Autor: Maria Radu Novac
Maria Radu Novac: Îl cunosc de multă vreme pe Iulian Barbu și la fiecare întâlnire culturală aduce un plus în viața noastră. Iulian are amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări. Bună ziua, Iulian. Dacă ai veni în redacția noastră, ce ne-ai spune despre tine?
Iulian Barbu: Bună ziua ! Sunt născut în ziua 28 noiembrie 1974 la Reşiţa.
Studii: Facultatea de drept a Universităţii Europene Drăgan din Lugoj;
– Masterand în Admnistraţie Publică la Universitatea Eftimie Murgu din Reșița.
Ocupaţia: Consilier Juridic la Consumcoop Reşiţa.
Sunt membru al Cenaclului „Semenicul” din anul 2000 şi în anul 2003 am debutat cu volumul de versuri intitulat „Scrisorile arse” la Editura Timpul din Reşiţa, editură la care am publicat şi volumele de versuri „Pasărea Tu” în anul 2004, „Răpirea muzicii” în anul 2006, „Raiul de acasă” în anul 2021 la editura Tim din Resita și volumul de poezie „Mă cheamă Vers” publicat tot la Editura Tim din Reșița în anul 2024 .
Am publicat şi proză pentru copii în colaborare cu profesorul de religie Romeo Toma şi eleva sa Delia Epure în anul 2007 şi anume lucrarea „Basme şi legende religioase pentru copii” publicată la Editura Tim din Reşiţa.
M.R. N.: Vorbeste- ne despre rădăcinile tale din binecuvântata VALE a Carașului.
I. B.:Primii șapte ani din viață i-am petrecut la țară, în localitatea Grădinari, din județul Caraș – Severin, alături de bunicii materni, cei care mi-au oferit toată dragostea lor și siguranța de care are nevoie un copil și alături de ei am trăit cel mai frumos vis care înseamnă copilăria.
Următoarea perioadă a fost alături de părinții mei la Reșița, unde am urmat școala primară, gimnazială, liceală și apoi facultatea .
Chiar dacă am plecat la Reșița, toate vacanțele le-am petrecut la țară, astfel că în vacanța de iarnă sărbătoream alături de familie Crăciunul, când mergeam cu alți copii din sat la colindat. În vacanța de primăvară sărbătoream cu toată familia sărbătorile pascale, iar vara mergeam cu copii din sat la scăldat în râul Caraș la ,,Podul cel Mare’’, pod construit pe vremea Mariei Tereza. Toamna ajutam bunicii la muncile câmpului la cules de porumb și fructe.
Toate aceste episoade din copilăria mea se regăsesc în versurile poeziilor mele, în special despre râul Caraș.
M-au atras în mod deosebit în această localitate biserica, o construcție impunătoare, Monumentul eroilor așezat în mijlocul satului, turnul cel vechi al bisericii de pe deal și ruga din sat care se ține în fiecare an de Sfântul Gheorghe.
M. R. N.: Primele tale creații literare sunt legate de familia ta ?
I. B.:Primele poeme sunt legate de copilăria petrecută în sânul familiei. Poeziile mele transmit o parte din sentimentele copilăriei mele, copilărie pe care am petrecut-o până la vârsta de 7 ani la bunicii mei maternali într-o localitate care are privilegiul de a fi inconjurată de dealuri, câmpie și ape.
De frumusețea acestor forme de relief am beneficiat mai apoi în vacanțele mele de iarnă, primavară, vară și toamnă, în sensul ca iarna mergeam cu prietenii la saniuș pe deal, primăvara mergeam alături de bunici la lucrarile agricole, vara la scaldat înapele râului Caraș cu fete și baieți iar toamna la cules de legume și fructe.
Chiar și coperta carții mele îmi aduce aminte de cireșul din fața casei bunicilor paterni și de una din turlele bisericii din localitatea bunicilor materni.
Unele din poeziile mele reflectă apropierea de credință, de Dumnezeu și asta se datoreaza tot bunicilor și parintilor mei cu care mergeam la sărbatori la biserică, la slujbe alături de prieteni și vecini.
Împreună cu tatăl meu participam la pelerinajele religioase organizate de biserică, pelerinaje ce au inspirat versurile unor poezii din volumul meu ,,RAIUL DE ACASA” .
