Autor: Dr. Paul ICHIM
Ceva s-a întâmplat cu lumea asta în ultimii doi ani, chiar la nivel intelectual. De la oameni care au în mod sigur internetul la dispoziție, că sursă rapidă de informare și nu-l utilizează, lucrând după ureche, după cum prinde frânturi de informații, până la extrema în care citește, înțelege ce poate și deja are certitudini în domenii total străine, instrucției de baza pe care o are. Dovezile palpabile le avem în sănătate zilnic.
Am să va reproduc doar câteva situații pătite în ultimele 24 de ore.
Apare din neant, fiul unui pacient care a tot fost internat în spital și ne ia la întrebări, ce-i cu el.
Deoarece nu-l văzusem niciodată în ultimele două luni, l-am întrebat dacă are știință despre ce suferă propriul tată, acesta fiind internat de multe ori, în diverse servicii chirurgicale. Omul mi-a răspuns că știe că are un cancer, dar vrea să fie lămurit dacă-i malign sau benign. Vă dați seama că pe moment am făcut un inspir profund, că să pot procesa răspunsul, fiind primul de factură asta din toată activitatea mea medicală.
Altă situație interesantă o reprezintă tot o noutate pentru mine. Mă contactează telefonic o pacienta și-mi cere sfatul, după ce mi-a comunicat investigațiile făcute, tot la noi în spital. Femeia prezența un icter mecanic de mai mult timp, după cum am înțeles. În situația dată i-am recomandat să se prezinte de urgență la spital, orice întârziere în diagnostic și tratament complicând ireversibil prognosticul.
Vine la urgență și studiez documentele cu investigațiile efectuate deja în urgență, în urmă cu câteva zile. Parte din diagnostic era stabilit fără echivoc, fiind de soluție chirurgicală fără alternativă conservatoare.
Așa aflu din documente că persoana a refuzat internarea și a plecat.
La domiciliu stând de vorba cu o vecină care a avut tot un icter, dar de altă etiologie și care s-a soluționat endoscopic, pacienta noastră vine și solicită aceeași rezolvare, îi explic pacientei că-i vorba de cu totul altceva, de asociere de patologii, inclusiv tumorale și că soluția este unică, doar chirurgicală și aia de urgență.
După ce am studiat documentele, am consultat cazul și sfătuind-o ce are de făcut, femeia ne răspunde senin că ea n-a venit pentru internare .
Astăzi ne-am bătut capul cu o patologie „păcătoasă”, ce a necesitat colaborarea echipelor de chirurgie generală și toracică.
După ore bune de muncă la ieșire ne așteaptă și familia. Oamenii știau despre diagnostic, noi informându-i despre ce am făcut și despre anvergura operației. Preoperator pacientului i-am explicat ce avem de făcut și cum trebuie să colaborăm ulterior, în ce situații se va trezi, cu tuburi multiple de dren ș.a.m.d.
Și acum șocul nostru în față percepției populare de service auto a chirurgiei. Noi nu punem piese noi, noi lucrăm cu țesuturile pacientului, cu resursele lui biologice, epuizate în parte proporțional cu vârsta și eventualele toxice consumate sau patologie coexistentă. Familia a fost șocată când le-am spus că perioada postoperatorie are servituțile ei, complicațiile posibile și riscurile deosebite în prezența intervențiilor majore.
După cazurile astea relatate, sper să fi înțeles introducerea ce se referea la lipsa de informare și de autoeducație sanitară.
Mai rău este că sesizăm episodic și o lipsa de încredere în ceea ce le transmitem, în ceea ce-i sfătuim. În situații din astea limită, în care noi ne lovim de un „perete”, nu avem ce face. Mai rău este că avem și pacienți, că în cazul al doilea relatat, care fac deja solicitări după ureche, cum vor să fie tratați, chit că le explici ce opțiuni specifice există.
În mod sigur Covidul ăsta a afectat și intelectul multora, ar trebui făcut deja un studiu.
Sursa foto: https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/recuperarea-respiratorie-pacientilor-dupa-infectia-covid-19
Comments are closed.