Guvernarea PDL a propulsat greii partidului spre hoții negândite de românii de rând. Și faptul că Laura Codruța Kövesi a fost pusă cu forța la șefia Direcției Naționale Anticorupție reprezintă garanția acoperirii faptelor penale făcute în timpul guvernului PDL. În tot ce s-a făcut în afara legii există o conexiune cu guvernatorul României Traian Băsescu. De la el încep toate relele și la el se sfârșesc. Urlă pe toate drumurile că e musai parlament unicameral și uită că în contractual de aderare
la UE e specificat clar: Până în 2016 toate țările Uniunii trebuie să aibă parlament bicameral. Deci gargara și amenințarea cu un nou referendum înseamnă de fapt un colac de salvare, o încercare disperată să înșele iarăși poporul roman. USL să nu uite faptul că au câștigat pentru că s-a declarat împotriva lui Traian Băsescu și a PDL-ului. Cât timp există Băsescu vom avea neînțelegeri și o justiție aservită intereselor lui.
Jurnaliștii de la Cronica Română prezintă un alt mare escroc din guvernul PDL, care a fost de mai multe ori ministru. Reproducem articolul din Cronica Română.
Serial Cronica Română: Săptămâna şi escrocul!
Astăzi: Radu Berceanu!
Retragerea, pe la jumătatea anului trecut, din politica la nivel înalt a unuia dintre cei mai controversaţi lideri PDL, Radu Berceanu, nu a surprins, în contextul în care acesta a reuşit, în cei peste 20 de ani de sforării, afaceri şi tunuri financiare, să acumuleze o avere imposibil de justificat. Duplicitar, caracterizat de o şiretenie egalată poate doar de cea a lui Videanu, implicat până peste cap în afacerile dubioase din judeţul Dolj şi nu numai, Berceanu a reuşit să ocupe după evenimente din 1989 importante demnităţi în administraţia centrală.
Cum a înhăţat Berceanu masca de revoluţionar
Încă din zilele tulburi ale lui 1989, Berceanu, pe atunci inginer la Fabrica de Avioane Craiova, a înşfăcat rapid masca de revoluţionar, s-a pliat rapid pe noua ordine politică şi a profitat din plin de caracterul său infect pentru a se cocoţa în fruntea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi mai apoi a defunctului CPUN Dolj. A devenit rapid membru FSN, ulterior ocupând funcţie după funcţie:preşedinte PD Dolj, secretar şi chiar vicepreşedinte la nivel naţional al PD şi mai apoi PDL. Mandatele de parlamentar ( patru de deputat şi două de senator) au curs unul după altul.
Berceanu a fost, în legislatura 1990-1992, deputat FSN de Dolj: Funcţie pe care a ocupat-o şi în următoarele trei legislaturi. În 2004 a fost ales senator, însă în aprilie 2008 şi-a anunţat demisia din funcţia de vicepreşedinte al Senatului şi din cea de parlamentar de Dolj, motivând că doreşte să se ocupe de campania electorală, fiind candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean Dolj. Berceanu a pierdut clar, la alegerile locale, funcţia vizată, în faţa candidatului PSD Ioan Prioteasa, toate acestea pe fondul unei lipse de credibilitate politică alarmantă a acestuia în judeţul pe care l-a “jefuit” ani buni după bunul plac!
Şase mandate de parlamentar, trei de ministru
Bine înfipt la vârful PDL, susţinut de Blaga, Videanu şi o lungă perioadă chiar de Traian Băsescu, Berceanu a ocupat, pe lângă cele şase mandate de parlamentar şi trei funcţii de ministru. În guverne diferite. Între aprilie 1998 şi decembrie 2000 a fost ministru al Industriei şi Comerţului, iar în perioada iunie 2006 – aprilie 2007 a deţinut ministeriatul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
În 2010, după 20 de ani de politică la nivel înalt, Berceanu a fost practic îndepărtat din funcţia de ministru al Transporturilor în guvernul Boc la presiunea lui Băsescu, exasperate de tupeul, aroganţe şi actele de corupţie flagrante marca Berceanu.
