Revoluția Română din Decembrie 1989 (V) Linia a doua stârnește furtuna

În primele zile ale Revoluției din Timișoara și Lugoj (16 – 22 decembrie 1989), cei mai mulți dintre demonstranți erau sub vârsta de 40 de ani, dar mai mult de jumătate nu aveau nici 20 de ani. Adolescenții și tinerii au fost primii care au adus mesajul Timișoarei la Lugoj: „Azi în Timișoara, mâine în toată țara!”. În primele zile activiștii PCR se fereau și să vorbească despre ceea ce se întâmplă la Timișoara, iar majoritatea dintre ofițerii organelor de represiune așteptau ordine mai precise.
În seara de 20 decembrie 1989 și la Lugoj cei care au pornit motorul revoluției au fost tinerii, unii dintre ei sportivi de perfomanță: fotabaliști, handbaliști, luptători etc. și foarte mulți elevi de liceu. Nici în 21 decembrie 1989 nu s-au implicat foștii activiști, deși în oraș a fost declarată greva generală, consfințită și de marșul angajaților din întreprinderi și instituții pe străzile orașului. Activiștii PCR se gândeau că Nicolae Ceaușescu era la putere și situația putea fi întoarsă în defavoarea celor care au ieșit în stradă. După incendierea sediului PCR, conducătorii puterii locale au fugit, care încotro și s-a instalat un vid de putere. Trei zile la rând s-a manifestat contra regimului comunist și în ultima zi, cu două ore înainte de fuga lui Ceaușescu, lugojenii și-au ales o nouă conducere din rândul populației.
În 22 decembrie 1989 se prezintă la balconul fostului sediu PCR activiști mai puțin cunoscuți. O parte dintre aceștia au fost respinși de lugojenii adunați în Piața Victoriei, fiind recunoscuți de unii din mulțime. Și totuși câțiva au trecut de vot, printre aceștia numărându-se: Dan Haica – șef de birou în administrația comunistă locală, Gheorghe Arjoca – avocat în Baroul de Avocați Lugoj, Gheorghe Cliciovan – șef birou la Banca Națională a României – BNR, Vasile Muntean – preot ortodox (dovedit colaborator al Securității). Ceilalți din Comitetul Provizoriu erau în marea lor majoritate muncitori, iar o mică parte cu studii superioare. Acest prim comitet a preluat toate activitățile care priveau administrarea orașului.
„După ce câţiva1 s-au retras sau au fost contestaţi de mulţime, acest prim consiliul s-a constituit din 14 reprezentanţi (n.a. – s-a numit de unii Comitet Provizoriu, de alţii Consiliu Municipal, dar niciodată nu s-a numit Frontul Democratic Român): Gheorghe Arjoca (avocat), Iosif Căpăţână (comandant la unitatea de pompieri Lugoj), Doru Ursulescu (electrician CFR), Iosif Kovacs (grafician la IURT Lugoj), Mihai Săndulescu (muncitor la ITL Lugoj), Daniela Creţu Stoicănescu, Mihai Weber, Dan Haica, Ştefan Lăzărel (medic la Spitalul Municipal Lugoj), Ladislau Darvasi (inginer la Calapoade), Vasile Muntean (preot la Biserica Ortodoxă), Gheorghe Cliciovan (funcţionar la BNR Lugoj), Petru Antoni (muncitor la ITL Lugoj) şi Nicolae Toma (electrician la IPC Lugoj”2.

În 23 decembrie 1989, la Garnizoana Militară din Lugoj, maiorul Constantin Zarafan primește misiunea să conducă Miliția Lugoj. Fiind de față maiorul Doru Drinovan l-a rugat pe acesta să-l lase pe el în locul lui, că și așa așteaptă documentele pentru a părăsi armata. În urma unui decret emis de CFSN la nivel național trupele Ministerului de Interne trec în subordinea armatei. În acest context maiorul Constantin Zarafan primește ordinul să preia conducerea Securității din Lugoj și până la 31 decembrie 1989, când Departamentul Securității Statului a fost desființat, împreună cu ofițerii de securitate se ocupă cu arhivarea și ambalarea documentelor emise de această unitate. În ultima zi din 1989 maiorul Constantin Zarafan a predat întreaga arhivă a Securității din Lugoj la Arhivele Statului din Timișoara.3
În perioada 22 – 23 decembrie 1989 Comitetul Provizoriu a funcționat în fostul sediu PCR, în 23 decembrie 1989 s-a mutat în Casa de Cultură a Sindicatelor, iar din 24 decembrie 1989 a funcționat fără întrerupere în Casa de Cultură a Municipiului Lugoj până în martie 1990, când CFSN Lugoj se dizolvă. În locul acestui consiliu se înființează CPUN Lugoj, care va funcționa până în toamna aceluiași an, când va fi desființat.
Procesul dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu a început în 25 decembrie 1989 la ora 13,20 și s-a terminat în jurul orei 14,40 în incinta garnizoanei militare din Târgoviște. Acuzațiile se bazau pe patru puncte:

