Scurtă istorie a masoneriei oraşului Lugoj

Spread the love

Loading

masoni lugojCapitală de district, de comitat şi de judeţ, municipiul Lugoj are o veche tradiţie masonică de peste 180 de ani. În perioada cuprinsă între Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu din Ţara Românească (1821) şi Revoluţia de la 1848 ce a cuprins întreaga Europă, în Lugoj a activat o societate secretă cu caracter masonic intitulată „Constituţia”, descoperită în 1830 de către autorităţile habsburgice când membrii organizaţiei au fost arestaţi, procesul acestora desfăşurându-se între 1830 şi 1834[i]. Am considerat că această organizaţie nu a putut fi o lojă masonică în adevăratul sens al cuvântului, după modelul lojilor militare habsburgice sau a lojilor ardelene, de aceea am ales să folosesc denumirea de „societate cu caracter masonic” deoarece întruneşte toate caracteristicile societăţilor secrete din prima jumătate a secolului al XIX – lea implicate în evenimentele menţionate mai sus (Eteria, Societăţile paşoptiste, Societatea Carbonarilor din Italia a lui Giuseppe Mazzini ce avea o structură internă asemănătoare francmasoneriei), activitatea acestora fiind în majoritatea cazurilor inspirată din ideologia Revoluţiei Franceze din 1789. Evident că ideologiile acestor organizaţii au comportat diferite nuanţe în funcţie de specificul statelor în care acţionau. În Franţa de exemplu, ţară care şi-a realizat unitatea teritorială revendicările revoluţionare au fost de natură politică şi socială, în ţările care nu-şi realizaseră idealul de uniune naţională (Italia şi Germania),

revendicările au fost unitare, naţionale, politice şi sociale. La popoarele ce făceau parte din cadrul diverselor imperii solicitările erau naţionale, de eliberare, politice şi sociale[ii]. Această societate, aşa cum o prezintă autorul monografiei dedicată organizaţiei, a fost inspirată de ideologia Revoluţiei Franceze şi nu a fost singulară în Ungaria şi Transilvania, o serie de astfel de societăţi fiind înfiinţate de două personaje misterioase pe nume David şi Hoffman, care au constituit o astfel de societate, în Banat la Rusca Montană[iii]. Aceleaşi personaje au încercat şi crearea unei republici în Ţara Românească[iv]. Organizaţia „Constituţia” din Lugoj a fost descoperită în 1830 deşi existenţa acesteia a fost mai timpurie, posibil chiar din 1820, membrii acesteia fiind „români aparţinători clasei inteligente şi mijlocie, ca preoţi, măestri (meşteri, meşteşugari n.n.)”[v]. Autorităţile imperiale reuşesc să aresteze o parte a membrilor societăţii, aceştia urmând să fie judecaţi pentru complot, cu această ocazie s-au făcut publice şi numele lor: Ioan Lăpădat – preot paroh, Ştefan Bercean – diacon, Ioan Todor, Teodor Ştefanovici, precum şi conducătorul grupului Damaschin Nedelcu. Societatea a fost percepută de contemporani ca fiind o organizaţie asemănătoare cu cea condusă de Tudor Vladimirescu sau similară cu „societatea secretă-politică din Muntenia (Eliade, Voinescu, Murgu)”, o societate care dorea să formeze o „Europă Nouă[vi]. În acea perioadă tulbure între 1795 – 1867, francmasoneria din Ungaria (în graniţele de atunci ale statului) a fost nevoită să lucreze în ilegalitate, mai ales în preajma şi după incidentele revoluţionare de la 1848[vii]. După mai multe încercări nereuşite de reînfiinţare a masoneriei pe teritoriul Ungariei din perioada 1859 – 1867, în 1868 s-a reuşit înfiinţarea primei loji recunoscute oficial[viii]. Pe 21 martie 1886 a luat fiinţă Marea Lojă Simbolică Maghiară  prin contopirea celor două mari obedienţe, cea de rit francez şi cea de rit scoţian[ix].

            Din punct de vedere documentar, prima relatare despre existenţa unei loje masonice la Lugoj provine de la Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale, fondul Prefecturii Comitatului Caraş-Severin, când într-un act datat la 31 decembrie 1908 şi adresat primarului de atunci al oraşului, Árpád Marsovsky, atât acesta cât şi vicecomitele erau înştiinţaţi de intenţiile cetăţeanului Berecz Gyula de a înfiinţa o lojă masonică cu denumirea de Dél (Sud). Confirmarea aprobării de către autorităţi datează din 19 ianuarie 1909, pentru ca pe 8 mai 1909 (foto 3), printr-un document emis la Budapenta să fie desemnat cu organizarea lojii Dél, Ekstein Fülöp. Înfiinţarea de noi loji la acea vreme a fost cu siguranţă un eveniment deosebit care nu putea fi trecut uşor cu vederea, astfel în ziarul Drapelul din 16/29 mai 1909 (foto 4) într-un scurt articol intitulat Lojă francmazonă în Lugoj putem citi următoarele: „Vicecomitele comitatului a avizat pe primarul oraşului, că Marea Lojă Simbolică din Ungaria a însărcinat pe proprietarul F. Eckstein cu înfiinţarea unei filiale a numitei loje Simbolice sub numirea de Sud.”[x] Trei ani mai târziu, din ziarul Krassó – Szörényi Lapok din 13 aprilie 1911 (foto 5)aflăm că: „ … pe data de 11 a acestei luni a fost organizată inaugurarea festivă a lojei din Lugoj de către loja simbolică a Ungariei. Cu această ocazie alături de mari personalităţi ale vremii a participat şi Marele Maestru al Lojii Simbolice din Ungaria profesor universitar Dr. Bokay Arpad.[xi] În perioada antebelică, datorită activităţilor filantropice întreprinse, loja lugojeană Dél a fost percepută de contemporani ca „reuniune de binefacere” aşa cum rezultă din Rapoartele Primarului Oraşului Lugoş pe anii 1910, 1911, 1912 şi 1913, sub numele de „Filiala logei mari simbolice din Ungaria” alături de încă 19 asociaţii cu caracter filantropic[xii].

Existenţa lojii nu putea să nu lase şi urme vizibile, de asemenea discrete, pe care doar un ochi atent le poate observa, mărturii ale existenţei masonilor lugojeni fiind păstrate ca elemente decorative ale unor clădiri şi chiar pe monumentele funerare a celor ce au facut parte din ordin.

Astfel pe strada Bobâlnei colţ cu Xenopol se află o clădire ce are pe partea superioară a faţadei reprezentarea clasică a două dintre cele mai frecvente simboluri masonice: echerul şi compasul. Pe lângă cele două însemne masonice recunoscute se află şi reprezentarea cornului abundenţei, un alt simbol cu conotaţii masonice. Încercarea, deloc uşoară, de a identifica pe cel ce a cerut ca edificiul să fie astfel ornamentat nu a dat rezultatele scontate, din multitudinea de proprietari ai imobilului am remarcat câteva instituţii în care ar fi putut să-şi desfăşoare activitatea şi masoni: Casa de Economii Concordia, Banca Populată din Lugoj, Banca Ungariei de Sud (Délmagzarorsyág Bank) . Un al doilea obiectiv este monumentul funerar al doctorului Heinrich Berdach (25 februarie 1860 – 6 noiembrie 1929), fost preşedinte al Comunităţii Evreieşti din Lugoj. Cele două simboluri de pe monument indică gradul de companion, grad pe care presupunem că l-ar fi avut doctorul în anul morţii. În tradiţia locală se păstrează şi locul de întâlnire al membrilor lojei, acesta fiind situat în clădirea de pe colţ, vis-a-vis de edificiul fostei Prefecturi. Un indiciu că aici ar fi funcţionat loja ne este oferit chiar de către poarta de acces în clădire de pe str. Someşului, pe care întâlnim sculptată, simbolic, intrarea în templul lui Solomon mărginită de două coloane corintice asemeni celor întâlnite la vechiul templu masonic din Arad, construit în anul 1905. Edificiul era cunoscut în epocă ca şi „clădirea cu câinele negru” datorită faptului că pe faţada etajului se putea distinge, sculpată sau adăugată imaginea unui câine vopsit în negru. Nu ştim dacă şi acest ornament are sau nu legături cu simbolistica masonică, dar ştim că această casă a aparţinut în perioada antebelică unuia dintre membrii familiei Klein, care a şi fost venerabil al lojii lugojene, pentru ca mai apoi să aparţină lui Caius Brediceanu (1879-1953) (foto 9) iniţiat pe 4 august 1919 alături de Traian Vuia în loja „Ernest Renan” aparţinătoare Marelui Orient Francez din Paris[xiii]. Caius Brediceanu a fost delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris, iar în perioada interbelică deţine funcţiile de ambasador la Rio de Janeiro, în relaţia cu Argentina, Brazilia şi Chile, în 1927 este numit ambasador la Vatican iar între 1930-1931 a fost ministru plenipotenţiar în Austria. Din ultimele cercetări de arhivă reiese apartenenţa lugojeanului Caius Brediceanu şi la masoneria regulară, mai exact la Lojile Ioanite ce ţineau de Marea Lojă Simbolică a Ungariei pentru ca mai apoi să se grupeze în Marea Lojă Simbolică a României. Într-un document din 1933 ce provine din arhivele Ministerului de Externe al Republicii Italiene se specifică apartenenţa la grupul fondator al Lojelor Ioanite (cu siguranţă se referă la Marea Lojă Simbolică a României cu sediul la Braşov – a se vedea Paul Ştefănescu op. cit.) care activa în Transilvania[xiv].

Cu toate că a fost şi este un oraş multietnic, al multiculturalităţii, aici convieţuind împreumă români, germani, maghiari, evrei, slovaci, sârbi, etc., în perioada interbelică, în Lugoj prinde rădăcini mişcarea de extremă dreaptă ce dezvoltă totodată şi miturile cu privire la problema evreiască şi masonerie, în această perioadă Horia Sima fiind profesor la unul din liceele lugojene. Începând cu 1934 se dezvoltă o adevărată campanie de propagandă antisemită şi antimasonică în presa de propagandă lugojeană dezvoltată cu precădere în paginile ziarului „Acţiunea”. Putem vorbi de o mişcare socială în adevăratul sens al cuvântului definită de sociologie ca o acţiune colectivă ale cărei instrumente sunt: zvonurile, moda, panica, isteria de masă, mulţimea şi publicul[xv]. De o orientare puternic populară şi etnică, extrema dreaptă exploatează, deseori, stările emoţionale ale aderenţilor căutând să legitimeze ura şi violenţa susţinând superioritatea unora şi inferioritatea altora, dorind reîntoarcerea la tradiţiile unor vremuri şi societăţi trecute[xvi]. Se constituie astfel un naţionalism etnocultural caracteristic secolului XX care slăbeşte statul atât economic cât şi instituţional, acest aspect putând fi constatat din lipsa corespondenţei dintre vorbă şi fapte[xvii]. Într-o societate care a întrerupt în numele raţiunii orice comunicare cu un univers simbolic şi în care identitatea este dată de consumul de produse născocite chiar şi de tip intelectual, psihologic şi de comportament, masoneria, este privită ca un mic grup privilegiat şi asociată fenomenului evreiesc. Prin discursuri politice diverse dar întotdeauna adaptate situaţiei, dând dovadă de un antisemitism obsesiv şi o ură exacerbată faţă de masoni şi încadrându-se în tipul de discurs atât de caracteristic fascismului, toate textele antimasonice sunt publicate într-o formă tendenţioasă acest lucru reieşind şi din faptul că se încearcă să se acrediteze ideea că francmasoneria este o sectă satanică aservită evreilor, marilor bănci şi comunismului, lucru ilogic avînd în vedere diferenţa de concepţie dintre comunism şi lumea capitalului, de-a lungul timpului masoneria nesusţinând niciodată o dictatură a proletariatului[xviii]. Ultima menţiune în presă a masonilor lugojeni datează din anul 1934[xix], probabil anul în care loja şi-a încetat activitatea sau a devenit deosebit de discretă.

Începând cu anul 2008, la exact 100 de ani de la începerea demersurilor de înfiinţare a lojii Dél, masoneria lugojeană începe să funcţioneze din nou, în acest an fiind formată loja Meridianus, lojă ce continuă să ducă mai departe tradiţiile masonice lugojene, cu această ocazie fiind emisă şi o medalie aniversativă.

Răzvan Ioan Pinca



[i] Ioan Boroş, Constituţia. Societate secretă română în Lugoj, 1830-1834, Tipografia Minerva, Gh. Ţăran, Lugoj, 1928, 45p.

[ii] Cu privire la acest subiect vezi lucrările: Daniel Beresniak, Francmasoneria în Europa de Est, Ed. Nemira, Bucureşti, 1994, 185 p., Dan A. Lăzărescu, Românii în francmasoneria universală, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Bucureşti, 1997, 175 p., Paul Ştefănescu, Istoria Francmasoneriei Române, Ed. Vestala, Bucureşti, 2009, 415 p.

[iii] Ioan Boroş, op. cit., p.4-5

[iv] Ibidem, p.4

[v] Ibidem, p.6

[vi] Ibidem, p.38

[vii] Attila Varga, Biserică, Stat şi Franc-masonerie în Banat şi Ungaria (1848-1849), vol.I, Ed. Argonaut, Cluj, 2008, p.17-19

[viii] Ibidem, p.19-23

[ix] Ibidem, p.40

[x] Drapelul, nr.52, 16/29 mai 1909, p.3

[xi]Krassó – Szörény Lapok, nr.30, 13 aprilie 1911, p.3

[xii] Respectivele Rapoarte intitulate Raportul Primarului Oraşului Lugoş despre starea administraţiei orăşeneşti, editate bilingv (maghiară şi română) se găsesc în arhiva personală a subsemnatului – 1910, 1911 şi în biblioteca Muzeului de Istorie şi Etnografie din Lugoj – 1912, 1913

[xiii] Horia Nestorescu-Bălceşti, Alexandru Vaida-Voevod – Contribuţia la recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, în Forum Masonic (ediţia online), nr.5, martie, 6001

[xiv] William Alexandru Cosmescu, Istoria în documente, în Echerul şi Compasul, an. II, nr.5, aprilie, 6010, p.38-41

[xv] Eugen Weber, Dreapta românească, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p.14-17

[xvi] Ibidem, p.10

[xvii] Victor Neumann, Conceptul de naţiune în România, în Revista 22, Bucureşti, 21-27.02.2006, p.10

[xviii] Pentru bibliografia cu privire la acţiunile antimasonice din Lugoj  vezi: Răzvan Pinca, Poziţii antimasonice în presa interbelică lugojeană, în Analele Banatului, S.N., Arheologie-Istorie, XIV, 2, 2006, p.297-306

[xix] C. Mureş, Francmasoneria din Elveţia în pericol, în Acţiunea, an. I, nr. 3, 25.05.1934, p.3