Cei 5 Regi ai Aurului din România: ELDORADO GOLD, INTERNATIONAL GOLDFIELDS, GABRIEL RESOURCES, ESMERALDA-EUROGOLD și CARPATHIAN GOLD
Zăcămintele aurifere din Transilvania sunt o investiție mult râvnită
Mii de hectare au fost concesionate de câteva companii multinaționale ce se arată nerabdătoare să sape după aur. Între ele, căpușa australiană Esmeralda, responsabilă pentru dezastrul ecologic de la Baia Mare, are noi planuri pentru România. Ea s-a întors sub numele Eurogold. “De la 7 ani am cărat aurul în corfe, cu calul.
Lucram la șteampuri. Părinții mei erau și ei mineri, au și avut proprietate în două locuri de mină. Era greu. Pe vremea aia, patronii mai mari închiriau oamenilor porțiuni de mină și, dacă vedeau că dăm de filoane, ne scoteau afară. Nu era bine nici atunci. Aurul îl vindeam la bancă și la privați. Apoi or venit și comuniștii. Vroiau aurul. Pe bărbatu-meu l-or bătut pentru aur.”
Cuvintele curg din gura Adelinei Szekely, o femeie blajină, în vârstă de 84 de ani, din Roșia Montană, care a trăit toata viața lângă aur (n.r. interviul din documentarul EL DORADO 2003). În fapt, destinul doamnei Szekely la fel ca destinele multor moți din Apuseni a fost și este strâns legat de aur. A trecut timp din 1927, anul când doamna Szekely a început să lucreze la mină, și până în clipa de față, însă tot aurul este cel care dictează în viețile multor români de la Mureș și până la Tisa. În rândurile ce urmeaza vă vom înfățișa situația aurului românesc, stăpânii prețiosului metal și impactul pe care acesta încă îl are asupra vieții tuturor românilor.
Săracii din țara comorilor
Prezența aurului în subsolul regiunilor transilvănene nu este o binecuvântare. În mod paradoxal, zonele unde se găsește metalul mult râvnit sunt printre cele mai sărace zone ale țării. În localități precum Certej, Sacaramb, Crăciunești sau Roșia Montană, sărăcia se vede cu ochiul liber. Nu sunt locuri de muncă, minele s-au închis, cârciumile sunt pline de oameni care beau votcă ieftină, iar perspectivele nu prea există. Cu toate acestea, localnicii, literalmente, trăiesc pe aur. Sub picioarele moților se întind labirinturi de galerii miniere dintre care multe sunt săpate încă de la începutul primului mileniu, de către romanii care au exploatat aurul Daciei. Aurul Munților Apuseni este exploatat de aproape 2000 de ani și, în mare parte, rezervele au fost secătuite. La această dată, filoanele sunt din ce în ce mai rare, însă, încă, se mai găsesc între 2 și 15 grame de aur disipate în tona de pământ. Puținele grame de aur din fiecare tonă de pământ ardelenesc nu le sunt de folos locuitorilor care nu pot să exploateze eficient infimele cantități de zăcământ rămas. Ar trebui să mute munții din loc. Ar trebui să sape prăpăstii uriașe în Munții Apuseni. Mai mult, ar trebui să folosească o metodă de separare a aurului bazată pe cianuri, ceea ce ar duce la uriașe depozitări de substanțe otrăvitoare în Apuseni. Nu au însă nici dorința și nici posibilitățile materiale pentru a duce la îndeplinire o asemenea muncă titanică. Iată însă că, de câțiva ani, au apărut însă în zonă și oameni care pun la cale exploatarea aurului românesc și care, din spatele unor corporații internaționale, au concesionat o mare parte din suprafața Ardealului. Acești oameni sunt acum stăpânii aurului românesc.
EUROPEAN GOLDFIELDS – ELDORADO GOLD
Hărțile topografice sunt desfășurate pe birourile companiei Deva Gold din Certej, județul Hunedoara. Într-un birou, la etajul întâi al clădirii construite în perioada comunistă, inginerii companiei fac măsurători pentru o viitoare exploatare a aurului din zona Certej-Sacaramb. Ca și în celelalte situații, și la Certej este vorba de câteva grame de aur la tona de pământ. Compania nu a mișcat deocamdată nici un dram de aur, deși, conform oficialilor de la Agenția Națională a Resurselor Minerale (ANRM), dețin licența de exploatare a minereurilor aurifere. La parterul aceleiași clădiri se află o cârciumă botezată sugestiv El Dorado. Este, deocamdată, singurul loc din Apuseni unde beția aurului se face simțită. Mai ales după ce alcoolul gâlgăie pe gâtlejurile băștinașilor. Birtul este pentru mulți sărmani ai locului o mult visată țară a aurului, un loc unde uită de șomaj, familie, greutăți. În spatele companiei Deva Gold se află, ca acționar principal, firma European Goldfields (EG), firmă înființată de româno-canadianul Vasile Frank Timis, care a fost președinte al firmei și încă deține o parte importantă din acțiuni. Între directorii și deținătorii de acțiuni ai firmei European Goldfields se numără foști și actuali parteneri de afaceri ai controversatului Frank Timiș. De curând, EG și-a extins aria de activitate și în Grecia, tot prin intermediul unei firme controlate de Frank Timiș, “Global Mineral Resources”. În România, compania EG a concesionat intinse suprafețe de pământ în zonele Bolcana, Certej, Băița-Crăciunești și Zlatna. Potrivit oficialilor companiei, zona Certej prezinta cel mai mare interes.
Această zonă ar putea fi o nouă zonă de tip “Roșia Montană” – cel mai mare zăcământ de aur al Europei.
Proiectul minier de la Certej necesită investiţii estimate la 190 de milioane de dolari. La finele lunii martie 2010, European Goldfields a încheiat un acord cu cinci bănci pentru un credit de 125 de milioane de dolari.
ÎN 2011 grupul canadian Eldorado Gold Corp a achiziţionat European Goldfields, companie care este acţionar majoritar firma Deva Gold, care are în exploatare proiectul aurifer de la Certej. Tranzacţia între cele două firme se ridică la 2,5 miliarde de dolari canadieni (2,4 miliarde de dolari americani).
INTERNATIONAL GOLDFIELDS
În 1998 a fost acordată o licență de explorare pentru minereuri aurifere pentru o suprafață extraordinar de întinsă. Practic, ANMR a acordat, în schimbul câtorva milioane de lei, o licență de explorare pe o arie de peste 2.500 de kilometri pătrați, între orașele Deva, Lugoj și Oțelul Rosu. În acest context, trebuie spus că un kilometru pătrat de pământ concesionat spre explorare se plătește cu sume cuprinse între 20.000 și 100.000 de lei. Aria, concesionată de firma canadiană International Goldfields, este de zece ori mai mare decât suprafața Bucureștiului împreună cu suburbiile sale. Ulterior însă, suprafața s-a redus la 1.200 de kilometri pătrați. Această impresionantă suprafață este prezentată în ultimele rapoarte ale International Goldfields, însă directorul ANRM, Radu Claudius ne-a declarat ca IG mai are în prezent doar în jur de 400 de kilometri pătrați concesionați. Ca și în cazul European Goldfields, și în spatele IG se afla tot Vasile Frank Timiș, precum și parteneri ai săi de afaceri din Australia. De fapt, firma International Goldfields s-a născut, în urmă cu câțiva ani, din firma australiană Carpathian Investment PTY Limited, firmă deținută de către Frank Timiș și sora sa, Ioana Majdik. Reprezentanții International Goldfields nu au fost de găsit la adresele lor din România.
GABRIEL RESOURCES
O a treia firma care incearca sa exploateze aurul din Apuseni, mai precis de la Roșia Montană și zonele adiacente, este firma Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). Și în spatele acesteia se profilează figura lui Frank Timiș. Ca și în cazul Deva Gold-European Goldfields, RMGC este o firmă în care majoritatea acțiunilor sunt deținute de către o firmă canadiană, statul român fiind minoritar în afacere. Nu vom insista asupra cazului Roșia Montană, deoarece acesta a fost îndelung mediatizat. În acest context, trebuie să spunem că, în mai multe rânduri, Frank Timiș ne-a declarat că investițiile pe care le-a început în zona Apusenilor “vor crea numeroase locuri de muncă pentru oamenii din zonă și vor revigora mineritul românesc”. De ceva timp, Frank Timiș s-a retras din funcțiile deținute în cadrul companiilor Gabriel Resources și European Goldfields, însă, conform rapoartelor anuale, deține încă o cotă importanță din acțiunile acestor două companii.
ESMERALDA-EUROGOLD
În afara zonelor din Munții Apuseni, în România aurul mai este prezent și în nord, în zona Baia Mare. Principala firmă care activează în zonă este firma Esmeralda-Eurogold. Numele firmei australiene Esmeralda este legat de unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din Europa: deversarea în râurile Lăpuș și Tisa a peste 100 de tone de substanțe otrăvitoare (n.a. – in general cianuri).
Dezastrul ecologic, cauzat de ruperea unui dig ce stăvilea cianurile folosite la prelucarea minereului aurifer, a dus la poluarea masivă a celor două râuri și a implicat România într-un scandal internațional ce nu s-a stins încă. După dezastrul de la Baia Mare, Esmeralda și-a schimbat numele în Eurogold și, în prezent, este foarte activă în România prin firmele Transgold și Explorer. După cum rezultă din documentele aflate în posesia noastră, schimbarea de nume nu a presupus nici o alta schimbare în managementul firmei, aceiași oameni rămânând în posturile-cheie.
CARPATHIAN GOLD
A cincea firmă care are licențe de explorare pentru aur este firma CARPATHIAN GOLD, care a cumpărat în 2003 firma Ore-Leave Capital. Aceasta a concesionat suprafețe de teren, însumând aproximativ 750 de kilometri pătrați, atât în zona Baia Mare, cât și în Apuseni, între perimetrele, deținute de Gabriel Resources și European Goldfields. Firma OreLeave este noua-venită pe scena aurului romanesc.
Jocuri bursiere pe piețele internationale
România nu a atras până în prezent aproape nici un investitor consacrat în domeniul exploatării aurului. Companiile care au primit drept de exploatare a aurului sunt firme care încearcă să se capitalizeze strângând bani de pe bursele internaționale. Procedeul este simplu. Firma străină concesioneaza de la ANMR o anumită suprafață de pământ, de preferat în zona cunoscută drept “cadrilaterul de aur”, adică Munții Apuseni, după care face public acest lucru. Apoi, în baza unor studii și rapoarte, sunt vehiculate cifre și planuri de investiție. Firma este deja listată pe bursele așa cum este bursa din Toronto și, mai apoi, acțiunile firmei sunt licitate. Apar automat și doritorii de acțiuni. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Se duce și o intensă campanie mediatică. Prețul acțiunilor începe să crească și tranzacțiile se țin lanț. Cam acesta ar fi parcusrsul urmat de firmele transnaționale care doresc să exploateze aurul românesc. Deocamdată, însă, în România nu se întâmplă nimic. Nici una dintre firmele private active pe piața metalelor prețioase nu a extras vreun gram de aur din țară. Una dintre cele mai de prestigiu firme care a dorit să investească în aurul românesc este compania Rio Tinto. Aceasta este un gigant al mineritului aurifer mondial care însă, după o scurtă experiență pe meleagurile noastre, și-a luat tălpășița fără a mai privi înapoi.
Escrocherii în lumea aurului
Esmeralda și-a schimbat numele în Eurogold
Bursa din Toronto, pe care sunt listate cele mai multe companii aurifere de risc este considerată una dintre cele mai permisive instituții bursiere din lume. Practic, această bursă acceptă și listează și companii mici, care nu sunt verificate la sânge. Vulnerabilitatea bursei din Toronto s-a evidențiat din plin în ultimii ani în două ocazii. Prima a avut loc în 1997 și s-a numit afacerea Bre-X. Bre-X este numele unei firme din domeniul aurifer, care a raportat că a găsit un impresionant zăcământ de aur în Indonezia. Ca urmare a acestui anunț, prețul acțiunilor Bre-X a crescut extraordinar de mult. La fel de mult a și scăzut însă în momentul când investitorii au aflat ca Bre-X “botezase “ probele de minereu, adaugând aur din buzunar. În urma escrocheriei BreX, investitorii s-au ales cu o pagubă de nu mai puțin de 3 miliarde de dolari canadieni. Un an mai tarziu, pe aceeași bursă, lovitura a fost data de compania YBM Magnex, firma în spatele căreia se afla unul dintre cei mai vânați mafioți din lume – Semion Mogilevich. Acțiunile YBM Magnex au crescut foarte mult atunci când s-a anunțat că firma găsise un combustibil miraculos. Minunea nu a ținut însă multe zile, totul s-a dovedit a fi o escrocherie, și, din nou, investitorii s-au ales cu acțiuni ce nu valorau doi bani și cu pagube de mai multe miliarde de dolari.
Între sărăcie și cianură
Situația locuitorilor din zonele unde se găsește aur este dramatică. Minele de stat s-au închis sau funcționează la un minim de capacitate și, bineințeles, șomajul a crescut foarte mult. Oamenii nu au prea multe șanse pentru a duce un trai decent. Pământul, bogat în aur, este sărac pentru agricultură. Turismul rural a început, într-adevăr, să se dezvolte, mai ales în nordul județelor Alba și Hunedoara, dar prea puțini oameni profită de pe urma lui. Companiile transnaționale care doresc să exploateze aurul oferă un număr limitat de locuri de muncă și aceasta este, cu adevărat, o șansă îmbrățișată mai ales de tineri. Am și întâlnit pe cărările Apusenilor oameni care doreau să se angajeze la aceste companii.
“Mă duc să încerc să mă angajez. Canadienii ăștia dau salarii mari, da’ nu știu dacă mai fac angajări. Sper să mă primească.”
– ne-a declarat un tânăr care făcea stopul pe drumul spre Roșia Montană. El spune că vrea sa aibă ce mânca. Nu-i pasă foarte mult de faptul că dupa aproximativ 15 ani, cât se estimează că vor ține exploatările aurifere, în zonă vor fi dispărut munți și vor apărea imense bazine cu steril și cianuri. Omul e flămând și vrea să-și ostoiască foamea acum și nu mai târziu. Probabil, peste ani, și povestea acestui tânăr va semăna cu povestea Adelinei Szekely, cea cu care am început acest material. O poveste a aurului lipsit de strălucire care frânge viețile atâtor români.
Holoangarii – Haiducii aurului
Bătrânii din Apuseni își aduc aminte, uneori cu furie, alteori cu admirație, de o categorie de oameni care au mișunat dintotdeauna în preajma minelor de aur: holoangării. Aceștia sunt descriși fie ca hoții, fie ca haiducii aurului. Holoangării sunt oameni care intrau în mine pe ascuns, sunt umbrele care cunosc subpământul ca-n palmă și care, strecurându-se pe nevăzute prin rețelele de galerii, fură din filoanele de aur. Oamenii în vârstă povestesc despre mineri care au dat peste filoane bogate, s-au dus să sărbătorescă descoperirea și, la câteva zile, când s-au întors, au găsit mina secătuită de aur. Holoangării au ochi și urechi peste tot. Holoangării, într-o variantă modernă, există și în ziua de azi. Înarmați cu detectoare de metale și dinamită, ei încă bântuie galeriile de mină și încearcă să rupă aur din filoane, aur pe care apoi îl prelucrează și îl vând mult sub prețul pieței. Urmele holoangărilor moderni se pot observa în galeriile de sub Roșia Montană, unde, la zeci de metri sub pământ, au lăsat inscripții prin care înfierează corporațiile și străinii veniți să exploateze aurul din Apuseni.
Sursă: www.crji.org ; Paul Cristian Radu
http://stareanatiunii.com/stapanii-aurului-din-romania.html