Autor: Gabriela Șerban
Despre directorul de uzină (de „făbrică”) Victor Creangă s-ar putea scrie o carte în mai multe volume, o carte care, prin savoarea conținutului, prin poveștile, unele reale, altele inventate, iar, cele mai multe, exagerate, ar depăși cu siguranță, în notorietate și vervă, „Povestirile din Bocșa” ale lui Ioan Cărmăzan!
Eu însă am să povestesc în câteva rânduri despre un alt Victor Creangă! Despre acel Creangă care a însuflețit activitatea culturală din orașul Bocșa, care a reînviat cultural urbea noastră și a reașezat acest burg pe harta culturală nu doar a județului și a țării, ci a exportat-o și în străinătate!
Pentru că Victor Creangă este un vizionar, astfel și-a câștigat și reușitele în cariera de inginer, fiind unul dintre cei mai străluciți directori de întreprindere, dar astfel a conturat și o strategie de dezvoltare a orașului, punând accent pe turism sub toate formele lui.
S-a născut în 27 noiembrie 1934 în comuna Godeanu, jud. Mehedinţi. Din fragedă vârstă începe şcoala Reşiţei, mai întâi la Grădiniţa germană, dar în anii războiului, când tatăl său a fost concentrat, familia s-a adăpostit în comuna natală. Revin cu toţii la Reşiţa în 1946 unde termină gimnaziul, urmează Şcoala Tehnică Siderurgică pe care o absolvă în 1953. În această perioadă a avut dascăli de la care să deprindă sentimentul de responsabilitate în perioada în care a lucrat ca lăcătuş la Secţiile CFU şi Laminoare ale Uzinelor Reşiţa. În 1956 îşi începe activitatea de technician la U.C.M. Bocşa. Este anul în care se căsătoreşte cu bocşanca Bonțilă Florentina.
Între 1960-1966 este student bursier la Facultatea de Construcţii din cadrul Politehnicii Timişoara. Revenit la Bocşa, tânărul inginer parcurge etapele fireşti ale carierei. Neacceptând sloganul “Merge şi aşa”, nemulţumindu-se cu puţin şi cu superficialitatea, se impune, iar după 16 ani de muncă îi sunt recunoscute meritele de organizator şi adept al modernităţii fiind numit director general al I.C.M. Bocşa.
În perioada 1982-1990, timp cât Victor Creangă a condus Uzina Bocşa şi a deţinut puterea de decizie, aceasta a “înflorit” din toate punctele de vedere: curată, eficientă, cunoscută peste hotare, foarte bine cotată la nivel naţional şi internaţional, cu multe comenzi, cu un substanţial spor de profit şi de calitate a produselor. Tot în această perioadă Victor Creangă a susţinut activitatea culturală desfăşurată prin Clubul Muncitoresc, a modernizat stadionul şi a creeat condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor sportive: fotbal, handbal, lupte, automobilism, box – de unde a pornit faimosul Francisc Vaştag. Schimbările din anul 1990 l-au determinat să se pensioneze, dar omul de acţiune nu poate sta deoparte pentru multă vreme.
În 1996 candidează şi este ales primar al oraşului Bocşa. În perioada cât a condus oraşul – 1996-2000 – dl. Victor Creangă se implică în multele şi dificilele probleme, dar deciziile nu mai sunt luate de unul singur, realizarea multor obiective depinzând de votul Consiliului Local. Aşadar, ca primar Victor Creangă şi-a propus foarte multe pentru oraş, dar nu a reuşit să ducă la îndeplinire toate obiectivele propuse. Implicarea domniei sale în viaţa culturală a Bocşei este de remarcat în perioada în care a diriguit destinele oraşului Bocşa: restaurarea unor edificii, amplasarea unor sculpturi în oţel sau lemn, editarea primei cărți a Bocșei realizată de Ioana Cioancăș- „Întoarcerea numelui – orașul Bocșa în timp –”(începutul colaborării bibliotecii din Bocșa cu Gheorghe Jurma), înfiinţarea unor periodice și a revistei „Bocşa culturală”, înființarea unei filiale a bibliotecii pentru cetățenii din Bocșa Română (primul meu proiect derulat cu sprijinul colegului Erwin Josef Țigla), amenajarea actualului spațiu al bibliotecii, primele filmări la Bocșa cu scopul promovării locului și dezvoltării turistice a zonei.