“1. Genocid – peste 60.000 victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat.
Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe
etc.
3. Subminarea economiei naționale.
4. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în
străinătate.”4

Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14,45 și deși verdictul admitea recurs, a fost executat cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. După executarea cuplului, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România.5
La câteva minute după execuție, aproximativ ora 14,50, la televiziunea națională s-a citit un comunicat din partea CFSN, prin care se aducea la cunoștință execuția soților Ceaușescu. Apoi s-a prezentat un film trunchiat despre ultimile minute de viață a dictatorilor.
În 26 decembrie 1989 CFSN Lugoj a emis un comunicat publicat în ziarul Drapelul nr. 3:

„… hotărăște ca personalul tuturor unităților economice, începând din 27 decembrie să fie prezent în totalitate la locurile de muncă. Ca formă de organizare a lugojenilor rămâne întreprinderea și instituția. Se consideră ca desființate toate funcțiile politice. Persoanele care le-au ocupat vor fi încadrate conform pregătirii lor profesionale. Întreprinderile vor fi conduse de consilii de administrație, alese de personalul întreprinderii, consilii formate din tineri, muncitori și intelectuali aleși după criteriul maximei competențe profesionale și integrității morale. Alegerile în întreprinderi și instituții se vor desfășura în prezența delegaților Consiliului Frontului Salvării Naționale. Colectivele întreprinderilor și instituțiilor au obligația de a contribui cu toate forțele la buna desfășurare a activității.”

La 30 decembrie 1989 componența CFSN Lugoj a fost publicată în ziarul Drapelul, nr. 4: „Doru Ursulescu – președinte, Dan Haica – vicepreședinte administrativ, Ștefan Lăzărel6 – vicepreședinte cu probleme ideologice, Ladislau Darvasi – vicepreședinte cu probleme economice, Gheorghe Arjoca – secretar juridic, Iosif Kovacs – responsabil cadre și activitate culturală, Gheorghe Cliciovan – responsabil financiar, Viorel Marchiș – responsabil învățământ, Petru Antoni – responsabil administrativ, Vasile Muntean – responsabil culte, Nicolae Toma – redactor șef al ziarului „Drapelul”, Mircea Mândru – maior – apărare, Doru Drinovan – maior – apărare, Iosif Căpățână – maior – apărare, Mihai Săndulescu – secretariat”.

După transformarea Miliției în Poliție, maiorul Doru Drinovan nu a mai părăsit sediul instituției până în 15 ianuarie 1990. Cu toate că polițiștii, foști milițieni, nu au agreat pe noul comandant, s-au supus și au stat liniștiți până în 1994, când maiorul Doru Drinovan și-a dat demisia. Pentru a convinge populația că Poliția municipiului Lugoj este de partea CFSN în 30 decembrie 1989, în ziarul Drapelul nr. 4 se publică un comunicat:

„Viața și-a reluat cursul, abia acum normal și firesc, iar apele au intrat în matcă. Fiecare și-a început activitatea la locul său de muncă în virtutea competenței sale. Atmosfera de bucurie continuă și se justifică numai în măsura în care întreprinderile produc , magazinele oferă marfă spre vânzare, dacă toți cetățenii fac un front comun pentru a consolida Victoria Revoluției. Lucrătorii de poliție din municipiul Lugoj aderă cu întreaga lor ființă la Platforma-Program a Consiliului Frontului Salvării Naționale, contribuind, prin efortul și strădania lor, la înfăptuirea acestor obiective îndrăznețe, dar vitale pentru accesul în eșalonul țărilor civilizate ale lumii. Vă informăm, dragi concetățeni, că acum, în această perioadă de clarificare a modalităților prin care înfăptuim democrația, precum și a căilor de urmat, este nevoie mai mult decât oricând de ordine și disciplină. Din nefericire, o seamă de elemente turbulente, rău intenționate sub masca democrației săvârșesc abuzuri, se dedau la acte huliganice, răzbunări, împotriva unor persoane fizice, comit furturi, violuri, acte de violență. Vă solicităm să ne dați tot sprijinul în a veghea la respectarea ordinii în oraș spre a crea cadrul legal în care să ne croim demn și liber viitorul. Noi, lucrătorii de poliție din Lugoj, ne luăm angajamentul solemn să îndeplinim cu devotement și dăruire, până la sacrificiul vieții, datoria față de popor, făuritor al României libere. Numai acționând în acest mod vom putea contribui la desăvârșirea revoluției democratice. Ne angajăm că vom acționa permament loial și cu toată capacitatea de care dispunem, pentru respectarea drepturilor și libertăților cetățenești și stârpirea rămășițelor tiraniei.”

