Autor: Mioara BACIU
La 50 de zile după Paște, respectiv, la 10 zile după Înălțarea Domnului, creștinii otodocși și catolici sărbătoresc, deopotrivă, Rusaliile (sau Cincizecimea), sărbătoare cunoscută în popor drept Duminica Mare, când Sfântul Duh s-a Pogorat peste sfinţii apostoli ai lui Isus din Nazaret. Se încheie astfel sărbătorile pascale: Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Este de notorietate faptul că, prima zi de Rusalii pică întotdeauna într-o duminică, iar în cea de-a două zi de Rusalii, lunea, se sărbătorește Sfânta Treime.
Totodată, ziua de Rusalii este considerată și ziua întemeierii Bisericii creștine.
Aflăm din Vechiul Testament că Rusaliile au fost la început, o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor, numită și „Sărbătoarea săptămânilor”, în care se oferea „pârgă” din roadele pământului. Ulterior, ajunge o aniversare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Sfântului Duh asupra apostolilor lui Hristos, care nu a fost dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte.
Rusaliile reprezintă și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.
La Ierusalim, sărbătoarea de Rusalii începea cu o celebrare nocturnă. Prima slujbă se ținea dimineață pe Golgota, iar cea de-a doua la Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiază, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului.
Până spre finele secolului al IV-lea, Cincizecimea avea o dublă semnificație: a Înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfântului Duh. Mai apoi, cele două sărbători au fost separate, Cincizecimea semnificând doar Pogorârea Duhului Sfânt.
Conform informațiilor furnizate de Biblie, atunci când Duhul Sfânt s-a pogorât, sub chipul unor limbi de foc, cei doisprezece sfinți apostoli au primit de la divinitate prețioase daruri, dintre care exemplificăm: puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci, propovăduirea învățăturii Mântuitorului către neamuri, săvârşirea de minuni.
Pentru a marca sărbătoarea Rusaliilor, Biserica oficiază ample slujbe în Duminica și Lunea de Rusalii.
Cu precădere în zonele rurale, se menține tradiția conform căreia, credincioșii trebuie să ducă la biserică crenguțe de tei și nuc, pentru a fi sfințite.
Frunzele de nuc (iar în unele locuri, chiar frunze de leuștean, pelin, usturoi), pe care, de Rusalii, creștinii le așează la icoane sau își împodobesc casele pentru a alungă spiritele rele, sunt asimilate limbilor de foc ce au coborât asupra apostolilor, la Ierusalim.
În trecut, în jurul acestei sărbători se făcea botezul catehumenilor (creștinii de alt rit decât ortodox), când erau interzise postul și îngenuncherea.
De Rusalii, pe vremea împăraților bizantini erau interzise spectacolele în circuri și teatre sau orice altă manifestare considerată necuviincioasă, întrucât se aprecia că aceastea întineaza frumusețea sărbătorii.
În unele zone din România, în sâmbăta Rusaliilor, denumită Sâmbăta Morților sau Moșii de vară, se împart, oale împodobite cu flori și cu un colac deasupra, pentru pomenirea morților, iar în duminica Rusaliilor, creștinii împart farfurii frumos împodobite pentru cei vii.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Rusaliile catolice este pelerinajul de la Șumuleu Ciuc, locul pe care și Papa Francisc l-a vizitat în 2019.
În stilul Renaşterii transilvănene, între anii 1510 şi 1515, un artist anonim a asculptat în lemn de tei o statuie a Sfântei Fecioare Maria cu Pruncul în brațe , care este poziționată în centrul Sanctuarului Marian și despre care se crede că ar fi cea mai mare statuie făcătoare de minuni din lume.
Există superstiții în popor legate de Rusalii, iar acestea sunt, în general, legate de teama de spiritele rele, care pot fi alungate prin purtarea aproape de corp sau în case a frunzelor de nuc sau de tei, sfințite la biserică
Totodată, în Duminica Rusaliilor, preotul şi enoriașii din fiecare comunitate merg pe câmp şi săvârşesc sfeștania – sfinţirea mică a apei, iar semănăturile câmpului se stropesc cu agheasmă, pentru a da roade îmbelșugate. Ușile se ung cu usturoi pentru a fi păzite de rele și de ghinion tot restul anului, casele.
Despre ramurile de tei se crede că feresc gospodăriile de grindină sau de duhurile rele, motiv pentru care, flăcăii le aduc din păduri după care le sfințesc la biserică, iar creștinii le așează la icoane.
„Spălatul pe picioare” cu pelin este, de asemenea, o superstiție, potrivit căreia, pelinul aduce sănătate și ferește oamenii de spiritele rele.
O altă superstițiie legată de sărbătoarea Rusaliilor, este aceea că nu trebuie să speli sau să muncești în aceste zile, nu trebuie să intri în vie, să nu te plimbi pe lângă păduri, locuri pustii sau fântâni, deoarece, te poți întâlni cu spiritele rele.
Este bine de știut faptul că, incepând cu ziua de Rusalii, timp de 9 săptămâni, se consideră că este bine să se culeagă ierburile de leac.
În baza Legii 202/2008, incepând cu anul 2008, prima și a două zi de Rusalii au fost declarate zile libere în țară noastră. Dar ziua de Rusalii este liberă și în alte state, precum: Suedia, Austria, Franța, Germania, Țările de Jos, Danemarca, Grecia, Belgia, Cipru, Islanda, Luxemburg, s.a.
Prin legiferarea drept zi liberă a sărbătorii de Rusalii, au fost create premisele, cadrul și timp fizic pentru intesificarea interacțiunii cu viața creștină, în vederea primirii Duhului Sfânt și a binecuvântărilor divine în viețile noastre.