STRĂBUNICUL ÎNVĂŢĂTOR JIANU GHEORGHE DESCHIZĂTOR DE DRUMURI Interviu realizat de Maria Radu Nowak cu profesoara Jianu Ariana, descendentă a familiei

Spread the love

Loading

Bună ziua, Ariana Jianu. Te rog să te prezinţi pentru cititorii noştri.

                    Maria Radu Novac                           Ariana Jianu

Bună ziua, doamna profesoară Radu Maria Nowak. Mă numesc Ariana Jianu, m-am născut la Oraviţa, lucrez la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă “Aurora” din Reşiţa, profesor itinerant şi de sprijin pentru elevii cu cerinţe educative speciale sau cum îmi place mie să spun „formator de oameni”. Am treizeci şi patru de ani vechime la catedră, sarcina mea nu este numai de a preda abilităţi academice, ci şi de a ajuta elevii să dezvolte abilităţi sociale, comportamentale şi emoţionale de care au nevoie pentru a reuşi în viaţă.

Optimismul şi pozitivismul sunt trăiri care mă însoţesc permanent în viaţa personală şi în activitatea profesională, făcând din mine un om motivat şi plin de speranţă. Am avut şi am aproape oameni care m-au ajutat şi mă ajută să evoluez, să îmi doresc mai mult şi să nu renunţ atunci când apar obstacole. Ambiţia şi voinţa m-au făcut să doresc să realizez anumite lucruri, să înving problemele vieţii. Am multe responsabilităţi, fiind “samariteanca” familiei. Ca persoană reuşesc să decid care sunt priorităţile, de multe ori duc la sfârşit ce îmi propun. Îmi place să fiu punctuală, sunt conştiincioasă, sensibilă, sinceră, echilibrată, nu sunt uşor influenţabilă. Dornică de a fi înconjurată de prieteni cu care mergem în excursii şi la petreceri unde socializăm, râdem, glumim, cântăm şi dansăm. Nu îmi plac oamenii linguşitori şi mincinoşi.

Consider că următorul motto este cel mai potrivit pentru a evidenţia evoluţia mea “Nu eram pregătită nici măcar pentru jumătate din greutăţile prin care am trecut, dar, evident, am fost făcută să le înving. Nu singură ci cu ajutorul lui Dumnezeu!”

Ce înseamnă pentru tine cuvântul “acasă”?

Pentru mine acasă este acolo unde m-am născut şi am crescut, unde mă întorc întotdeauna cu emoţie şi cu nerăbdare. Acasă e locul de care aparţin, de care mi-e dor, unde am cele mai frumoase amintiri, unde mă regăsesc şi de care sunt mândră. Îmi iubesc casa părintească, de aceea am investit şi am întreţinut clădirea, pentru a mă simţi bine în vacanţele de vară.

Mă simt bine în grădina cu flori şi pomi fructiferi, care îmi transmit energie pozitivă.

În casa mea mă simt în Universul meu. Este casa în jurul căreia se roteşte soarele. În copilărie ştiam că Dumnezeu locuieşte deasupra ei. Acasă, la Oraviţa, e locul sfânt, unde merg mereu cu drag.

Vorbeşte-ne despre arborele genealogic al neamului Jianu.

Până unde merg rădăcinile?

Suntem atât de puternici în viaţă precum sunt rădăcinile noastre. Rădăcinile neamului Jianu a cărui descendentă sunt se află lângă Oraviţa la Ciclova Montană. Au fost printe cei care în jurul anului 1800 au migrat din Oltenia cu tot avutul lor în spinare pentru a căuta un trai mai bun. Au plecat de sărăcie şi de asuprirea fanarioţilor. Au fost numiţi de băştinaşi “bufeni”. Bnatul fiind sub stăpânire austro ungară, numele Jianu a fost maghiarizat, fiind transformat în Zsian. La Ciclova au găsit condiţii de muncă la mină. Din cercetările făcute de verişorul Ovidiu Marişescu pentru arborele genealogic reiese că pe coperta de carte funciară a casei primii apar Zsian Nikolay şi Zsian Teodora. Au şase copii Gheorghe(senior) fiind cel mai mare, se căsătoreşte cu Sultana(Orăviţean). În familia celor doi soţi se nasc 4 copii: Gheorghe (junior), Elena, Iuliana şi Mihai. Ultimii doi mor de tineri fără să ajungă să ajungă să se căsătorească. Gheorghe (junior), este străbunicul meu. Pentru mine este omul care a pus bazele neamului Jianu.

Tatăl a murit în mină, a rămas orfan de la o vârstă fragedă, avea cinci ani.

A avut o copilărie marcată de lipsuri, dificilă, devenind “capul familiei” Pe parcursul anilor mor cei doi fraţi. A dat piept cu greutăţile de foarte devreme, dar l-au ajutat să devină omul puternic de mai târziu. A trecut prin clipe grele dar a reuşit chiar şi aşa să răzbată şi să-şi depăşească condiţia. A iubit cartea şi a dorit să ajungă învăţător. “Au fost apreciate în cadrul cercului de canto şi declamaţie (cercul literar) ca fiind foarte bune lucrările originale ale elevului Jianu Gheorghe din clasa a V a. Acest elev are să devină o personalitate culturală bănăţeană fiind ales ca distins învăţător ce era, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor bănăţeni încă înainte de primul război mondial”. Monografia liceului Oraviţa, Victoria Popa, 1973, pag. 26 .

Începe să câştige bani, cântând cu vioara în gările din Oraviţa, Anina şi Timişoara. Este remarcat de o personalitate culturală din acele vremuri, care îl ajută să meargă la şcoală, văzând în el o potenţială valoare.

“Gheorghe Jianu (1886 – 1951), învăţător, publicist şi om politic. S-a născut la 18 mai 1866 în comuna Ciclova Montană. Studiile liceale la Oraviţa şi Kecskemet şi Institutul pedagogic din Arad. După terminarea studiilor obţine o catedră de învăţător la Oraviţa. A fost deputat şi senator în Parlamentul României Mari şi vicepreşedinte şi mai apoi preşedinte al Reuniunii învăţătorilor din Eparhia Caransebeş.” Dumitru Tomoni, Paşaport pentru istorie Credenţionalele Bănăţene de la Alba Iulia, Editura Eurostampa, Timişoara, 2019, pag. 160

Sub conducerea învăţătorului Gheorghe Jianu în anul 1888 înfiinţează Reuniunea de citire şi cântări ort. Rom din Oraviţa Română.

A fost primul intelectual din familie, oferind acelaşi imbold urmaşilor săi. El mi-a dat forţă şi putere şi m-a îndreptat pe drumul pe care îl urmez…drum creat de un învăţător, un dascăl desăvârşit. Este născut cu 100 ani înaintea mea.

Figură proeminentă a familiei tale rămâne străbunicul Gheorghe Jianu, om de cultură al Văii Caraşului. Un capitol din cartea lui “Potpourri” care a apărut în limba română în plin imperiu dualist este consacrat ortografiei limbii române. Vorbeşte-ne.

Pentru a răspunde la această întrebare dau câteva citate din capitolul “Ortografia noastră”, scris de învăţătorul Gheorghe Jianu  în cartea “Potpourri”, publicată la1901, despre ortografia limbii române: “În lipsa unor legi fiecare Romîn scrie cum îl taie capul. Fiecare gazetă îşi are ortografia sa proprie. Aproape în fiecare ziar romînesc se întîmpină inconsecvenţe ortografice. În fiecare şcoală romînească găseşti o adevărată anarhie ortografică.”

“Didactica cere o ortografie foneticeşte precizată, ca elevul să se poată neîndoielnic orienta. În vederea acestei necesităţi învăţători romîni din dieceza Caransebeşului au discutat mult această temă importantă în congresul lor din 1899, solicitînd prin concluzii simplificarea şi unificarea ortografiei în şcoală.”

“Limba în condiţiunile ei de viaţă se schimbă mereu în fond şi în formă. Rezultatul evoluţiunii graiului trebuie din când în când constatat. O asemenea constatare precizată în reguli, o numim gramatică. O regulă fundamentală sună: scrie cum vorbeşti.”

“Practica, ea singură mi-a arătat, că sistemul pur fonetic e cel mai practicabil pentru şcoală. De patru ani, decînd l-am introdus în şcoala mea, n-am întîmpinat nici o greutate. Dincontră, cu ajutorul acestui sistem am ajuns la rezultate frumoase. Cu acest sistem elevul, neîmpedecat de dubietăţi, îşi poate mai uşor ficsa în scris gândirea”

Întregul său sistem ortografic (premise teoretice şi soluţii practice) străbunicul meu l-a sintetizat în 12 puncte.

Petru Oalde în cartea “Lupta pentreu limba românească în Banat”, editura Facla, Timişoara, 1983, arată că doi sunt reprezentanţii principali ai orientării sistemelor ortografice bănăţene pur fonetice: av. Ilie Trăilă şi înv.Gheorghe Jianu, ambii din Oraviţa.

„Sistemul lui Ilie Trăilă a avut în anii ’90 ai secolului trecut, un rol decisiv în neutralizarea (în combaterea) recrudescenţelor latinizate din Banat şi Transilvania. Acest ,,sistem’’, tocmai prin exagerările sale, a agitat (a şocat!) intens spiritele, pregătind (împreună cu ,,sistemul” lui Gheorghe Jianu) o nouă etapă a luptei pentru ortografie fonetică.”

Între “sistemul” lui Ilie Trăilă şi “sistemul” lui Gheorghe Jianu există o continuitate. Cei doi sunt ctitori de şcoală românească, luminători ai comunităţii bănăţene.

Încă din 1899, la o adunare „învăţătorească” de la Oraviţa, Gheorghe Jianu, în calitate de raportor al “comisiunii grafiei şi ortografiei” făcea mai multe recomandari. El a participat la “activităţi ale reuniunii învăţătorilor români de la şcoalele confesionale” din dieceza Caransebeşului în sprijinul predării, învăţării limbii române în şcoală. În acelaşi an la Orşova prezintă referatul “Stabilirea unei ortografii unificate obligătoare pentru toate şcolile noastre din dieceza Caransebeşului”.

Învăţătorul “Gheorghe Jianu şi-a expus punctul de vedere în câteva împrejurări „la conferinţele învăţătoreşti şi, fireşte în presă”. El abordează problema simplificării ortografiei româneşti”.

“Gheorghe Jianu susţine la 1901, unitatea ortografică”.

“Orăviţeanul Gheorghe Jianu teoretiza unitatea prin limbă”

“Acelaşi Gheorghe Jianu subordona opiniile sale într-un studiu din 1894, principiul unităţii ortografice, sistemul Jianu marcând eşecul etimologismului”

“La 24 decembrie 1907, gazeta orăviţeană “Progresul” decide să nu mai reproducă texte neromâneşti, mijloc de a refuza calificarea Caraşului ca „zonă culturală” în legile lui Apponyi”(politicean maghiar, ministrul învăţământului în regatul Ungariei) care a impus obligativitatea predării în limba magheară la toate şcolile de stat.

Dumitru Tomoni, Restituiri Bănăţene VIII, Ionel Bota, “Cultură şi Naţionalitate. Argumente ale multiculturalităţii active în ţara Caraşului istoric”, Editura Eurostampa, Timişoara, 2020, pag. 117, 120, 121, 122

În anul 1904 Academia a adoptat noile reguli ortografice. “Gheorghe Jianu însă (în ,,Progresul” şi ,,Educatorul”) a opus o anumită rezistenţă la unele reguli ortografice stabilite de Academie, dar a fost combătut de cititori şi de colegii săi învăţători”. Chiar dacă a fost contrazis sau uneori dezaprobat străbunicul meu a militat pentru “unitatea ortografiei şi scrierii limbii române, pentru adoptarea unor norme cît mai în concordanţă cu nevoile afirmării naţionale şi culturale a maselor”.

Asfel, străbunicul meu a fost intens preocupat de căutarea şi găsirea unor cât mai bune soluţii practic aplicative. Prin propunerile ortografice, a marcat “o etapă fertilă în devenirea ortografiei noastre fonetice”. A luptat pentru apărarea şi afirmarea limbii române. Petru Oalde “Lupta pentru limba românească în Banat”, editura Facla, Timişoara, 1983

 În 1907 deschide tipografia “Progresul”

Deşi s-a încercat să se dea uitării şi chiar să fie înlocuit de pe o placă memorială aflată pe o casă din oraş, din necunoaştere, fără informaţii reale sau din rea voinţă. Sunt multe dovezi care atestă că străbunicul  meu, în anul 1907 înfiinţează tipografia “Progresul” la Oraviţa.

Gazeta locală în Oraviţa era “Progresul”, tipărită în tipografia proprie, gazetă social politică şi literară, înfiinţată în Oraviţa în anul 1907 de către Gheorghe Jianu, fost învăţător, Dr. Ioan Nedelcu, Dr. Liviu Cigăreanu şi I Iepure. Gazeta vieţuieşte până în 1916. Directorul gazetei a fost Gheorghe Jianu, iar redactor responsabil Alexandru Purgariu..Monografia istorică a Banatului, Nicolaie Ilieşiu, seria Restituiri istoriografice, coordonată de Dumitru Țeicu, Mica Valahie, Bucureşti 2011, pag. 215

Un tipograf care a învăţat meserie la fosta tipografie “Progresul” numită mai târziu Răsăritul, ajuns tipograf la Universitatea de Vest din Timişoara, încă în viaţă Ioan Drugărin din Ciclova Montană mi-a spus că străbunicul meu a procurat maşini de tipărit austriece  de la alte tipografii “Plană” şi „Tighel”. În vremurile sale de glorie, tipografia deservea zonele cărăşene Oraviţa, Bozovici, Anina, Tirol şi Moldova Nouă.

Gheorghe Jianu “Înainte de primul război mondial a scos la Oraviţa ani de-a rîndul gazeta săptămânală “Progresul,,”. Monografia liceului Oraviţa, Victoria Popa, 1973, pag. 26,27

Am gasit la Arhivele Arcanum (o arhivă cu milioane de pagini scanate) am găsit alte dovezi din ziarele vremurilor respective care arată că străbunicul a înfiinţat şi fost patron la tipografia “Progresul” nu cine este trecut pe o placă comemorativă care nu a fost verificată şi de-a lungul anilor nimeni nu s-a sesizat de cele scrise pe ea. Redau doar câteva: În discursul dlui V. Goldiş la o şedinţă cu reprezentanţii ziarelor din Grădina de tir, “Progresul” este reprezentat prin dl G. Jianu, scrie în Tribuna Arad, 17/30 August, 1908. În Gazeta Transilvaniei, Braşov, August- Septembrie, 1908 se scrie “Progresul” prin G. Jianu reprezentat. Biblioteca Universităţii din Cluj P. 2260 nr. 36610 ”Progresul. Apare în fiecare sâmbătă. Îşirată după voială editor, proprietar şi girant Gheorghe Jianu” şi sunt enumerate gazetele.

Tipografia Progresul era vestită şi la românii care acum sunt în Banatul Sârbesc. “În primele decenii ale acestui secol Oraviţa era un centru publicistic important. Aici prima gazetă românească a apărut în anul 1907. Este vorba de

“Progresul” lui Gheorghe Jianu, dedicat cu preponderenţă problemelor culturii şi literaturii şi “închinat propăşirii culturale a fraţilor din Banat”. A fost o publicaţie foarte citită. Şi-a creat un prestigiu în epocă şi datorită interesului manifestat faţă de folclor. Semnalăm colaborarea în paginile ei a primului nostru folclorist Avram Corcea din Coştei. În paginile “Progresului” şi-a publicat articolele lui şi avocatul Ioan Micu Roşu din Biserica Albă, care semna cu pseudonimul Dunăreanu. Mass media la românii din Voivodina 3/20, 04 aug. 2017.

Mulţi îşi atribuie merite pe care nu le au în ceea ce priveşte tipografia “Progresul” înfiinţată de Gheorghe Jianu. Vor ca ascendenţii lor să rămână în istorie prin munca altora iar ei să fie împăunaţi prin drepturi necuvenite. Consider că este o nedreptate istorică şi morală adusă la memoria acestui om de cultură care a fost străbunicul meu.

Cercetând documente din Biblioteca Academiei Române, Bibliografia Naţională Retrospectiva, Publicaţiile Periodice Româneşti – PPR Tom. II. (1907 – 1918), Progresul, Foaie socială-culturală, Oraviţa, am constatat o dată în plus că străbunicul meu a fost întemeietor, editor şi proprietar. La această tipografie se redactea şi se tipărea tot ce era necesar la acea vreme în limba română. Acest curaj l-a avut în plin imperiu dualist austro – ungar.

          În 1918, străbunicul tău a contribuit la triumful ideii naţionale în Banatul cărăşan. Ce cunoşti despre această perioadă tulbure?

Despre perioada tulbure de la Oraviţa premergătoare Marii Uniri, la care a participat străbunicul meu amintesc două citate scrise de istoricul Ionel Bota „Revoluţia de la 4 noiembrie 1918” din Oraviţa şi triumful ideii naţionale în Banatul Cărăşan arată : “Evenimentul memorabil a fost, fără îndoială, „revoluţia din 4 noiembrie 1918” de la Oraviţa, eveniment care trebuie să-şi ocupe locul firesc în paginile istoriei naţionale”.

”Că n-a fost vorba de o răbufnire de efect minor ne-o demonstrează compoziţia socială şi profesională a realizatorilor acestei revoluţii originale: profesori şi învăţători”. Primul dintre cei enumeraţi este Gheorghe Jianu.

“Este înfiinţat un Consiliu Naţional, cu rol de coordonator, va avea sediul chiar în clădirea băncii, proprietate a Cornenilor. De asemenea funcţionează un Consiliu de Război în incinta vechii cazărmi, cu rol juridic în mişcare, prezidat de avocatul Liviu Cigăreanu şi între membrii căruia aflăm numele lui Gheorghe Jianu, primar după Marea Unire”

 

“Comitetul naţional român Oraviţa

Credenţional

În urma apelului Consiliului naţional român, românii din cercul Oraviţei în adunarea sa ţinută astăzi au ales de delegaţi pentru adunarea naţională care se va ţine la 18 noiembrie st.v. (1 decembrie st.n.) a.c. în Alba-Iulia pe următorii domni: Dr. Mihai Gropşean, avocat şi preşedinte al consiliului militar român,

   Dr. Liviu Ţigăreanu avocat,

   Cornel Ştefan preot,

   Gheorghe Jianu pensionar

          şi Gheorghe Pipelca meseriaş.

Deci numiţii domni delegaţi sunt poftiţi a reprezenta cercul la adunarea amintită

Oraviţa-Montană, la 13/26 noiembrie 1918

Dr. Petru Cornean                                                 Dr. Nicolae Hubia

Preşedinte                                                                       Secretar”

 

Dumitru Tomoni, Paşaport pentru istorie Credenţionalele Bănăţene de la Alba Iulia, Editura Eurostampa, Timişoara, 2019, pag. 159,160

Am citat întreaga listă pentru a şti cine a fost să reprezinte Oraviţa la Marea Unire, să nu fie îndoieli sau să nu se amintească alţii doar închipuiţi că au participat.

          Prin viu grai şi în scris a militat pentru drepturile politice şi sociale ale românilor, pentru unirea cu România. A fost una din personalităţile momentului Unirii de la 1918 care a reprezentat cercul electoral Oraviţa Română, Oraviţa Montană şi Ciclova Montană în calitate de delegat ales.

Documentele vremii îl prezintă ca un membru activ, fiind deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. A adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie.

          Gheorghe Jianu a fost primul primar român la Oraviţa după UNIRE. Prin ce s-a remarcat ca primar?

“În 1920, Comisiunea Judeţelor, la Bucureşti, primea mai multe memorii, între care cel al orăviţeanului Gheorghe Jianu, mai adecvat realităţilor şi de aceea luat în seamă şi aplicat după Legea Administrativă din 1925 şi dezbaterile ministeriale din octombrie 1925, cu un judeţ Caraş, având capitala la Oraviţa.”

“La începutul anilor ’20 din veacul XX, viitoarea capitală a judeţului Căraş era „un oraş mare şi de mare ascensiune”. Un raport cu titlul „Refacerea totală a Oraviţei” a devenit, încă din 1923, subiectul unei hotărâri aprobate de Consiliul Judeţean. Între membrii Comisei Permanente se află localnici orăviţeni sau personalităţi originare din Oraviţa” primul pe listă fiind învăţătorul Gheorghe Jianu. Citate dintr- o postare de pe reţelele de socializare a omului de cultură, istoric Ionel Bota de la Oraviţa, postare referitoare la vizita regală, Regele Mihai de România la Oraviţa, 1933 unde se menţionează ”Rămas bun, Majestate! Oravița îți mulțumește”.

În 6 august 1919, în Grădina de Tir, Gheorghe Jianu şi Mihai Petricoane-Drugărin conferenţiau despre Mărăşeşti.

Ce calităţi crezi că a avut pentru a determina cetăţenii să-l aleagă de patru ori senator?

 Să fi de patru ori senator nu este un lucru uşor.

A fost cinstit, cosecvent, bine pregătit, corect.

S-a implicat activ în acţiuni sociale şi caritabile, susţinând activităţi culturale şi politice.

A avut ideea împreună cu alţi adepţi a împărţirii teritoriului în două judeţe, Severin şi Caraş.

“Prin senatorul Gheorghe Jianu , venerabilul învăţător naţionalist, originar din Ciclova Montană, sat aparţinând administrativ de Oraviţa, Petru Corneanu obţine o audienţă particulară la Ionel Brătianu ” Ionel Bota, Restituirea unei provincii istorice liberală cărăşeană, Editura Timpul Reşiţa.

În anul 1925 îşi vede visul împlinit se înfiinţează judeţul Caraş cu reşedinţa la Oraviţa şi Severin cu reşedinţa la Lugoj.

În 1926 se aprobă construirea noului palat administrativ al judeţului Caraş, clădire care azi este sediul Primăriei Orașului Oravița. Între membrii Comisei Permanente se află localnici orăviţeni sau personalități originare din Oraviţa, printre care învăţătorul Gheorghe Jianu. Licitarea proiectelor s-a făcut printr-un concurs organizat la Bucureşti. Comisia dă câştig de cauză arh. Henrieta Delavrancea. (extrase din proiectul original, puse la dispoziția Serviciului de Urbanism prin amabilitatea curatorilor Arhivei Etnologice a Muzeului Național al Țăranului Român)

 Pe bunicul tău l-ai cunoscut. A fost coleg cu Lucian Blaga la Seminarul din Braşov. S-au păstrat caietele filozofice în care au notat discuţiile dintre cei doi colegi?

Cu bunicul Ionel Jianu am stat în casa părintească din Oraviţa până la vârsta de 10 ani. S-a născut la Oraviţa, părinţii lui: Gheorghe şi Hermina Jianu au avut trei copii, el a fost cel mijlociu.  A avut o soră pe Adela căsătorită Mimiş şi un frate pe av. Sever Jianu. La Şcoala Primară Confesională, între anii 1901-1906 are învăţător pe tatăl său. Apoi, a urmat patru clase la Şcoala Civilă din Oraviţa .Merge la Liceul Clasic din Biserica Albă, un an, din 1911 – 1914 a fost elevul Liceului “Andrei Şaguna” din Braşov. Tabloul absolvenţilor Liceului ortodox român din Braşov 1913 – 1914 unde bunicul meu este lângă colegul Lucian Blaga îl ţin ca o amintire de valoare despre “tata mare” cum îi ziceam în copilărie. A fost promoţia care a dat ţării patru membrii ai Academiei Române: Colan Nicolae, Oţetea Andreiu, Roşca Dumitru, Blaga Lucian. După absolvirea celui mai bun liceu românesc din Transilvania continuă studiile trei ani la Institutul Teologic din Caransebeş (1914 – 1917). Se înscrie la Facultatea de filozofie din Budapesta unde termină anul I (1917 – 1918).

La 1 Decembrie 1918, tatăl Gheorghe Jianu, delegat ales pentru a participa la Marea Unire de la Alba Iulia în care toate provinciile locuite de români şi aflate sub stăpânire străină, s-au unit cu România. În acest context se înscrir în 1919 la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti în anul II. Datorită ocupaţiei sârbeşti a Oraviţei nu a primit autorizaţie pentru a frecventa cursurile universitare.

Este profesor de religie la liceul “General Dragalina” din Oraviţa între anii 1926 – 1937. Se înscrie la Facultatea de Filozofie din Cluj, de unde ia licenţa în anul 1941.

Din păcate caietele filozofice în care erau notate discuţiile din liceu şi prin scrisori dintre el şi colegul Lucian Blaga, au dispărut din casă. A fost luată toată biblioteca. E trist dar eu eram prea mică ca să mă pot opune.

Despre femeile puternice şi curajoase din neamul tău am vorbit mai puţin. Până unde merg rădăcinile tale?

O femeie puternică şi curajoasă a fost Sultana mama străbunicului Gheorghe Jianu.

Din familie de turci rămaşi de pe vremea când Ciclova era în proprietatea regentei Imperiului Bizantin, împărăteasa Margareta (Margit) din Constantinopol. Banatul fiind sub stăpânire turcească până la pacea de la Passarovitz.

A rămasă văduvă de tânără cu patru copii mici, soţul murind datotită condiţiilor vitrege de lucru la mină. Pusă în faţa faptului împlinit, a fost nevoită să găsească soluţii. Şi-a crescut copiii, i-a susţinut cât a putut, cu dragoste. Erau ani grei, pe care mama Sultana a trebuit să-i înfrunte. Tragedia de după moartea soţului se amplifică prin pierderea celor doi copii, fraţi cu străbunicul, Iuliana şi Mihai. În acel timp era devastată de o durere, pe care credea că nu o va depăşi niciodată. A făcut faţă greutăţilor, nu avea altă opţiune. A fost eroina care şi-a asumat responsabilităţile de zi cu zi în determinarea de a merge mai deparete.

Bucuria ei mare a fost când si-a văzut băiatul învăţător la Oraviţa.

În sfârşit o întrebare grea … ca student, tatăl tău a participat la Mişcarea anticomunistă, participare care i-a marcat viaţa…Dacă vrei să ne spui câteva cuvinte.

După terminarea liceului “General Dragalina” din Oraviţa tata a intrat în primul an la Facultatea de Drept din Cluj Napoca(1953). În România, în special la Cluj Napoca în anul 1956 au avut loc mai multe revolte studenţeşti anticomuniste la care a participat şi tata. Tinerii cereau printre altele stoparea colectivizării, soldaţii sovietici să părăsească România şi condiţii mai bune de viaţă. Bunicul tatălui fiind naţionalist convins, tata nu putea accepta ideile comuniste. Am poză de la o manifestaţie pe stadion, el ţinea în mână tabloul regelui Mihai. Era student în anul III. Dorinţa de libertate a tinerilor a fost înăbuşită de Securitate, iar zeci de studenţi au fost daţi afară din facultate, printre care şi tata. Pentru el a fost o lovitură, un şoc, care l-a marcat. O decepţie care l-a determinat să vadă viaţa ca un dezastru. S-a considerat un student ratat, s-a retras. A lucrat casier C.F.R., era măcinat de gândul că ar fi vrut să fie jurist.

 Ca urmare a acestor făuritori de neam ce mesaj ai pentru cei care citesc interviul?

Duc mai departe cu mândrie şi demnitate tradiţia de dascăl a moşilor şi strămoşilor familiei Jianu a cărei descendentă sunt. Ca şi mine copiii, nepoţii şi strănepoţii făcut studii universitare, juridice, medicale, tehnice, agronomice, cinematografice, de arhitectură, militare.

Mesajul meu este: respectai trecutul, tradiţiile familiale, luptaţi pentru a apăra drepturile şi memoria înaintaşilor mai ales atunci când au fost încălcate.

Unii profită că ei nu mai pot vorbi şi nu se pot apăra. De aici şi încălcarea dreptului de proprietate. Dar legile nescrise ale Universului arată că toate au un echilibru.

Gata… Am lăsat…poate ai tu să spui ceva.

Am rădăcini dintr-un neam nobil cu multă încărcătură de suflet şi istorie. Înaintaşii din familia Jianu au fost longevivi, precum legendarul izvor situat lângă zidurile casei strămoşeşti. Au fost bufeni cu şcoală de calitate şi multă omenie.

Document foarte vechi – Biblioteca Universității din Cluj-Napoca cu tipografia „Progresul” și ziarele.

 

 

Tagged: