecat fără documentele personale, dar vă poate confirma domnul Bogdan Herţog de la Radio Timişoara”.
Probabil că le-am inspirat încredere, fiindcă eram calm, deoarece nu mă simţeam vinovat cu nimic.
Mai puţin agresivi, ne-au urcat într-un ARO şi ne-au transportat într-o unitate militară din apropiere, de pe strada Girocului. Aici am fost introduși într-o cameră păzită şi după confirmarea venită din partea lui Bogdan Herţog, ni s-a dat drumul, iar o patrulă militară ne-a însoţit până la ieşirea din oraş. După ce ne-am întors la Lugoj şi am stat toată noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în Primărie. A doua zi, în 23 decembrie ’89, apelul a fost transmis de circa 8 ori.
După câteva luni, aflu că această confuzie a fost datorată unui membru al C.F.S.N.-ului Lugoj: a informat Garnizoana Timişoara că din Lugoj au plecat spre Timişoara câteva persoane dubioase. Din prostia lor sau din zelul lui, era cât pe-aci să fim consideraţi terorişti, sau cine ştie, poate eroi post mortem.”187
Târgoviște. Ora 17,45. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost transportați cu un echipaj de miliție la sediul Inspectoratului Județean a Miliției.
Lugoj. Ora 18,00. Batalionul de Securitate UM 0389. “Situația în municipiul Lugoj se menține încordată, au loc schimburi răzlețe de focuri de către forțe necunoscute”188.
Lugoj. Ora 18,00. Pe strada Timișorii, după barieră, s-au blocat cele patru benzi de circulație cu utilaje grele: buldozere, gredere și escavatoare.
Târgoviște. Ora 18,30. Nicolae Ceaușescu sunt transferați la UM 01417, comandată de colonelul Andrei Kemenici.
Târgoviște. Ora 19,30. Colonelul Andrei Kemenici raportează generalului Victor Stănculescu despre arestarea lui Nicolae și Elena Ceașusescu.
Lugoj. Ora 22,00. Sediul PCR. Au început dezinformările. Cei rămași în sediul PCR erau mereu atenționați prin telefon că vor fi atacați de teroriști.
București. Ora 23,00. Televiziunea Română. Ion Iliescu prezintă la Televiziune Comunicatul către țară al Consiliului FrontuluI Salvării Naționale. După prezentarea Comunicatului se face cunoscută Rezoluția finală de la Timișoara. Prin acest document se prezintă revendicările formulate de Frontul Democratic Român.
23 Decembrie 1989
Târgoviște. Ora 0,15. „Persoane neindetificate deschid foc asupra UM 01417 din Târgoviște, unde se aflau Nicolae și Elena Ceaușescu, rănind patru militari”.189
Lugoj. Ora 1,30. O parte din membrii Comitetului Provizoriu au rămas în primărie. Deși au tremurat toată noaptea de frig au acționat în toate colțurile orașului. Permanent se primeau telefoane de atenționare cu atacul iminent al teroriștilor.
Reșița. Ora 1,00 – 3,00. Lugojeanul Norbert Pongracz, militar în termen la UM 01864 AX Reșița a fost împușcat mortal. După zece ani a fost găsit vinovatul în persoana căpitanului Popa Gheorghiță, fost locotenent major, care era șeful stației Radar PRV 13, din cadrul unității UM 01864.
Procurorul militar, magistrat, maior Romeo Bălan, de la Parchetul Militar Timișoara, a instrumentat dosarul de cercetare penală Nr. 1703/P/1999, procuror delegat de la Parchetul Militar București și îl trimite pe locotenentul major Popa Gheorghiță în judecată pentru infracțiunile: tentativă la omor deosebit de grav și omor deosebit de grav.
În dosarul de cercetare penală se reține: “În noaptea de 22/23 .12.1989 s-a declanșat focul în unitate, trăgându-se în mai multe direcții. Locotenent major Smaranda Ioan, care era șeful depozitului de pază, s-a deplasat spre gardul exterior al unității, după care a revenit spre interior, însoțit de soldații Pongratz Norbert și Pădurean Liviu. Deplasarea s-a făcut în salturi.
Observând grupul de 3 persoane care se deplasa spre locul unde se afla, învinuitul locotenent major Popa Gheorghiță a deschis foc automat, fără nicio somație. Ulterior învinuitul a afirmat, în prezența mai multor martori, că a deschis focul deoarece a crezut că locotenentul major Smaranda Ioan a fost luat ostatic de doi teroriști. În aceleași împrejurări a deschis focul și soldatul Colcer Dorel, aflat în apropierea învinuitului, dar acesta a tras de frică în sus, spre Stația P. 37. Martorul, soldatul Colcer Dorel, declară că nu s-a deschis focul spre ei dinspre acel grup și că învinuitul a tras fără somație în plin.
În urma focului tras de învinuitul locotenent major Popa Gheorghiță au fost împușcați mortal locotenentul major Smaranda Ioan și soldatul Pongracz Norbert, iar soldatul Pădurean Liviu a fost rănit grav.
Locotenentul major Smaranda Ioan a prezentat două plăgi împușcate toracice transfixiante, având orificiile de intrare supraclavicular stânga și deltoidian stânga.
Soldatul Poncracz Norbert a prezentat șapte plăgi împușcate, din care una craniană, două toracice și patru la nivelul membrelor inferioare.”190
Locotenentul major Popa Gheorghiță nu s-a oprit, a continuat să tragă și în salvarea care a venit după răniți.
În același Rechizitoriu se consemnează paranoia ofițerului militar: “După ce i-a împușcat pe cei trei militari, învinuitul locotenent major Popa Gheorghiță a urcat spre amplasamentul stațiilor și a deschis foc automat spre autosalvarea care venise să ridice victimile. Învinuitul a deschis focul atât pe timpul deplasării salvării, cât și în momentul când erau victimile în salvare.”191.
Deschiderea focului de către locotenentul major Popa Gheorghiță nu a respectat regulile uzului de armă stipulate regulamentele militare și legile în vigoare în decembrie 1989. Părinții lui Norbert Poncracz nu și-au mai revenit, amândoi au decedat de inimă rea. Dosarul de cercetare penală a stat ascuns zece ani și după reclamații la toate forurile, până la urmă în 1999 Parchetul Militar Timișoara a demarat cercetarea penală și târziu, l-au trimis în judecată pe criminalul în haină militară.
Reșița. Ora 2,40. Pe ecranele radar apar ținte aeriene. Se lansează mai multe rachete, care conform aparatului radar au fost doborâte, însă nu s-au găsit nicio urmă.
Lugoj. Ora 4,00. Stația PECO de pe strada Caransebeșului. În urma unui telefon anonim Petrică Balint și Trifon Nicolae Toma, împreună cu șoferul de la IGOL Marcel, se deplasează la Stația PECO de pe strada Caransebeșului. Informația se referea că ultimul comandant al Securității Statului din Lugoj, maior Petru Dragotă, s-ar găsi ascuns prin blocurile aflate în construcție din Zona Stadion. În momentul când au ajuns la stația PECO au asistat la căderea nervoasă a unui locotenent, care era în dispozitiv lângă stație. Plângea și se zvârcolea pe jos, spunând că vom fi omorâți cu toții. În acel moment se vedeau luminile de la acceleratul de București – Timișoara, care se apropia de Lugoj. În timpul când trenul a intrat în oraș, din stânga au apărut două elicoptere, unul a tras cu două rachete și a apoi au dispărut. În urma verificărilor prin blocurile din zonă, aflate în construcție, s-au descoperit câțiva țigani care furau ușile și ferestrele. Maiorul Petru Dragotă nu a putut fi găsit.
Lugoj. Ora 4,00. Primăria arsă. Se descoperă că soldații care stăteau de pază aveau cartușe de manevră. Membrii Comitetului Provizoriu rămași în fostul sediu PCR au intrat în panică.
Lugoj. Ora 4,00. Batalionul de Securitate UM 0389. Locotenentul Boară Dorel a fost împușcat mortal în curtea UM 0389 (Batalionul de Securitate Lugoj).
Locotenentul Boară Dorel a venit în misiune, cu un autocamion tip dubă, de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 locotenentul și echipajul, format din patru subofițeri, au rămas în incinta UM 0389 – Batalionul de Securitate.
În Rezoluția de neînceperea urmăririi penale din 19 decembrie 1990 căpitanul de justiție Bălan Romeo analizează ce s-a întâmplat și în ce împrejurări a fost împușcat locotenentul Boară Dorel.
“În cursul nopții de 22/23.12.1989, cei din unitate au sesizat mai multe lumini în spațiul aerian, fiind astfel convinși că vor fi atacați de trupe de desant. […] Pe acest fond de tensiune crescândă, în jurul orelor 4,00 dimineața s-a produs o explozie puternică în apropierea unității, care a provocat spargerea ferestrelor de la clădirea comandamentului. Cei din unitate au fost convinși că sunt atacați, iar militarii din subordinea locotenentului Cîmpan Remus au deschis focul în plan vertical.
Victima, locotenent Boară Dorel, împreună cu ceilalți patru subofițeri, se aflau în dormitorul plutonului – Școala de gradați, aflat în spatele dispozitivului de apărare, comandat de locotenent Cîmpan Remus. Deși aceștia au primit ordin să stea în dormitorul plutonului de transmisiuni, aflat în altă parte a clădirii.[…]
După ce a ieșit pe hol, victima, locotenent Boară Dorel, s-a deplasat prin spatele cordonului de militari și, când a ajuns în dreptul casei scărilor, s-a ghemuit și a încercat să scoată ceva din buzunar. În acel moment a fost observat de către lt. Cîmpan Remus, care, văzând o persoană civilă ce se deplasa suspect în spatele dispozitivului, a deschis focul, trăgând două rafale de armă automată. […]
Locotenentul Cîmpan Remus cunoștea că în spatele dispozitivului său nu se afla niciun fel de persoane și, cu atât mai puțin, persoane civile. Văzând gesturile victimei, lt. Cîmpan Remus a considerat că aceasta este unul din teroriștii care au atacat unitatea. Victima, lt. Boară Dorel, a decedat pe loc, ca urmare a șocului traumatic și hemoragic consecutive unor multiple plăgi împușcate transfixiante la nivelul capului, abdomenului și coapselor.[…]
De abia în cursul zilei de 23.12.1989 s-a stabilit că de fapt unitatea nu a fost atacată și că cel împușcat nu era terorist, ci lt. Boară Dorel. Explozia care a provocat reacția militarilor s-a produs datorită unei rachete căzută lângă unitate”192.
Lugoj. Ora 4,30. Batalionul de Securitate UM 0389. “În zona UM 0389 se observă elicoptere necunoscute, care au lansat din direcția loc. V.V. Delamarina două lovituri de foc, din care una nu a explodat, iar una a explodat la circa 950 m de cazarmă, în zona unor locuințe particulare.
Hotărâre: Subunitățile de la reședința unității trec la paza și apărarea cazărmii cu întregul efectiv.
Forțe: 19 of., 14 subof., 235 m.t”193.
Târgoviște. Ora 4,30. Deasupra UM 01417 apar pe ecranele radar ținte aeriene, model de reflexie caracte-ristic elicopterelor militare. Artileria antiaeriană a deschis foc și a fost doborât un balon luminescent.
București. Ora 5,00. Televiziunea Română. „Consiliul Frontului Salvării Naționale comunică prin Televiziune că: <<Armata și Securitatea cooperează pe de plin pentru a asigura stabilitatea în țară și liniștea cetățenilor noștri>> ”.194
București. Ora 6,30. Aeroportul Internațional Otopeni. Datorită diversiunii și a slabei pregătiri a soldaților și a ofițerilor sunt împușcați 37 de elevi de la o unitate școală de securitate de la Câmpina.
Lugoj. Ora 6,30. Batalionul de Securitate UM 0389. O persoană necunoscută îmbrăcată în civil a deschis foc cu o pușcă mitralieră în direcția Parcului Gării, după care dispare.
Târgoviște. Ora 6,35. UM 01417. Comandantul unității, colonelul Andrei Kemenici, primește un telefon de amenințare: „dacă nu predă într-o jumătate de oră pe trădători, cazarma va fi ștearsă de pe fața pământului”.195
Lugoj. Ora 7,15. Strada Banatului. Ciurescu Petru, din Lugoj, Zona Stadion, bl. 10, circula cu motoreta pe strada Banatului spre Gara CFR Lugoj. Dinspre bariera de pe strada Bocșei s-a tras asupra sa. După ce a fost împușcat în regiunea fesei stângi glonțul a ricoșat în asfalt.
Dosarul nr. 360/P/1990 înctocmit de Procuratura Militară Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind vătămarea corporală a lui Ciurescu Petru.
În Declarația de Martor din 3 februarie 1990, Ciurescu Petru a relatat:
“Traversând strada Banatului, în drum spre gară, din partea stângă am simțit cum trec mai multe cartușe pe lângă mine, dându-mi seama că se trage în mine. Am accelerat motorul pentru a depăși str. Banatului, să nu pot fi împușcat. Înainte de a intra pe str. Gării, în timp ce mă aflam pe str. Banatului, am simțit că sunt împușcat. Am mai mers încă 20 de metri și am ajuns pe str. Gării. De acolo, pe lângă motoretă, am reușit să mă deplasez până în Gara Lugoj, unde m-am dus la magazia de bagaje mari, unde un cetățean m-a recunoscut și m-a dus cu mașina la spital, unde am stat până în 13.01.1990. […]
Arăt că înțeleg să nu depun plângere penală împotriva acelora care m-au împușcat și cred că am fost împușcat din eroare. Nu am niciun fel de pretenții în cauză”196.
Letcă Ștefan: “În 23 dimineața am fost împreună cu militarii de la securitatea de la dl. Porumb în zona loc. Victor Vlad, unde am găsit urme de aterizare a două elicoptere, iar oamenii din sat ne-au confirmat că în cursul nopții au văzut lumini puternice la marginea satului, respectiv liziera pădurii.”197
Lugoj. Ora 8,00. Tipografia Lugoj. O grupă de circa 25 de soldați asigură paza Tipografiei.
Lugoj. Ora 10,00. Batalionul de Securitate UM 0389. “Situația operativă: se trece la cercetarea raionului împădurit dintre localitățile Lugoj și V.V. Delamarina pentru descoperirea autorilor sau indiciilor despre prezența unor elemente diversionist-teroriste în raion.
Hotărâre: Pl. 2 – Cp. 5 sec. se deplasează cu 1 autocamion și execută cercetarea pe direcții paralele a raionului împădurit la 2 km A. de Victor Vlad Delamarina.
– Misiunea este condusă de Mr. Porumb Remus.
– Participă cpt. Ceclan Simion dins tatul major.
– Forțe proprii: 2 ofițeri, 1 subofițeri, 30 militari în termen., 1 autocamion.
– Forțe de cooperare: Maior Mircea Cnejevici, 2 ofițer, M.Ap.N., 1 autocamion cu 30 militari, 1 TAB.”198
Lugoj. Ora 10,00. Casa de Cultură a Sindicatelor. Comitetul Provizoriu se mută din primărie, din cauza frigului. Treburile orașului se vor discuta la etaj, unde acum funcționează Federația Sindicatelor Timișul. De paza Comitetului s-a ocupat Geo O., care a declarat că a făcut armata la trupele speciale.
Lugoj. Ora 11,00. Din ordinul trimis de la CFSN București, Batalionul de Securitate predă armamentul, muniția și un autocamion la UM 01428.
Lugoj. Ora 12,00. În urma unor informații, militarii de la Batalionul de Securitate și de la UM 01428 cercetează „Hotelul Timișul”. Se descoperă în subsolul hotelului o încăpere unde exista un magnetofon și instalații de ascultare, care aparțineau Securității Statului – Unitatea din Lugoj. Nu au fost descoperite persoane ostile.
Lugoj. Ora 13,30. Casa de Cultură a Municipiului. O mașină trece pe Podul de Fier și dă un rateu. În momentul acela Dan Haica, care se afla în camera Comitetului Provizoriu, a dat un telefon la Garnizoana Militară să intervină fiindcă teroriștii atacă conducerea orașului. Trifon Nicolae Toma, fiind de față, lămurește lucrurile.
Lugoj. Ora 14,30. Strada Făgetului – Cimitirul Ortodox – Moara Lugoj. Lugojeanul Papp Traian a fost împușcat de un ofițer. Acesta era pasager într-un autoturism Dacia 1300 și circula spre centrul orașului. Șoferul nu a răspuns la somație și nu a oprit, iar subofițerii din filtru au deschis focul asupra autoturismului. După ce mașina s-a oprit, din cauza că mai multe gloanțe au lovit un cauciuc, s-a observant că Papp Traian a fost împușcat. Diagnosticul medicului legist: “plagă împușcată transfixiantă glezna dreaptă, fractură deschisă tip 3, maleolă internă dreaptă și marginal, posterioară tibială dreaptă”199.
Papp Traian a fost internat la Spitalul de Ortopedie Timișoara și din cauza gravității rănilor produse de gloanțele de la pistoalele mitralieră cu care s-a tras, în 11.01.1990 a fost trimis la o clinică din Viena.
În Dosarul nr. 40/P/1990, maiorul de justiție Izdrescu Petru motivează neînceperea urmăririi penale împotriva căpitanului Popescu Serafim de la UM 01140 Lugoj:
“… dinspre localitatea Făget a apărut un autoturism Dacia 1300 Break, de culoare albă, căruia cpt. Popescu Serafim i-a făcut semn cu mâna să oprească, timp în care se afla pe trotuarul în vecinătatea șoselei. Văzând că nu oprește și nici nu reduce viteza, a tras foc de avertisment, pentru a-l determina pe conducătorul autoturismului să oprească. În același timp, a auzit că a tras foc de armă în plan vertical și sg. maj. Bologan Constantin. Cu toate acestea, autoturismul a continuat să ruleze cu aceeași viteză spre localitatea Lugoj.
În această situație, cpt. Popescu Serafim a deschis foc asupra autoturismului, trăgând un număr de 10 cartușe asupra roților din dreapta. Același lucru l-a făcut și sg. mj. Bologan Constantin, care a tras asupra roții stânga din față, reușind să lovească roata, s-a produs în cele din urmă, oprirea autoturismului.
În timpul în care cpt. Popescu Serafim a executat foc cu pistolul mitralieră asupra pneurilor autoturismului, care se afla în mișcare, s-a produs rănirea ocupantului din partea dreaptă, respectiv a numitului Papp Traian”200.
Papp Traian, în același dosar declară în contradictoriu: “Declar cu toată răspunderea că, în momentul în care am ajuns în apropierea cimitirului, nu am fost somați de nimeni să ne oprim nici prin semn, nici prin focuri de avertisment, s-a deschis foc automat direct asupra autoturismului”201.
Buzău. Ora 17,00. Elemente teroriste atacă UM 02233.
Brăila. Ora 17,15. Se trage în zona unor obiective militare și civile. Persoanele au rămas neidentificate.
Lugoj. Ora 19,00. Se aud focuri răzlețe și spaima a cuprins conducerea provizorie a orașului.
Pe traseul aerian Deva – Alba Iulia. Ora 20,00. Elicopterul în care se aflau generalii Constantin Nuță și Mihalea Velicu a fost doborât printr-un ordin primit de la conducerea armatei.
Lugoj. Ora 20,30. Gara CFR – Întreprinderea de Calapoade. Maiorul Leonte Mihai, de la UM 01428, a fost împușcat în umăr. În dosarul de cercetare penală, instrumentat de maiorul de justiție Izdrescu Petru, în Rezoluția din 12.07.1990, dispune neînceperea urmăririi penale, motivând că ofițerul Leonte Mihai și-a retras plângerea în 11 .07.1990.
“… Mr. Leonte Mihai, împreună cu alți militari din unitatea menționată (n.a. – UM 01428), a îndeplinit o misiune ordonată de comanda unității, ocupând un dispozitiv lângă Întreprinderea de Calapoade Lugoj. Această misiune a fost îndeplinită și de luptători din gărzile patriotice.
La un moment dat s-a deschis foc asupra a două persoane ce au coborât din tren și despre care se presupunea că sunt teroriști, împrejurare în care ofițerul a fost îmăușcat în umăr… ”202.
În data de 11 iulie 1990 în declarația de retragere a plângerii penale în cauză se înțelege să nu se constituie parte civilă. De abia în 2006 s-a descoperit cine a tras în maiorul Leonte Mihai. Borlovan Ioan, membru al Gărzilor Patriotice de la Întreprinderea de Calapoade era în post în curtea fabricii și era înarmat cu o carabină ZB. Într-o declarație dată în 11 septembrie 2006 în fața procurorului militar delegat, colonel magistrat dr. Gheorghe Coșneanu, Borlovan Ioan a declarat: “… era deja întuneric, lumina stradală era stinsă în zonă, iar becul de la poarta fabricii, de asemenea, stins. Am auzit zgomot de pași, m-am culcat pe burtă lângă un camion, care era lângă poartă și am somat verbal, strigând “Stai, că trag!”. Am văzut pe cineva că se apropie de gard, au urmat și alții, nu s-au oprit și, atunci eu am tras un foc de avertisment în plan oblic, vertical, glonțul lovind grilajul porții metalice. Din ricoșeu, glonțul l-a lovit pe primul bărbat, ce venea lângă gard. Alt foc nu am mai tras și nici ei nu au tras. Am constatat că cel rănit urmarea ricoșeului era un cadru militar însoțit … de câțiva luptători din gărzile patriotice din oraș. […] După ce a venit șeful gărzilor din fabrică la postul meu am avut o discuție cu el și l-am întrebat de ce nu s-a supus somației, pentru că dacă s-ar supus și ar fi spus cine este nu s-ar fi întâmplat nimic. El (n.a. – mr. Leonte Mihai) afirma că ar fi fost rănit de teroriști și nu de mine, întrucât era undeva în partea stângă. Eu i-am spus că rana e pe partea stângă, întrucât , în momentul când am tras oblic – vertical , după somația verbală, el s-a întors și glonțul, care lovise partea de sus a porții metalice (aceasta avea peste 2 m înălțime) a ricoșat și l-a lovit în partea lui stângă, așa cums e întorsese”203.
Lugoj. Ora 4,00. Casa de Cultură a Muncipiului. Geo O. se urcă pe acoperișul Casei de Cultură fără să anunțe militarii din curtea Tipografiei. În momentul când pe acoperiș apare o siluetă militarii speriați deschid focul. Nu au fost victime.
24 decembrie 2014
Timișoara. Ora 1,00. Aeroportul Militar. Pe ecranele radarelor apar până dimineața 365 de ținte aeriene neidentificate.
Florești. Ora 1,30 – 2,48. Unitățile militare de rachete și artilerie antiaeriană. În urma apariției unor ținte aeriene neidentificate se execută trageri cu rachete și cu tunurile antiaeriene. Conform radarului toate țintele au fost doborâte, însă nu s-a găsit nicio urmă.
Craiova. Ora 2,00. UM 01074. Atac asupra depozitului de carburanți. Persoane necunsocute împușcă mortal patru militari și rănesc alți trei.
Târgoviște. Ora 7,00. UM 01417. Se trage asupra cazărmii. Doi militari sunt răniți, iar unul dintre ei decedează la scurt timp.
Lugoj. Ora 9,00. Apare ziarul Drapelul nr. 1. Constantin Jichița, redactorul subredacției Drapelul Roșu din Lugoj, împreună cu Ioan Iovan, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Lugoj, au editat primul număr al ziarului Drapelul. Comitetul provizoriu a reacționat dur la faptul că ziarul a fost tipărit fără știrea lor și mai ales că sub capul ziarului au scris: Ziar al Comitetului Frontului Salvării Naționale. Într-o ședință fulger a fost desemnat redactor șef Nicolae Toma, membru CFSN Lugoj. Începând cu numărul 2, ziarul Drapelul a început să publice comunicate și anunțuri pentru lugojeni, rămânând în subordinea CFSN Lugoj până la nr. 8, din 15 ianuarie 1990.
București. Ora 13,00. CFSN dă o decizie prin care unitățile Ministerului de Interne, inclusiv Securitatea, sunt integrate în cadrul Ministerului Apărări Naționale.
Județul Hunedoara. Ora 17,00. Toate unitățile militare din județ sunt atacate simultan cu focuri de armă.
Lugoj. Ora 19.00. Batalionul de Securitate UM 0389. “Se menține situația încordată în municipiu, s-a ordonat instalarea de către UM 0389 a două filtre a 5 militari Conduse de către un cadru la ieșirea din Lugoj spre localitățile Lugoj – V.V. Delamarina și comunicația Lugoj – Honorici.
Hotărâre: ”Cp. (n.a. – compania) 5 sec. (n.a. – securitate organizează instalarea celor două filter și a celor două patrule, iar comandamentul B (n.a. – Batalionului) asigură cadrele pentru conducerea acestora, având misiunea de a verifica identitatea oricăror persoane și a executa controlul tuturor autovehiculelor și a bagajelor.
Raport: – S-a trecut în comptența batalionului de Securitate zona orașului de la 5 km de calea ferată Timișoara – Caransebeș, unde s-au instalat două patrule a câte 5 militari, conduse de câte un cadru.”204
București. Ora 19,00. Televiziunea Română. Petre Popescu prezintă steagul adoptat de CFSN / tricolorul fără stema Republicii Socialiste România.
25 decembrie 2014
Târgoviște. Ora 7,30. UM 01417. Se informează conducerea unității că va sosi de la București o comisie, care îi va prelua pe Nicolae și Elena Ceaușescu.
Lugoj. Ora 8,00. Apare Drapelul nr. 2 și pentru prima dată într-o publicație din Lugoj, după 40 de ani, sunt tipărite colinde de Crăciun. Pe prima pagină a ziarului a fost tipărită componența Comitetului Salvării Naționale Lugoj,care între timp s-a redus ca număr: “Gheorghe Arjoca, Iosif Căpățână, Crețu Stoicănescu, Doru Ursulescu, Mihai Weber, Dan Haica, Ștefan Lăzărel, Ladislau Darvasi, Iosif Kovacs, Mihai Săndulescu, Vasile Munteanu, Gheorghe Cliciovan, Petru Antoni, Nicolae Toma”205.
Lugoj. Ora 10,00. Comitetul Frontului Salvării Naționale Lugoj se mută din Casa de Cultură a Sindicatelor în Casa de Cultură a Muncipiului, de pe splaiul Coriolan Brediceanu la nr. 1 (la etajul clădirii unde există magazinul de electrice).
Târgoviște: Ora 13,20. UM 01417. Tribunalul Militar Excepțional îi acuză pe Nicolae și Elena Ceaușescu: „de genocid (64.000 de morți), subminarea puterii de stat, a economiei naționale și acte de diversiune (prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat, infracțiunea de distrugere de bunuri obștești prin avarierea unor clădiri, explozii în orașe. În final îi condamnă la <<pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii>> ”.206
Nicolae și Elena Ceaușescu au refuzat să fie legați la mâini. Până în momentul execuției, Nicolae Ceaușescu a strigat „Moarte trădătorilor!, Trăiască Republica Socialistă România, liberă și independentă! Moartea mă va răzbuna!”. A murit în timp ce cânta Internaționala. Ultimile lui cuvinte au fost: „Sculați, voi oropsiți ai vieții/ Voi osândiți de foame…”. 207
Ce ironie, dictatorul și-a găsit sfârșitul fiindcă cei oropsiți, cei osândiți la neagra dictatură s-au trezit și i-au spus destul. Neînțelegând marile schimbări și-a găsit sfârșitul. Iar cei care îl regret nu pot fi decât cei care au avut mari avantaje, în raport cu restul populației, menținută cu bună știință la limita sărăciei.
Lugoj. Ora 15,30. Batalionul de Securitate UM 0389. “- Un cioban raportează că între Boldur și V.V. Delamarina, zona Bălți, a avut loc o explozie, iar la locul acesteia se găsesc resturile unui aparat de zbor.
Ciobanul se numește Păulescu Vasile, locuiește la intersecția str. Honorici cu str. V. Babeș.
Dispoziție: S-a raportat la Regimentul Mecanizat (UM 01140) și s-a ordonat recuperarea rămășițelor și cercetarea locului. Locotenent-colonel Sisilică M. Cu 2 militari de la Compania 5 Securitate s-a deplasat la locul indicat și au executat cercetarea.
S-a găsit un rest de rachetă, care a fost predat la Regimentul Mecanizat (UM 01140)”208.
26 decembrie 1989
Pe întreg terioriu acționează forțe necunoscute. Atacă îndeosebi obiective militare.
CFSN emite o decizie:
„1. În Capitală și toate județele țării se instituie tribunale militare extraordinare, care vor judeca toate cazurile de acte teroriste.
- Judecarea va urma o porcedură de urgență, iar executarea sentințelor se va face imediat.
- Elementele teroriste care până joi, 28 decembrie 1989, ora 17,00, vor preda armele și muniția aflate a supra lor, vor fi judecate și condamnate de aceste tribunale extraoridnare, conform procedurii de urgență”.209
27 decembrie 1989
Consiliul Frontului Salvării Naționale decretează: „Numele țării este România. Forma de guvernământ a țării este Republica. Drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu ”.210
În același decret se schimbă denumirea Miliției în Poliție și se dizolvă toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial.
31 decembrie 1989
Se emite Decretul – lege nr. 8 prin care se stabilește funcționarea partidelor politice și a organizațiilor obștești. Se abolește pedeapsa cu moartea. Ca o ironie a sorții, dictatorii Nicolae și Elena Ceaușescu au fost ultimii „beneficari” ai pedepsei capitale din România.
Victimele Revoluție Române din Decembrie 1989
Numărul victimelor rezultate din reprimarea populației din Revoluția Română nu este cu exacticitate elucidat nici acum la 25 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989. Cele trei forțe de represiune: Armata, Miliția și Securitatea nu au dezvăluit în totalitate toate acțiunile din zilele respective.
Parchetul Militar a centralizat datele la care au avut acces și într-o Sinteză din 1994, menționează că 1.104 persoane și-au pierdut viața în urma încleștărilor dintre organele de represiune și revoluționari. Din acest număr 162 au fost ucise până în 22 decembrie 1989, iar 942 după această dată. Procurorii militari au menționat 3.352 de persoane rănite. Din acest număr 1.107 până la 22 decembrie 1989 și 2.245 după această dată.211
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor în 2004 a făcut o cercetare și a stabilit că în perioada 16 – 25 decembrie 1989 au fost 1.142 de decedați.212
Institutul Revoluției Române stabilește o altă regulă și sunt luate în calcul inclusiv persoanele decedate după 1 ianuarie 1990. Referirea se face la persoanele care au decedat în urma unor răni provocate de arme de foc în timpul Revoluției. Numărul victimelor stabilit prin această cercetare se ridică 1.290 de persoane, din care 1.283 au fost români și 7 străini. Din acest număr, 905 au fost civili, iar 385 erau militari.
În perioada 17 – 22 decembrie 1989 au fost ucise 306 persoane, din care 245 din rândul civililor, iar 61 din rândul militarilor. În această perioadă au acționat în forță Armata, Miliția și luptătorii Gărzilor Patriotice.213
Cele mai sângeroase momente ale Revoluției Române din Decembrie 1989 au fost:
„23 – 25 decembrie: de la fuga dictatorului până la la executarea sa au fost 743 de victime, din care 489 au fost civili și 254 militari.
26 – 31 decembrie: 85 de victime, 57 civili și 85 militari;
22 decembrie: 129 de morți (74 civili și 55 militari);
21 decembrie: 86 de morți (80 civili și 6 militari);
17 decembrie: 76 de morți numai din rândul civililor;
18 decembrie: 7 morți numai din rândul civililor;
19 decembrie: 4 morți numai din rândul civililor;
20 decembrie: 3 morți numai din rândul civililor.”214
Revoluționarul și publicistul timișorean Marius Mioc publică o statistică interesantă, rezultată din actele oficiale: ,,Decedați: 1.104, din care 543 la București și 561 în restul țării. Înainte de 22 decembrie 1989 au fost 162 decedați, din care 73 la Timișoara, 48 la București și 41 în restul țării.
Răniți: 3.352, din care 1879 la București. Înainte de 22 decembrie au fost 1107 răniți, din care 604 la București. După 22 decembrie au fost 2.245 răniți, din care 1.275 la București Armata a avut 260 de morți și 545 răniți, iar Ministerul de Interne a avut 65 morți și 73 răniți.
333 morți și 648 răniți sunt urmare a acțiunilor personalului subordonat Ministerului Apărării Naționale 63 morți și 46 răniți sunt urmare a acțiunilor personalului subordonat Ministerului de Interne”.215
Lugoj: Eroii Martiri împușcați în seara zilei de 20 Decembrie 1989
Valentin Rosada și Daniel Brocea au fost împușcați pe strada Timișorii, în dreptul UM 01140.
Norbert Pongracz a fost împușcat la Reșița, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.216
Răniții Lugojului împușcați în seara zilei de 20 decembrie 1989
Bejan Nicolae Mircea: Plagă împușcată în regiunea deltoid stânga (umăr).
Stoica Nicolae Simion: Plagă împuşcată latero-cervicală dreapta (împuşcat în gât).217
Lugojeni răniți la Timișoara în perioada 17 – 20 decembrie 1989
Sandor Kiss: Plagă împuşcată transfixiantă – prin muşchii coapsei.
Petru Popovici: Rănit la Timişoara.
Angelica Bugulecea: Împuşcată la Timişoara
Vasile Ganta: Împuşcat la Timişoara.218
Victime în Lugoj în perioada 22 – 23 decembrie 1989
Dorel Boară, locotenent de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin: a fost împușcat din greșeală în curtea Batalionului de Securitate din Lugoj.
Traian Ioan Papp, inginer: a fost împușcat în glezna dreaptă în 23 decembrie 1989.
Mihai Leonte, ofițer la UM 1428: a fost împușcat în 23 decembrie 1989.
Petru Ciurescu, muncitor: a fost împușcat în 23 decembrie 1989.219
Vasile Covaci: „Sunt mândru că am participat la evenimentele din decembrie 1989. În istoria unei țări momentul Revoluției din decembrie 1989 este unic în Secolul XX și puțini din România au avut șansa să o trăiască.”220
Marius Gangan: „Cei care înjură adevărații revoluționari nu merită să fie respectați de ceilalți! Trebuie să înțelegem un lucru. În 20 decembrie 1989 Ceaușescu era la putere și comandantul suprem al Securității, Miliției și Armatei. Toți lugojenii, care au ieșit în stradă în această zi, atât la Timișoara, cât și la Lugoj, practic și-au riscat viața și viitorul familiilor lor. Și de asta revoluționarii lugojeni au stima noastră și ne aplecăm în fața lor spre a le mnulțumi pentru ce au făcut pentru noi și cât vom trăi vom fi mândri că am avut lângă noi bravi concetățeni.
Să nu uităm! La 20 Decembrie 1989 Lugojul era un oraș liber, iar la București Ceaușescu era secretar general al Partidului Comunist și președintele României.
La 20 Decembrie 1989 Lugojul a fost declarat de către revoluționarii săi, al doilea oraș liber al Revoluției Române. Nu vor fi uitați niciodată eroii martiri lugojeni: Valentin Rosada, Daniel Brocea și Norbert Poncratz. Lugojenii au scris atunci una din cele mai glorioase pagini ale istoriei lor.”221
Petru Antoni: „Noi, o mică mână de oameni, noi care am simțit nevoia să ripostăm mai mult decât toată lumea, am fost mai curajoși și am avut o mai mare putere decât alții”.222
Trifon Nicolae Toma: „Cel mai important lucru în timpul Revoluției din Decembrie 1989 a fost că eram uniți. Dacă nu eram uniți nu puteam face nimic. Îl citez pe prietenul meu Doru Ursulescu, care a spus un lucru extraordinar: „Toți vorbeam românește!”. Asta era energia care ne unea. În acele zile nu s-a făcut deosebire între români și nemți, între români și unguri și între români și alte minorități, toți eram lugojeni și aveam același gând și același vis, să scăpăm pentru totdeauna de tiranie. Noi lugojenii, cei născuți înainte de 1989, avem responsabilitatea, obligația să nu uităm, să nu permitem să se uite, să nu le dăm dreptul să uite că Lugojul, la 20 Decembrie 1989 ,a fost Al doilea oraș liber de comunism. Să nu uităm că în această zi Lugojul a intrat în istorie, împreună cu cei care au înfăptuit victoria Revoluție din Decembrie 1989”.223
Fragment din cartea: Lugoj, 20 Decembrie1989 – revoluție, adevăr, dezinformare, impostură, Editura Eubea, Timișoara – 2015.
Note:
177 Caietele Revoluției, nr. 3/2006, p. 37
178 Apud Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 151. Alexandru Duțu, Revoluția din decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 156
179 Daniela Osiac, Comitetele Revoluție 1989, Supliment al revistei Caietele Revoluției, IRRD 1989, București 2012, p. 50
180 Alexandru Duțu, Revoluția din decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 156
181 Memoriu Doru Drinovan, arhiva ziarului Drapelul (1989 – 1997)
182 În acel moment în Comitetul Central erau 1.000 de securiști înarmați cu mitraliere, grenade și arme automate etc. O parte din armament a fost preluatd e revoluționari. Alexandru Duțu, Revoluția din decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 162.
183 Radio Timișoara este primul postd e radio apărut în Timișoara – pe 5 mai 1955. Înainte de 1989 acesta emitea șase ore pe zi în limba română și câte o oră în limbile: germană, maghiară și sârbă. Și-a întrerupt activitatea în 1985, până în 22 decembrie 1989 (http://ro.wikipedia.org/wiki/Radio_Timisoara).
184 Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 01140. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 36
185 Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 28
186 Memoriu Doru Drinovan, arhiva ziarului Drapelul (1989 – 1997). Într-un memoriu a declarat greșit că a fostd e față la schimbarea gărzii Stămurean Victor, Otescu Dorel și Dan Haica. Nicolae Toma a mers la antenele radio de la Boldur să vadă dacă se poate transmite la radio despre Victoria Revoluției din Lugoj și era însoțit de Petru Antonie. Din păcate Victor Stămurean și Dorel otescu s-au folosit de aceastăd eclarație, care ulterior a fost retrasă. Doru Drinovan și-a amintit că cele două persoane, respectiv Victor Stămurean și Dorel Otescu nu au fost la Antenele de la Boldur.
187 Nicolae Toma, 20 Decembrie 1989, Lugojul, al doilea oraș liber, Editura Europa Nova, Lugoj 2003, p. 122.
188 Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 28
189 Apud Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 28
190 Rechizitoriu din 25 februarie 2000, în Dosarul de cercetare penală Nr.1703/P/1999, Parchetul militar Timișoara
191 Ibidem
192 Rezoluție de neînceperea urmăririi penale din 12.07.1990, Procuratura Militară Timișoara.
193Apud Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 281
194 Alexandru Duțu, Revoluția din Decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 206
195 În realitate era o diversiune generată de unitățile speciale ale armatei, menită să inducă încredere în „bravii” militari români, care până în 22 decembrie 1989 a făcut, din exces de zel, mai multe victime în rândul populației civile. Alexandru Duțu, Revoluția din Decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 208
196 Declarație de martor, 3 februarie 1990, Dosar Nr. 360/P/1990, Procuratura Militară Timișoara.
197 Apud Declarația șui Letcă Ștefan-Cosntantin dată în fața procuorului militar delegat, colonel magistrat, dr. Gheorghe Coșneanu, Parchetul Militar Timișoara.
198Apud Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 20
199 Rezoluțiea procurorului militar din 12.09.1990, Dosar Nr. 40/P/1990, procuratura Militară Timișoara
200 Ibidem
201 Ibidem
202 Apud Declarație martor, 11 septembrie 2006. Adevăr pentru istorie. Lugoj – 20 decembrie 1989. Al doilea oraș liber de dictatura comunistă din România, Editura Partos, Timișoara, p. 83
203 Ibidem
204 Apud Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 22
205 Ziarul Drapelul, nr. 2, 25 decembrie 1989
206 Alexandru Duțu, Revoluția din Decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 238
207 Ibidem
208 Apud Apud Extras din Jurnalul Acțiunilor de Luptă al UM 0389. Gino Rado, Lugoj – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, p. 20
209 Alexandru Duțu, Revoluția din Decembrie 1989 – Cronologie, Editura Sitech, Craiova 2010, p. 238
210 Ibidem
211 Apud Sinteza Parchetului Militar – 1994. Ion Bucur, Cartea represiunii 1989, Editura IRRD, București 2012, p. 68
212 Apud Valentin Marin, Martirii revoluției în date statistice, Editura IRRD, București 2010. Ion Bucur, Cartea represiunii 1989, Editura IRRD, București 2012, p. 165
213 Ibidem
214 Ibidem
215 Marius Mioc, Revoluția din Timișoara și fasificatorii istoriei, Editura Sedona, Timișoara, p. 5
216 Ziarul Drapelulm nr. 2, 25 decembrie 1989
217 Ibidem
218 Ziarul DRapelul, nr. 18, martie 1990
219 Ibidem
220 Marius Gangan, Emisiunea „Ora adevărului”, emisiune transmisă la TEN TV Lugoj, de „Ziua Lugojului” în 20 decembrie 2013
221 Ibidem
222 Ibidem
223 Ibidem