Fiind nemulțumit de activitatea cultural-artistică desfășurată la acel moment în oraș, Victor Creangă a angajat la bibliotecă doi oameni a căror sarcină era să organizeze evenimente artistice: spectacole de muzică și dans. Astfel, la fiecare eveniment al orașului, dispuneam de lansări de cărți, recital de poezie, prezentări de autori, dar și o parte artistică: un recital muzical. La Bocșa erau invitați scriitori de pretutindeni, importanți oameni de cultură și jurnaliști. Așadar, în foarte scurt timp, orașul Bocșa dispunea de bogate programe literar-artistice, era generos în evenimente culturale de amploare! Cultural-literar-artistic orașul reînviase!
În 1997, primarul Victor Creangă a demarat un proiect privind revitalizarea turismului bocșean, prilej cu care mi-a pus în brațe un teanc de documente care făceau referire la zona Bocșa Izvor, la Velicek, Medreș și altele și m-a trimis la București, acasă la regizorul Ioan Cărmăzan, care se oferise să sprijine acest demers, să deschidă niște uși în capitală în acest sens. Atunci i-am cunoscut pe maestrul Ioan Cărmăzan și pe soția sa, Slavița, și m-au cucerit definitiv!
Prietenia regizorului Cărmăzan cu Victor Creangă era mai veche. În anii ʾ80 Nuțu Cărmăzan, fiu al Bocșei, a poposit ca proaspăt regizor la Uzina de Construcții Metalice Bocșa pentru a realiza un documentar, intitulat „Bocșa, un oraș cu inima cât o uzină”. Au colaborat foarte bine și au rămas într-o relație de strânsă amiciție.
După deplasarea mea la București și predarea documentelor, povestind regizorului Ioan Cărmăzan intențiile primarului, acesta întreprinde un prim pas în derularea proiectului, un pas de promovare a Bocșei și zonei aferente. Astfel, în scurt timp, o echipă de filmare de la TVR, s-a deplasat la Bocșa și, timp de o săptămână, au filmat în zonă, tânărul actor Marius Rizea deținând rolul principal în prezentarea unor obiceiuri, tradiții, locuri atrăgătoare și interesante, filmul bucurându-se de succes, mai ales în străinătate (spre exemplu, în Franța). Îmi amintesc cu drag acea perioadă foarte obositoare, dar deosebit de frumoasă. A fost perioada în care am cunoscut și familia colecționarului Constantin Gruescu, acțiunile întreprinse atunci la Ocna de Fier și Dognecea apropiindu-mă de nea Costică și tanti Mia.
După tot felul de „testări”, știute și neștiute, primarul Victor Creangă a prins încredere în mine. A fost mulțumit de munca mea, de intuiția mea, de inițiativele mele iar, în 1998, la momentul la care dna. Venusa Demeneco se pensiona, acesta îmi atribuie funcția de director al bibliotecii.
Am avut o comunicare intensă, pot spune, cu primarul Victor Creangă. Venea foarte des la bibliotecă! Spre sfârșitul programului, când se apropia ora 17.00 și trebuia să plec acasă, primarul venea să discutăm alte proiecte, alte inițiative, să ne sfătuim. Fuma un pachet de țigări și bea trei cafele și vorbea extrem de mult! Își dorea să realizeze la Bocșa un muzeu de etnografie și folclor, își dorea reînființarea cinematografului, își dorea să evidențieze într-un fel lucrările artistului Bottlik, își dorea să realizăm o secție de carte franceză, astfel să intensificăm relațiile cu Franța, multe își dorea, dar mai ales înființarea unui periodic la Bocșa, un soi de buletin informativ pentru a comunica mai bine, mai eficient, cu cetățenii urbei. „Un buletin cu caracter informațional, venit în sprijinul cetățeanului preocupat de grijile existenței de zi cu zi, o punte de legătură între locuitorii orașului și oamenii aleși să-i reprezinte. În acest fel vor fi făcute publice hotărârile primăriei, intențiile acesteia ca instituție, dar și dorințele cetățenilor, sugestiile și opiniile lor.[…]” („Bocșa 2000”, nr. 1 din 30 septembrie 1997).
Periodicul se va numi „Bocșa 2000”, va fi lunar, se va distribui în mod gratuit, iar eu am primit mână liberă în realizarea lui. Apărea la Editura „Timpul” din Reșița, iar colegiul redacțional era constituit dintr-un grup de tineri inimoși precum: Claudia Udoviță, Patricia Stoica, Mircea Sorin Laslo, Laura Ion, Rodica Țene, Gheorghe Vesa, Ioana Cioancăș, alăturându-se, mai târziu, Marius Tötös și Daniel Melcescu.
Mai trebuie precizat că, încă de la început, echipa „Bocșa 2000” l-a avut alături, ca îndrumător și editor, pe maestrul Gheorghe Jurma. Mai lucrasem cu maestrul Jurma, tot la inițiativa lui Victor Creangă, la realizarea cărții Ioanei Cioancăș, așadar, colaborarea cu editura domnului Gheorghe Jurma a venit firesc și, în timp, s-a dovedit a fi una rodnică și de succes!
Din 30 septembrie 1997 până în 9 februarie 1998 a apărut buletinul informativ „Bocșa 2000” (9 numere). Tot acum, la îndemnul Ioanei Cioancăș, tot sub egida bibliotecii, va apărea, sporadic, un periodic numit „Ramuri”, o foaie culturală, un supliment cultural, din care au văzut lumina tiparului doar 5 numere, în perioada 1997 – 2000.
Din motive, evident, financiare, primăria nu-și mai permite un periodic lunar, iar primarul Victor Creangă renunță la buletinele informative, însă mă îndeamnă să nu renunț eu la revista culturală și tot domnia sa vine cu numele revistei intitulând-o „Bocșa culturală”. Așadar, din martie 2000 ia ființă revista „Bocșa culturală”, cu apariție lunară, paginare computerizată și xeroxată.
Chiar înainte de a-și încheia mandatul, primarul Victor Creangă mai săvârșește un act de importanță majoră pentru promovarea culturală a orașului Bocșa. Spre finele anului 1999, la primăria orașului Bocșa a poposit o echipă a TVR Timișoara cerând permisiune și sprijin în realizarea unui documentar privind viața și activitatea lui Tata Oancea. Astfel, Vasile Bogdan și Diana Trocmaer au fost îndrumați spre bibliotecă, mie revenindu-mi sarcina să ajut echipa TVR Timișoara în realizarea documentarului. A fost începutul unei frumoase prietenii cu scriitorul Vasile Bogdan, prietenie și colaborare care continuă și astăzi. (Diana Trocmaier a plecat, între timp, în America)
Deși ing. Victor Creangă părăsește primăria și pierde funcția de primar, acesta rămâne ancorat în realitatea orașului, atașat de bibliotecă, de carte și de oamenii cărții.
Cu bucurie pot să afirm că și astăzi, după 28 de ani, Victor Creangă vine des la bibliotecă, încă povestim și ne sfătuim, domnia sa apreciind multe dintre proiectele actualului primar, Mirel Patriciu Pascu. Admirația și respectul acestora sunt reciproce. Primarul Pascu a continuat cu înțelepciune multe dintre inițiativele fostului primar Creangă, iar, în semn de prețuire și recunoștință pentru toate realizările în beneficiul comunității, în anul 2009, i-a conferit Titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa inginerului Victor Creangă.
Despre personalitatea lui Victor Creangă s-a vorbit mult, s-a scris, nu suficient, dar, cu siguranță, se va mai scrie. Cu siguranță, cândva, vor curge mai multe rânduri despre omul care, în perioada 1982-1990, a condus Uzina Bocşa şi a deţinut puterea de decizie, iar aceasta a “înflorit” din toate punctele de vedere: curată, eficientă, cunoscută peste hotare, foarte bine cotată la nivel naţional şi internaţional, cu multe comenzi, cu un substanţial spor de profit şi de calitate a produselor. Tot în această perioadă Victor Creangă a susţinut activitatea culturală desfăşurată prin Clubul Muncitoresc, a modernizat stadionul şi a creat condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor sportive: fotbal, handbal, lupte, automobilism, box – de unde a pornit faimosul Francisc Vaştag, dar și alții.
„Creanga de aur” a Școlii Tehnice Siderurgice din Reșița a construit poduri metalice plutitoare și a semănat frumosul în orașul cu trei gări: Bocșa. Scrie Nicolae Danciu Petniceanu în revista „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012.
Referinţe despre Victor Creangă se găsesc în volume precum: Mereu în inima țării. Timișoara: Facla, 1987; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Bocşa culturală. An. X nr. 4(67)/ 2009; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2009; Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2010; Revista de cultură românească „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Personalități formate în școlile tehnice cărășene/ Ilie Rogobete.- Arad: Carmel Print, 2015.- p. 72-73; Viețile noastre/ Paul Back.- Germania, 2016 (volum editat cu prilejul aniversării celor 50 de ani de la absolvirea Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, promoția 1966); Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar./ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2019; În loc de postfață. Un portret în istorie/ Gabriela Șerban În: „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019”/ Victor Creangă. Reșița: Editura TIM, 2020 (Bocșa – istorie și cultură; 52); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
De asemenea, cu verva și optimismul lui Victor Creangă ne întâlnim în emisiuni de radio și tv, adesea fiind prezent în studioul Banat Media la emisiunea „Călător fără bilet” realizată de prietenul Valentin Homescu.
Pensionar, dispunând de mai mult timp liber, Victor Creangă citește foarte mult și a început să scrie! Ceea ce mi se pare extraordinar!
În anul 2020 a debutat editorial cu un volum dedicat celor 300 de ani de industrie bocșană: „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019”, volum apărut la Reșița, Editura TIM, în coordonarea scriitorului Gheorghe Jurma și în seria „Bocșa – istorie și cultură”nr. 52.
Patru ani mai târziu vede lumina tiparului o cărticică dedicată Renk-ului reșițean la 50 de ani, intitulată „Amintiri din scurta istorie a primei societăți mixte româno-germane Reșița Reductoare Renk 1973-2023” (Reșița: TIM, 2024).
Însă, Victor Creangă scrie în continuare, iar astăzi, la ceas aniversar, publicăm prima parte dintr-o carte autobiografică – ”Amintiri din sec. XX” – o carte care va avea mai multe volume, o carte despre destinul unui om, unor locuri, despre fapte și evenimente din vremuri nu foarte îndepărtate.
Astăzi sărbătorim o legendă a orașului Bocșa! Un om care a făcut istorie în industria Banatului, un om care „a pornit motoare” în diverse domenii de activitate! Un om căruia nu-i ajunge o viață să împlinească toate proiectele gândite! Că a făcut bine, că a făcut rău, că a făcut mult sau puțin, viitorul va decide. Cert este că, într-o perioadă sumbră din destinul țării noastre, uzina din Bocșa scria istorie sub conducerea acestui om!
Orașul Bocșa a avut șansa unui Victor Creangă! Eu am avut șansa să-l am alături, iată, de 28 de ani! Să-l observ și să-l admir pentru optimismul său, pentru curajul cu care își înfruntă greutățile și problemele de care viața nu-l scutește și pe care le primește cu fruntea sus și cu zâmbetul pe buze. Victor Creangă este o lecție de viață!
Astăzi, la ceas aniversar, îi doresc acestui om vrednic și vizionar, multă sănătate și-i mulțumesc pentru fiecare clipă din acești 28 de ani în care m-a ambiționat și încurajat, în același timp!
La mulți ani și la multe cărți, Domnule Victor Creangă!
Reverență și recunoștință!