Cu toate că maiorul Mircea Mândru avea o atitudine dușmănoasă față de CFSN Lugoj, comandantul garnizoanei, locotenent-colonel Vasile Albu și maiorul Mircea Cnejevici au făcut tot ce le-a stat în putință să arate că armata are un rol pozitiv. În ziarul Drapelul, nr. 3, din 27 decembrie 1989 a fost publicat primul comunicat din partea armatei din Lugoj:

„Comunicat al Comandamentului militar al Garnizoanei Lugoj
Cetățeni ai municipiului Lugoj!
Aramat e cu voi!
Armata a fost întotdeauna cu poporul și va fi întotdeauna cu poporul.
Fii voștri, aflați sub tricolor, sunt cu voi, inima lor tânără bate pentru voi și odată cu a voastră.
Ostașii de azi sunt urmașii celor care au acoperit de glorie nepieritoare în apărarea independenței României la 1877, carea făcut România Mare în 1918, care s-au jertfit pentru libertatea patriei noastre – dar nu numai a noastră – în al doilea război mondial, sunt cei care, în aceste zile ferbinți, au pus mâna pe arme pentru o viață nouă, pentru adevăr!
Acești minunați ostași nu vă vor înșela niciodată.
Cetățeni și cetățene!
Trăim zile ferbinți. Fiecare dintre voi să se ridice la înălțimea acestor momente înălțătoare dând dovadă de ordine, de disciplină.
Comitetul Frontului Salvării Naționale și armata dețin controlul întregului oraș. Sunt stăpâni pe situație. Se impune ca toți cetățenii, care dețin arme și nu fac parte dintr-o forță de ordine, sunt obligați să le predea imediat armatei.
Cetățeni!
Nu faceți din deținerea ilegală a armelor un prilej de răzbunare personal. Demascați orice intenție criminală de a folosi armele împotriva populației civile sau a armatei.
Nu dați crezare zvonurilor! Pentru verificarea lor, adresați-vă Comitetului Salvării naționaler și armatei.
Cetățeni și cetățene!
Miliția, trupele de securitate, subunitățile de pompieri sunt subordinate armatei și sunt loiale poporului.
Pentru desfășurarea normală a vieții în oraș dați concursul organelor de ordine provizoriu constituite, comandamentului militari al garnizoanei.
Cetățeni!
Organizați-vă în echipe pentru apărarea întrepridnerilor împotriva distrugerilor lor de către elemente teroriste.
Împiedicați orice intenție de sabotaj.
Dați dovadă de vigilență în orice împrejurări!
Fiecare cetățean să-și reia activitatea la locul de muncă pentru asigurarea condițiilor de viață și de trai ale orașului, pentru realizarea producției planificate.
Cetățeni!
Dați dovadă de calm! Manifestați încredere în armată, care își va face datoria.
Răspundeți prompt chemărilor Comitetului Frontului de salvare Națională, sprijinind unitățile militare din garnizoană în acțiunile de apărare a orașului pentru instalarea unui climat de ordine, disciplină și încredere cetățenească.”

Note:
1.Se referă la membrii Comitetului Provizoriu ales în 22 decembrie 1989, ora 10,00: „COMITETUL SALVĂRII NAȚIONALE AL MUNICIPIULUI LUGOJ: Dan Haica, Daniela Crețu Stoicănescu, Doru Ursulescu, Gheorghe Arjoca, Gheorghe Cliciovan, Iosif Căpățână, Iosif Kovacs, Ladislau Darvasi, Mihai Săndulescu, Mihai Weber, Nicolae Toma, Petrică Balint, Petru Antoni, Ștefan Lăzărel, Vasile Muntean” – Daniela Osiac, Comitetele Revoluției 1989,Supliment al revistei „Caietele Revoluției”, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, București – 2012.
Timp de 25 de ani s-a crezut că din acest prim consiliu a făcut parte Gheorghe Burada. Analizând casetele video, deși Burada vorbește de la balcon, în nicio secvență nu face referință că ar reprezenta întreprinderea IUPS „9 Mai”. A stat 20 de minute și a plecat subit, de parcă ar fi primit ordine de la superiori. Până în 15 ianuarie 1990 nu apare în nici un document emis de CFSN Lugoj și pe nici o listă de eliberare a legitmațiilor nu există numele lui.
2.Lugoj, Decembrie 1989, ediţie îngrijită de Gino Rado, Editura Memorialul Revoluţiei 1989, Timişoara 2011, p. 23.
3.Declarația maiorului Constantin Zarafan. Arhiva ziarului Revoluționarul (2004 – 2-14).
4.http://ro.wikipedia.org/wiki/Procesul_și_execuția_soților_Ceaușescu
5.Ibidem
6.Ștefan Lăzărel își dă demisia din CFSN Lugoj pentru a fi numit directorul Spitalului Municipal Lugoj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *