Autor: Oana Noorani
Eseu
Toți visăm! Visăm atunci când închidem ochii și dormim. Visăm atunci când închidem ochii și suntem trezi. Desigur, mulți dintre noi am auzit și expresia: „Visezi cu ochii deschiși!”
Sigmund Freud, părintele psihanalizei, în lucrarea sa de prestigiu internațional Interpretarea viselor, ne vorbește despre vise ca despre expresii deghizate ale împlinirii dorințelor.
Subconștientul are capacitatea de a înmagazina evenimente ce au loc pe timpul vieții și odată cu ele dorințe, idei, acțiuni, făcute în stare lucidă. Pe care mai apoi să le transforme într-o realitate paralelă ce are loc la nivel de vis. Totuși teoria expusă mai sus, destul de simplistă, aduce cu ea foarte multe necunoscute. În contextul dat, nimeni nu își poate explica visele profetice. Decât prin prezența unei surse la care mintea noastră se conectează în somn. În literatura de specialitate au fost relatate cazuri în care un om visează că este sunat de o anumită persoană fără a se gândi la aceasta sau a o întâlni într-o perioada lungă de timp. A doua zi este sunat de persoana din vis. Se prea poate ca visele să fie influențate de sentimentele și emoțiile trăite, strâns corelate cu acțiunile rezultate din acestea. Dar oare să fie trăirile noastre cauza visurilor? Pentru că telefonul sună și odată cu el și confirmarea visului devenită realitatea de după visare și nu înaintea ei. De la vis la realitate nefiind decât un simplu pas, acel pas pe care conexiunea dintre subconștient și conștient o face. S-ar putea lua în calcul și faptul că pe baza visului, care rămâne și el impregnat în subconștient, o persoană să transmită telepatic celei de a doua persoane. Nu și în cazul în care persoana care a efectuat telefonarea a fost influențată de o a treia persoană pentru a suna. Dar acesta este un subiect despre care vă voi vorbi într-un alt articol, ce are legătură mai puțin cu visele.
Putem vorbi de vise, ca de frânturi ale imaginației proiectate în subconștient și apoi relevate ca adevăruri. Conștienți fiind putem transforma visele noastre prin intenție și acțiune în lucruri palpabile. În somn situația se schimbă. Tot ceea ce ne-am imaginat și a fost stocat la nivel de subconștient să fie expus la un alt mod, sub alte conotații. Pentru că atunci când omul își imaginează lucruri pozitive, el vizualizează în același timp cu ochii minții ceea ce și-a imaginat. Și asta explica apariția în timpul somnului, a viselor frumoase. Atunci când își imaginează lucruri negative, s-ar putea să aibă coșmaruri.
Dacă privim în detaliu vom observa că visele pot surveni în urma abstinențelor, eșecurilor sau a împlinirilor la nivel mental. Nu se știe exact motivul de ce în anumite cazuri oamenii visează exact opusul. Un exemplu grăitor fiind cel al unei femei care nu a întreținut relații sexuale și în vis aceasta le va avea sau al unui bărbat care se află într-o relație fericită și în vis acesta visează că își pierde persoana iubită. Se poate că datele transmise de conștient, subconștientului să dea erori și atunci rămânem sub semnul interogațiilor cât, ce și cum asimilează pe tot parcursul vieții subconștientul. Mai precis dacă informația percepută de creier în totalitate este cea corectă. Suntem noi, oamenii, ființe perfecte la nivel de conștiință? Ca trupuri da, ca minți mai avem de ajustat!
La unul dintre posturile TV, unul dintre generalii României, spunea că până la căderea Regimului Comunist, țara noastră avea un institut de studiere a visurilor. Este un adevăr că Ceaușescu ar fi dorit să controleze ceva ce nu se putea controla. Si dacă noi nu ne putem controla visele, atunci cine o face? Ce forță se află în spatele acestor vise sau mai precis ce sursă? Vine din interiorul sau din exteriorul nostru? Există posibilitatea unei comuniuni cu tot ce este universal valabil.
Să fi creat subconștientul nostru o lume paralelă în care ne refugiem ori de câte ori ceva dă semnale minții, cum ar fi fericirea, tristețea, frica, furia, iubirea? Iar mai apoi fragmente din aceasta redate în vis? Privită ca o posibilitate am putea vorbi despre un eu latent, cu a sa lume particulară.
Teoria conspirație ne vorbește despre anumite vise induse de un om unui alt om cu ajutorul unor aparate speciale. Până în prezent nu avem suficiente dovezi împotriva acestui fapt revoltător. De aceea rămâne la nivel de conspirație.
Cei inițiați în spiritualitate ne spun despre vis ca despre o călătorie într-o altă dimensiune. De- a- lungul timpului fiind expusă și ideea că viața și moartea ar fi un vis. Dar și aici avem puține date concrete care să vină în sprijinul acestor teorii. Mai ales prezentate în această formă. Pentru că dacă totul reprezintă o visare, cine visează de fapt? Noi, într-o altă variantă ca într-un Matrix sau poate o conștiință superioară nouă la care suntem conectați.
Cu timpul au fost făcute diferite cercetări pe studiul visurilor animalelor. Întrebarea se pune ce visează animalele? Acestea neavând rațiunea și puterea de a analiza acțiunile lor. Animalele fiind de cele mai multe ori instinctuale, totuși instinctul creează o stare emoțională, care în cazul lor nu poate fi supusă logicii. Cel mai probabil este că patrupedele visează rosul osului sau joaca cu un ghemotoc de ață. Vise survenite automat dintr-o sursă pe care ele nu o conștientizează.
Gândul mă poartă la o nouă teorie în care visele de noapte ar putea fi imagini ale unor evenimente trăite, distorsionate sau nu, aflate în subconștient. Însă nici această teorie nu relevă adevărata esență ce stă în spatele misterului provenienței viselor.
De multe ori mi s-a vorbit despre importanța viselor. Există posibilitatea ca ideea să vină din faptul că pe falia spațio-temporală are loc un fenomen la nivel de subconștient, asemănător unor goluri, umplute cu secvențe precum cele ale unui film, pentru o mai bună funcționare a psihicului, indiferent de natura visului.
Creierul uman are capabilitatea de a înregistra tot ceea ce este perceput de cele cinci simțuri, la care aș mai adăuga și simțul imaginativ, simț responsabil de apariția imaginației. Despre acest al șaselea simț voi vorbi în detaliu, în premieră, în următorul roman SF. Personal am avut un vis în care visam doi bătrâni. Un membru al familiei a pornit calculatorul cu o melodie despre un dans, pe care am perceput-o auditiv. În vis cei doi bătrâni au început să danseze. Precum un calculator, ca acela la care a fost difuzată melodia, creierul a prelucrat informația deja existentă la nivel de vis în urma deținerii unei baze de date apărută imediat sau cu foarte mult timp în urmă.
De la strămoșii noștri am auzit de foarte multe ori vorbele, să nu ne culcăm cu stomacul gol și nici prea plin. Și de aici reiese posibilitatea ca unele dintre organele corpului să trimită semnale minții și să existe o conexiune între starea fizică și vise. Precum și modificări ale intensității și duratei viselor. Cu cât ne adâncim mai mult în teorie cu atât observăm că ea prezintă și lacune pentru că până acum s-a observat că la conducerea întregului organism viu stă creierul. O abordare ca aceasta neagă lucrul știut de cercetători că un altfel de organ nu ar avea o inteligență proprie, interconectată cu celelalte organe și totodată supusă inteligenței cele mai mari. Și de aici rezultă că fiecare organ al corpului nostru are o influență asupra minții, chiar și când vorbim de vise.
Mergând pe acest principiu se observă următoarele: că sistemul nervos dă naștere unor stări psihologice, rezultate în urma evenimentele traumatice sau fericite, care influențează unul dintre organele noastre interne dând naștere unei informații ce este transmisă mai departe hormonilor ca o punte de legătură dintre corp și minte. Hormonii fiind și singurii care anumite cazuri, destul de rare, în absența unui organ de la care să preia informația o vor produce singuri. Mai departe informația este preluată de creier care pe baza unor date stocate și deținute de subconștient va fi prelucrată și va umple golurile de care am vorbit anterior, facilitând apariția viselor. Ceea ce demonstrează ca organismul uman este într-o permanentă comunicare, legătură cu el însuși și cu lumea înconjurătoare, punând amprenta pe tot ce înseamnă viața noastră.
Teoria prezentată mai sus este o teorie personală și până la momentul confirmării acesteia rămâne subiectivă.
În încheierea eseului voi expune faptul că visele ne fac visători, iar din visători ne transformăm în vizionari.