Autor: Antoaneta Crudu, președintele Asociației Danubiana Galați
Școala de Vară Danubiană continuă …A treia zi s-a îmbrăcat în lumină și poezie, trăind un moment cu totul aparte la statuia lui Mihai Eminescu, în parcul care-i poartă numele. Aceasta este prima statuie din țară a poetului nepereche fiind primul monument dedicat lui Mihai Eminescu. Bustul lui Eminescu pare a se desprinde dintr-o stâncă realizată din marmură albă, din același soclu ieșind muza sa, reprezentată de o femeie ce ține în mână o făclie de lumină. Statuia este opera în marmură a sculptorului Frederic Storck.
„Monumentul din marmură albă de Carrara, având o înălțime de 3.10 m. (fără de soclu), reprezintă bustul poetului la vârsta de 28 de ani – o față expresivă, plină de idealism și frumusețe virilă.
Un geniu al luminei, cu facla în mână, o femeie-nud, pășește grabnic, vestind gloria poetului. Sculptorul Fr. Storck, care și-a dat multă osteneală pentru realizarea planului, merită toată lauda. Chiar și prețul, pentru care a lucrat statuia (12,500 fr.), este modest, în raport cu munca prestată. Soclul este din piatră de Câmpulung”, scria presa vremii despre monumentul dedicat de gălățeni poetului.
La dezvelirea statuii au participat Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Jean Bart, Duiliu Zamfirescu și Maria Filotti
Ziua de 16 octombrie 1911, când a avut loc dezvelirea statuii în parcul din centrul Galațiului a fost o sărbătoare a culturii române, pentru că, după cum scriau ziarele vremii, sărbătorirea poetului Mihail Eminescu a adunat la Galați reprezentanți din toate zonele țării.
„I-am ridicat, d-lor, acest monument în Galați, la țărmul Dunării albastre, cântată atât de frumos de dânsul, pentru că Eminescu, ca personalitate românească, nu e un ce limitat, nici în spațiu, nici în timp.
El este pretutindenea unde e român și icoana lui trebuie să existe ori unde sălășuiește suflarea românească”, a spus în discursul său Corneliu Botez, președintele comitetului pentru ridicarea monumentului.
(Sorin Costea, „La Galați, prima statuie ridicată în memoria poetului național Mihail Eminescu, în 1911”, Puterea.ro)
Sub coroanele arămii ale copacilor, în vibrația toamnei timpurii, s-au adunat suflete frumoase, cadre didactice din Regiunea Odesa- Ucraina și poeți, profesori, elevii Liceului Economic „Virgil Madgearu” din Galați-Romania și, împreună cu un preot au binecuvântat cuvântul, poezia și emoția.
Aici a fost o întâlnire de spirit românesc și eminescian, un ceas în care vorbele s-au transformat în flăcări blânde de inspirație.
Au fost rostite alocuțiuni înălțătoare și recitate versuri care au tresărit în adierea vântului și s-au cântat melodii născute din poezia eternă a lui Eminescu.
Toamna însăși părea că face parte din sărbătoare… Frunzele ruginii dansau ușor, purtate de vântul molcom care amesteca coloritul copacilor cu soarele ce ne mângâia obrajii și cerul senin ne brăzda privirea.
În acel miracol al clipei, Eminescu părea prezent, nevăzut, dar simțit în fiecare șoaptă, în fiecare bătaie de inimă, în fiecare adiere de vânt, când frunzele zburdau în cercuri concentrice pe aleile parcului.
„Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului.”
Da, timpul a stat în loc. Și acolo, la statuia sa, Eminescu a renăscut din boarea de vânt, din glasurile tinere și din credința că frumosul și adevărul nu pier niciodată.
A fost o zi de vis și o pagină de aur înscrisă în istoria Școlii de Vară Danubiene, un elogiu viu adus poeziei, spiritului românesc și eternității eminesciene.
Activitatea a continuat la Casa „Cuza Vodă” din Galați cu manifestări care au prilejuit o întâlnire de înaltă ținută culturală, sub semnul celui mai luminos reper al spiritualității românești: Mihai Eminescu.
Evenimentul a reunit personalități marcante ale culturii gălățene, profesori dedicați, care au adus, fiecare din perspectiva sa, o contribuție la redescoperirea operei și gândirii eminesciene, punând în lumină nu doar poetul, ci și jurnalistul, vizionarul, filosoful și profetul neamului românesc.
Eminescu – mărturisitorul
Primul moment, intitulat „Incursiune cultural-spirituală în publicistica eminesciană. Mihai Eminescu – martir și mărturisitor român, la prezentul continuu al lui Dumnezeu”, a fost susținut de Maria Stanciu, jurnalist U.Z.P.R. , președinte al Filialei Galați „Radu Macovei”.
Într-o abordare profund spirituală, aceasta a reliefat dimensiunea de mărturisitor al adevărului din scrierile publicistice eminesciene. Pentru Eminescu, presa nu era doar un instrument de comunicare, ci o misiune, o formă de apărare a demnității și moralității românești.
El a înțeles cu luciditate că libertatea națiunii nu poate exista fără libertatea morală și fără ancorarea în credință. De aceea, prin articolele sale, adesea incomode pentru puterea vremii, Eminescu a devenit un martir al conștiinței naționale, un om care a plătit cu propria viață fidelitatea față de idealurile românității.
Eminescu – vizionarul
În continuarea sesiunii, profesoara Elvira Alexandrescu de la Colegiul Național „Costache Negri” din Galați a prezentat comunicarea „Eminescu – mitologia universală, integrarea simbolurilor arhetipale și a temelor filosofice. Eminescu vizionarul”.
Aceasta a scos în evidență dimensiunea universală și metafizică a creației eminesciene, arătând cum poetul a știut să lege miturile originare, simbolurile cosmice și reflecțiile filosofice într-o viziune coerentă asupra existenței.
În poezia sa, natura devine oglinda cosmosului, iubirea este căutarea absolutului, iar geniul uman se confruntă cu limitele propriei condiții. Eminescu, așa cum remarca autoarea, este vizionarul care a intuit legile universului și sensul eternității, un poet care a transformat cuvântul în rugăciune și gândul în lumină.
Eminescu – apărătorul unității românilor
A treia comunicare, „Unitatea românilor în publicistica lui Mihai Eminescu”, susținută de profesorul Ghiță Nazare, președintele Asociației Culturale Școala Gălățeană, a adus în prim-plan rolul publicisticii eminesciene în afirmarea conștiinței naționale.
Eminescu a fost unul dintre primii intelectuali români care a vorbit despre unitatea spirituală a tuturor românilor, indiferent de granițe politice sau teritoriale. În articolele sale, el apăra românii din Ardeal, din Basarabia și din toate provinciile istorice, denunțând nedreptățile și chemând la solidaritate culturală și morală.
Prin gândirea sa, Eminescu a devenit un model de patriotism lucid și activ, iar mesajul său rămâne actual într-o lume în care identitatea națională este adesea pusă la încercare.
După ce ecoul muzicii a îmbrățișat cu delicatețe cuvintele, a fost prezentat poetul basarabean Veaceslav Cușter, un tânăr, cu privirea adâncă a celor care poartă o moștenire grea.
Volumul său, „Poeme sud-basarabene”, s-a născut ca o cronică lirică a memoriei, limbii și credinței românești, o carte a rezistenței prin cuvânt. În versurile sale răsună demnitatea românilor din Bugeac, ecoul bisericilor de lemn și murmurul mării de la limanurile Dunării.
Dialogul purtat de poet cu Natalia Ursu, profesor univ. la Universitatea de Stat din Ismail și preotul dr. Ionel Rusu, de la Parohia ”Sfânta Ana” din Galați, a adăugat profunzime și căldură evenimentului, o dispută nobilă a spiritului, unde poezia s-a întâlnit cu teologia, iar limba română s-a dovedit din nou templul unei credințe care nu se uită.
Alături de el, Eufrosinia Cojocaru, poetă sud-basarabeană, a adus cu emoție poezia sa dedicată lui Eminescu, „ecoul etern al sufletului românesc dincolo de granițele țării”. În glasul ei, versurile au devenit rugăciune, iar Eminescu, „poetul de peste tot și din totdeauna”, a venit prin această activitate de mare ținută culturală, să binecuvânteze în taină, această întâlnire a cuvintelor.
Ansamblul vocal-model „Floare de mălin” din Frecăței, regiunea Odesa, a învăluit sala cu armonii curate, cu triluri de dor și frumusețe, pe versurile marelui Poet. Vocile au cântat ca o spovedanie a pământului românesc de dincolo de hotare, aducând lacrimi în ochii celor prezenți.
Astfel- prin poezie, muzică și credință, s-a împlinit un arc peste timp, de la Eminescu la Cușter, de la Botoșani la Orlivka, de la ideal la împlinire.
Casa „Cuza Vodă” a devenit, pentru o zi, altarul identității românești, unde limba, cultura și sufletul s-au contopit într-un singur cuvânt: România. Aici ne-am bucurat de sprijinul directorului Muzeului Paul Păltănea din Galați, profesorul Cristian Căldăraru, împreună cu angajații acestui lăcaș de cultură.