Toate aceste trăiri din copilărie și nu numai, au contribuit la baza de pornire a ceea ce reprezintă visul meu de a scrie poezie. Nu e vorba doar de familie fiindcă abordează și alte teme.
M. R. N.: Care este volumul tău de debut? Ai un poem preferat?
I. B.:Volumul cu care am debutat se numește ,,Scrisorile arse’’ și a fost publicat în anul 2003 la editura Timpul din Reșița. Poemul meu preferat se numește ,,Dumnezeu’’ și e publicat și în volumul ,,Raiul de acasă’’. Citez câteva versuri: Dumnezeu se ascunde/
În floarea de crin/deschizând peste Rai/petalele iubirii.
M. R. N.: Poeziile tale sunt publicate în reviste din județul nostru și din țară…
I. B.:Am publicat în următoarele reviste: Poesis – Satu Mare, Arcadia din Anina, Oglinda Literară la Focşani, Provincia Corvină la Hunedoara, Bocșa Culturală, Reflex din Reşiţa, Semenicul din Reşiţa, Portal Măiastra din Târgu-Jiu, Vatra Veche, Confluențe din Oravița, Orient latin din Timișoara, Surâsul Bucovinei, Epresia Ideii, Luceafărul de Vest din Timișoara, Extemporal liric, Revista Cervantes, Monitorul de poezie, Reșița Literară, Scripta Manent din Grădinari, Actualitatea Literară din Lugoj etc.
Am nai publicat: – poeme şi în culegerea de versuri „Sala albastră doi” apărută în anul 2004 la Editura Timpul din Reşiţa; poeme şi în antologia colectivă de cenaclu intitulată „Oraşul cu poeţi” apărută la Editura TIM din Reşiţa în anul 2011; poeme şi în volumul antologic al poeţilor de pe net AMINTIRILE VIEŢII 2011 apărut la Editura Brumar din Timişoara în anul 2011; poezii şi în antologia de poeme religioase intitulată „Spre Tine Doamne”, acesta fiind al patrulea volum apărut în Cubul Expresia Ideii, condus de doamna Mariana Bendou. Carte publicată la Editura karta.ro Oneşti 2013; poeme şi în volumul antologic intitulat „Prietenie prin poezie” apărut la Editura Dandes Press în anul 2014; în antologia cu poeme despre toamnă intitulată „Toamna se culeg creațiile”, ediția a 2-a Ion Minulescu, publicată la Editura Cervantes în anul 2024; proză în Antologia concurs de proză – Mircea Eliade, Ediția A – IV -A la Editura Cervantes în anul 2024; poeme în antologia de poezie „Fiori de taină”, publicată la editura VITAL PREVENT EDIT, carte publicată la Drăgoteşti Dolj, în anul 2015; poezie în antologia de poezie „Poezii de iarnă”, publicată la editura Antim Ivireanul, carte publicată în anul 2015; poezie și proză și pe situl de literatură – eCreator; în Caietul Festivalului Internaţional „Porţile Poeziei”, Reşiţa 2013,2014,2016,2017,2018.
M.R. N.: Premiile literare te- au încurajat să continui. Ce reprezintă ele pentru scriitorul Iulian Barbu?
I.B.: Am câștigat la Târgoviște premiul revistei Eroica pentru poezie patriotică; premiul trei pentru proză fantastică la un concurs organizat de editura Inspirescu; locul întâi la un concurs de proză pentru copii, tot la editura Inspirescu. Am mai obținut locul întîi, în august 2005, la concursul național de poezie „Pinul Negru de Banat” la Băile Herculane. Premiile obținute m-au motivat să perseverez în scris. M-au încurajat mai exact .
M.R. N.: Care sunt temele poemelor tale?
I.B.: Temele pe care le folosesc eu în poezie sunt temele fundamentale ale literaturii: iubirea viața și moartea. O altă temă importantă e copilăria. Scriu și poeme religioase. Dumnezeu este iubire, viaţă şi înţelepciune, iar frumuseţea poeziei o dau toate aceste elemente contopite într-un unic tot. Poezia e iubire. Revelația e unitatea de măsură a cunoașterii când iubirea și poezia devin adăpostul lumii. În acest adăpost, cuvântul nu mai este doar sunet, ci respirație a ființei. El se naște din tăcere și se întoarce în tăcere, purtând între ele lumina unei înțelegeri fragile și eterne. Copilăria devine începutul tuturor lucrurilor, locul unde miracolul nu are nevoie de explicații, iar moartea nu este sfârșit, ci prag al unei alte iubiri. În poezie, viața își caută sensul nu prin certitudini, ci prin revelații. Iubirea este forma ei cea mai înaltă, iar credința – respirația care o menține vie. Dumnezeu se revelează în fiecare vers ca prezență tainică, ca foc blând ce arde fără să mistuie, ca înțelepciune care nu domină, ci mângâie. Astfel, poezia devine act de comuniune: între om și sine, între om și lume, între om și divin. Ea nu salvează lumea, dar o face locuibilă. Nu vindecă toate rănile, dar le dă un nume și o lumină. Iar atâta timp cât iubirea mai poate fi rostită, poezia rămâne dovada că existența are sens, chiar și atunci când acesta se lasă doar intuit, ca o rugăciune nerostită.
Scriu și poeme în stil HaiKu. Pentru că ale mele nu respectă regula de scriere a acestui tip de poem le-am numit după numele meu BarBuk.M.
R. N.: La ce Editura ai publicat? Ai o Editură preferată cu care lucrezi?
I. B.: Am publicat numai la Editura Tim din Reșița. Domnul Gheorghe Jurma este editorul meu. Editura Tim din Reșița este editura mea preferată.
Colaborarea noastră s-a construit în timp, pe încredere, rigoare și respect față de cuvântul scris. Aici mi-am găsit libertatea de a-mi exprima vocea literară fără compromisuri și sprijinul necesar pentru a-mi duce textele la forma lor cea mai bună. Profesionalismul editorului și deschiderea editurii față de literatura autentică m-au convins că acesta este locul firesc al cărților mele, un spațiu în care scrisul meu este înțeles, îngrijit și pus în valoare.
M.R.N.: Ești prezent la manifestările culturale din județ. Ce aduc în plus în viața și poezia lui Iulian Barbu?
I.B.: Aceste manifestări îmi îmbogățesc bagajul cultural pentru că aduc în viața mea informații. Particip des la activități culturale. E un prilej să socializez cu oamenii de cultură. Schimbul acesta de idei mă provoacă să-mi revizuiesc propriile teme și să caut forme noi de expresie. Fiecare întâlnire, fiecare lectură publică sau dialog cu alți creatori lasă o urmă în felul în care scriu: uneori se transformă într-o imagine, alteori într-un ritm sau într-o stare care revine, discret, în poezie. Manifestările culturale sunt pentru mine nu doar evenimente, ci spații de respirație artistică, locuri unde poezia se verifică, se nuanțează și capătă sens prin întâlnirea cu ceilalți.
M.R.N.: Îti place să călătorești. Ce reprezintă călătoria pentru tine?
I.B.: Am călătorit foarte mult prin țară și în afara ei. Am descoperit alți oameni și alte locuri. În pelerinaje am compus poezii. Aceste poezii vor fi publicate într-un volum de poezie gen jurnal poetic. Călătoria pentru mine a fost o reîntoarcere la poezie. Am câștigat prieteni noi. Am învățat să privesc lumea cu mai multă răbdare și cu mai multă uimire. Fiecare drum a devenit o lecție de ascultare, fiecare loc – un pretext pentru introspecție. Călătoria m-a scos din rutina cotidiană și m-a adus mai aproape de mine însumi, de fragilitatea și forța mea interioară.
Pe drum, poezia nu a fost doar un exercițiu de scris, ci o stare de veghe, un mod de a respira realitatea. Am înțeles că nu destinația contează, ci transformarea care are loc între plecare și întoarcere. Călătorind, am regăsit bucuria simplității, a întâlnirilor întâmplătoare și a tăcerilor pline de sens.
Pentru mine, călătoria rămâne un act de deschidere: către ceilalți, către lume și, mai ales, către poezie.
M.R.N.: Care sunt proiectele tale literare pentru 2026?
I.B.: Aș dori ca în acest an să debutez în proză. Am gata și un volum nou de poezie .
M.R.N.: Mulțumesc, Iulian. Anul 2026 cu bucurii și sănătate.