Autor: Mioara BACIU
Grigore Hagiu, poet reprezentativ al generaţiei antiproletcultiste, fiu al primarului Ionel Hagiu, s-a născut pe 27 septembrie 1933 la Târgu Bujor, localitate “cu suavităţi vegetale” (cum o descrie însuşi poetul), situata în regiunea de silvostepă a Moldovei, unde a absolvit și şcoala primară.
PROLETCULTISM = Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului
În anul 1950, la varsta de 17 ani, debuteaza cu poeme în revista Tînărul scriitor.
Doi ani mai târziu, in 1952, alsolvă cursurile unui liceu din Galați, si urmează cursurile Institutului de Cinematografie din București (1952–1954), pe care le abandonează pentru a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București, secţia critica literară, iar în 1957 trece la secţia germană.
A desfăşurat o intensă activitate literara, fiind redactor la diferite ziare și reviste: Drum nou (Galati), Gazeta literara si Luceafărul (Bucuresti).
Dupa debutul editorial care se produce in anul 1962 cu Autoportret în august (București, Editura pentru Literatură) Grigore Hagiu publică o pleiada de volume de versuri, dintre care amintim:
– Autoportret in august (Bucuresti, 1962)
– Continentele ascunse (București, Editura pentru Literatură, 1965).
– De dragoste de țară (București, Editura Tineretului, 1967).
– Sfera gânditoare (București, Editura pentru Literatură, 1967).
– Noblețe de stirpe (București, Editura Tineretului, 1969).
– Spațiile somnului (București, Editura pentru Literatură, 1969).
– Nostalgica triadă (București, Editura Eminescu, 1970).
– Cântece de stemă (Editura Militară, 1971).
– Miazănoaptea miresmelor (București, Editura Cartea Românească, 1973).
– Zenit de anotimpuri (București, Editura Eminescu, 1974).
– Sărbătorile anului (București, Editura Militară, 1975).
– Descântece de gravitație (București, Editura Cartea Românească, 1977).
– Sonete (București, Editura Eminescu, 1978).
– Alte sonete (București, Editura Cartea Românească, 1983).
Primeste distinctii care-I certifica locul in tabloul poetilor romani consacrati: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1967) si Premiul Asociației Scriitorilor din București (1968).
A format un cuplu inedit cu poeta Vera Lungu (nascuta la 9 septembrie 1938 în România, în partea sârbă a Banatului, dar locuiește la Paris; Nem¬ţii i-au acordat burse literare, en¬glezii s-au bucurat să-i traducă şi să-i publice poemele scrise în România, francezii, fascinaţi de desenele şi de picturile ei, s-au grăbit să le compare cu ale lui Francis Bacon. S-a nascut dintr-o mamă sâr¬boaică şi un tată roman. Tata era învăţător, mama profesoară de literatură rusă.), care i-a fost şi muză în prima tinereţe, iar ulterior s-a căsătorit cu Ana Mureşan, alături de care a rămas până la moarte, timp de aproape 20 de ani.
S-a detaşat ca lider al generaţiei sale odată cu „Sfera gânditoare”, din 1967, fiind considerat un „boier al literelor româneşti”.
Era foarte bun prieten cu Nichita Stănescu, îşi citeau versurile unul altuia şi se „invidiau” reciproc: „Te invidiez, bătrâne! Ai scris un poem îngrozitor de frumos! Mi-ar plăcea să scriu şi eu la fel de bine!”.
Din cercul său de prieteni mai făceau parte nume importante ale literaturii române, precum Cezar Baltag, Nicolae Breban şi Matei Călinescu.
A publicat peste 20 de volume de versuri, fiind recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Dragoste de ţară” (1967) şi cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru „Sonete” (1978).
A iubit arta în general şi a scris despre spectacole de teatru, vernisaje, muzee, cronici reunite în volumul „Bucureştiul artistic”, apărut în 1984.
Grigore Hagiu a murit în Bucureşti, pe 13 februarie 1985.
Într-o noapte geroasă, poetul se încălzea la aragaz, dar gazele s-au oprit, apoi au pornit din nou, asfixiindu-l.
În amintirea sa, la Galaţi şi Târgu Bujor se organizează anual, în luna septembrie, Festivalul şi Concursul naţional de poezie „Grigore Hagiu”. Și pentru că mă număr printre privilegiații unei astfel de manifestări, voi împărtăși impresiile într-un articol viitor.