Autor: Garofița Jianu
Este o crudă realitate faptul că dacă te uiți în jur vei simți panica și teama cum își dau mâna râzând.
Este o stare care s-a instalat cu forța, dar care se pare că nu va dispare prea curând. În jur întâlnim doar priviri grăbite, pași singuri, grăbiți spre o stare de normalitate dispărută de mult timp, prin aburii morții și a panicii.
Și oare cât timp ne va mai trebui să simțim aerul libertății în suflet?
Cât timp va mai trebui să parcurgem, unica viață pe care o avem, prin aceasta stare de nesiguranță?
Când vom redeveni … oameni ?
Cu siguranță acest episod, atât de tragic, va lăsa urme adânci în conștiința omeniri…și totuși speranța moare ultima, nu?
Speranța că vom putea să ne bucurăm de o îmbrățișare, un sărut într-o stare de normalitate ne încurajează spre un mâine…foarte așteptat