Acesta a încercat, însă, să cadă, din nou, în picioare, mimând că face un pas înapoi şi asemenea lui Adriean Videanu, un alt lider compromis cu un tupeu uriaş şi mitoman de profesie, nu a mai candidat la nicio funcţie publică.
Spre deosebire de Videanu care ţine cu dinţii de politică, Berceanu a anunţat, pe la jumătatea anului trecut, că se retrage din politică, rămânând doar simplu membru PDL.Ştia că viitorul său în politică este unul sumbru, în condiţiile în care afacerile sale, derulate de-a lungul anilor, tupeul său cronic şi obsesia de a obţine cât mai mulţi bani, erau deja, de notorietate, în judeţul Dolj, dar şi în Modrogan.
Prin 2009, probabil pentru a diversifica domeniile de afaceri ale familiei, Berceanu a legalizat şi o operaţiune începută de mai mult timp, aceea de a prelua hotelurile cele mai importante din judeţul Dolj; cu ajutorul unui interpus pe nume Pompiliu Selea, Berceanu a achiziţionat bucată cu bucată acţiunile unei societăţi care deţine hotelurile Jiul, Minerva şi Hanul Doctorului din Craiova, dar şi hotelurile Panora şi Vila Vânătorului din Calafat. Pentru a-şi securiza afacerea Berceanu a precizat în declaraţia de avere că i-a împrumutat lui Selea suma de 200 de mii de euro; alţi 800 de mii de euro Berceanu i-a folosit pentru diverse tranzacţii imobiliare.
De altfel, Berceanu are o avere impresionantă: hoteluri, apartamente la Craiova, Râmnicu-Vâlcea, şi în Spania, două maşini Toyota şi Volvo, bijuterii de mii de euro, plasamente, investiţii, depozite bancare şi acţiuni de milioane de euro.
Un obişnuit al marilor scandaluri de corupţie
Berceanu, un obişnuit al marilor scandaluri de corupţie, a fost în timpul guvernării cederiste în prim-planul unul dintre cele mai mediatizate scandaluri guvernamentale.
Unul din liderii tineri ai partidului democrat pe atunci, pe nume Liviu Niţă, alături de unul dintre apropiaţii lui Berceanu, Corneliu Ruse de la Ploieşti, au derulat afaceri profitabile cu combustibili în detrimental rafinăriei Petrobrazi din Prahova. Niţă a folosit cecuri fără acoperire pentru a plăti combustibilii şi în final nu a mai achitat sutele de miliarde de lei vechi pe care le datora.
Arestat fiind, Niţă a declarat anchetatorilor, cu lux de amănunte, informaţii despre reţeaua de influenţă din interiorul Partidului Democrat care îl protejase şi îl ajutase să facă afacerea: printre cei acuzaţi fiind Berceanu dar şi Gheorghe Albu, zis Gigi, secretar de stat în Ministerul Industriilor pe perioada mandatului de ministru al lui Berceanu, cel care a ajuns mai apoi trezorier al partidului. Niţă a făcut doi ani de puşcărie, a plecat din ţară, iar Radu Berceanu a rămas cu cicatrici politice puternice, acuzând că toată afacerea a fost de fapt un dosar politic.
“Tunuri” date împreună cu amicul Videanu
După anii de opoziţie, Berceanu revine în forţă în 2005 ca ministru la Transporturilor; în tot acest timp el înfiinţează mai multe companii, cea mai profitabilă fiind AVI SRL, înfiinţată iniţial alături de Adriean Videanu, companie ce producea diverse profile din fibră de sticlă pentru autoturisme, tramvaie, trenuri, vagoane de metrou.
Firma înfiinţată de ministrul transporturilor, Radu Berceanu, şi ministrul economiei, Adriean Videanu, AVI SRL, a derulat pe bani grei cu statul, respectiv cu diverse companii naţionale şi regii autonome sau cu societăţi aflate în relaţii contractuale directe cu acestea.
Să o luăm cu începutul. ..În 1994, Radu Berceanu, pe atunci deputat PD de Dolj, a înfiinţat, împreună cu amicul şi colegul său de partid, Adriean Videanu, deputat de Teleorman, la acea vreme, firma AVI SRL, în care primul deţinea 99% din acţiuni. În 1998, Videanu s-a retras din această societate, moment în care administratorul ei, Daniel Nedelcuţ, a devenit asociat cu 5% în AVI SRL. După trei ani, Radu Berceanu i-a cedat 5% din părţile sale sociale Mihaelei Berceanu, soţia sa, în acel an firma fiind radiată din Bucureşti şi mutată la Craiova, unde se află şi acum. În 2003, Berceanu a mai împărţit nişte acţiuni fiilor săi, Victor şi Andrei
Primele acuzaţii serioase de implicare în afaceri cu statul au venit relativ târziu, deşi numele său a fost implicat în numeroase controverse. Omul crescut şi adus de Berceanu în politică, deputatul craiovean Gelu Vişan a ieşit public anul trecut şi a explicat cum Berceanu, în timpul mandatului său de ministru, a protejat şi favorizat prin acordarea de contracte publice compania de construcţii STRACO, patronată de fraţii Horpoş.
Datele oficiale arată că, în ultimii ani, conturile societăţii Straco au fost injectate cu sute de milioane de euro din bani publici de la diverse instituţii şi administraţii locale; cel mai relevant contract este cel de refacere a drumului naţional Piteşti-Câmpulung, în valoare de 100 de milioane de euro, contract pe care firma STRACO îl împarte tocmai cu firma familiei Berceanu, AVI SRL.
Acelaşi Gelu Vişan, cel care i-a fost consilier personal lui Berceanu ani îndelungaţi, a indicat şi compania Tehnologica Radion ca făcând parte din societăţile protejate de liderii Partidului Democrat; acesta a explicat şi modul în care drumarii României, regii asfaltului, finanţează cu bani negri campanile electorale.
Deşi Berceanu l-a făcut cu ou şi cu oţet pe trădătorul Vişan el poate sta liniştit pentru că fiii săi, Andrei şi Victor, sigur nu vor face niciodată declaraţii publice despre afacerile cu bani publici ale familiei, de care cei doi se ocupă acum în totalitate sub supravegherea tatălui.
Implicat şi în afaceri cu Metrorex
Societatea craioveană AVI se lăuda, pe propriul site, că ”prin utilizarea unor tehnologii de ultimă oră, dar şi, mai ales, prin calitatea de excepţie a produselor executate, AVI SRL s-a impus pe piaţa de profil, mărturie fiind clienţii săi între care se numără firme prestigioase precum Bombardier, Siemens, Alstom.
Se ştie că fosta Regie Autonomă de Exploatare a Metroului a devenit, în 1999, Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti “Metrorex” SA, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor. De asemenea, este cunoscută dorinţa unora de a transfera Metrorex sub umbrela Primăriei Capitalei, însă acest proiect a rămas doar la stadiul declarativ. Chiar şi Adriean Videanu, pe vremea când era primar general, a susţinut ideea acestui transfer, ca pe ceva ce ţine de ”firea lucrurilor”. În acest sens, el declara, la acea vreme, că a stat de vorbă cu ministrul de atunci al transporturilor, Ludovic Orban, dar şi cu predecesorul acestuia, Radu Berceanu, amândoi fiind de acord cu trecerea metroului în subordinea Primăriei Capitalei. Cu toate acestea, fosta regie a rămas la Ministerul Transporturilor. Prietenii ştiu de ce. Explicaţia poate fi regăsită în portofoliul companiei AVI, aşa cum apare pe site. Firma craioveană produce ”piese realizate prin laminare manuală din răşină poliesterică ignifugă pentru Bombardier Transportation Suedia”. Trenurile folosite de Metrorex pentru transportul de călători sunt fabricate de Bombardier, iar mentenanţa acestora este asigurată de firma franceză Alstom, altă companie aflată în relaţii contractuale cu societatea lui Radu Berceanu, AVI SRL, care furnizează acelaşi tip de piese ca şi pentru Bombardier. Despre acelaşi tip de relaţie comercială este vorba şi în cazul CFR. Astfel, firma lui Berceanu furniza, pe lângă piese pentru producţia de locomotive, diverse echipamente de schimb unor firme care se ocupă de mentenanţa vagoanelor sau locomotivelor.
Interesat de autobuze şi cutii poştale
Nu mai puţin importantă este colaborarea firmei AVI cu firma Irisbus, care a furnizat autobuze şi troleibuze Bucureştiului. Este vorba despre ”piese realizate prin laminare manuală din răşină poliesterică ignifugă pentru autobuzul produs în cooperare de către Renault şi Iveco”, aşa cum este precizat chiar pe siteul companiei AVI.
Nici relaţia contractuală cu Poşta Română nu este de trecut cu vederea. Astfel, firma lui Radu Berceanu furnizează Companiei Naţionale Poşta Română cutiile poştale stradale.
Fii lui Berceanu, contracte pe bandă rulantă
În 2008 şi 2009, compania Tecond din Craiova a început să câştige pe bandă rulantă diverse contracte cu Administraţia Naţională Apele Române, dar şi cu primării din judeţ: Presa a arătat că în spatele Tecond se afla cei doi copii ai lui Berceanu, la adăpostul altor firme asociate. Concret, un SRL craiovean care era deţinut, prin interpuşi, de fiii lui Radu Berceanu a câştigat contracte grase cu statul român. Adevăraţii acţionari, Andrei şi Victor Berceanu, s-au retras, strategic, din suveica de firme, chiar înainte ca societatea „săgeată” să devină abonată la bani publici. Astfel, „Tecond” a obtinut, în luna decembrie 2008, două contracte de la Administratia Nationala Apele Române – Direcţia Ape Jiu Craiova, în valoare totală de aproape 40 de miliarde de lei vechi.
Anul 2009 a debutat la fel de fructuos pentru SC „Tecond” SRL Craiova, din punctul de vedere al obtinerii de contracte de achizitii publice. Astfel, „Tecond” a prins, în februarie, o felie importantă dintr-un contract de 63 de miliarde de lei vechi, atribuit de Primăria Săuleşti-Gorj, care era condusă de PD-L-istul Constantin Draghici.
Interesant este că şeful Administraţiei Naţionale Apele Române de la Craiova era atunci un băiat tânăr şi de viitor pe nume Stefan Stoica, promovat apoi de Berceanu şef al Direcţiei Regionale de Drumuri Craiova. Când a ajuns ministru; tot Berceanu l-a ajutat pe Stoica şi l-a scos deputat PDL de Dolj, singurul deputat portocaliu, de altfel, din judeţ.
Incompatibilitate flagrantă
Pe data de 16 iulie 2009, CNADNR a atribuit firmei Euroconstruct Trading 98 Bucuresti, controlată de patronii restaurantului Golden Blitz, un contract de 68,12 de milioane de lei (16 mil. euro), fără TVA, pentru decontaminare pe tronsonul Câmpia Turzii-Gilău al autostrăzii Braşov-Borş. Peste câteva luni, patronii de la Golden Blitz au precizat că cele 16 milioane de euro nu ajung pentru finalizarea lucrărilor şi au mai solicitat Ministerul Transporturilor un bonus de circa 50% din valoarea contractului care a fost acordat cu rapiditate de ministrul Radu Berceanu.
Retras sau nu, provizoriu sau nu, din politica la nivel înalt Berceanu rămâne unul dintre principalii actori politici post-decembrişti care au jucat un rol decisiv în decredibilizarea clase politice. Şi în cazul său, ca şi în cel al amicului în ale jafului Videanu, Parchetul, DNA şi Justiţia trebuie să pronunţe rapid. În caz contrar, ne vom afunda şi mai adânc în mocirla neîncrederii. Cu acest tip de specimene politice, care continuă să fenteze legea şi care nu au făcut altceva, la nivel politic, decât să se gândească la propriul buzunar, România va merge din rău în mai rău. Cu consecinţe uriaşe pentru fiecare dintre noi!
Articolul original: