Autor: Preot Ionel Rusu
În secţia de ortopedie a unui spital de urgenţă, tocmai în Sâmbăta Sfintelor Paşti, stăteau cuminţi destui pacienţi ca număr, semeni de ai noştri şi fii ai Bisericii. Au fost plăcut surprinşi de vizita inopinată a unui misionar care a schimbat cu fiecare în parte câte o vorbă de duh. În urma cercetării sale duhovniceşti a obţinut răspunsuri din cele mai variate, dar sincere:
– Am avut tensiune oscilantă, am ameţit, am căzut din picioare şi m-am rănit grav, i-a mărturisit o creştină.
– Am făcut curăţenie în Săptămâna Sfintelor Pătimiri. M-am urcat ca să şterg praful de pe mobilă, am alunecat şi am căzut, i-a răspuns o altă doamnă.
– Am făcut un prag mai înalt la intrarea într-o odaie din casă. Grăbindu-mă, m-am împiedicat şi am căzut, i-a povestit pe scurt un domn simplu de la ţară.
– M-am urcat pe acoperişul casei pe care îl stricase vântul şi am alunecat, zdrobindu -mi ambele picioare, i- a zis un altul.
– Am jucat fotbal în ziua de Florii şi am călcat strâmb cu piciorul drept. Terenul de joc fiind umed, am alunecat, rănindu-mi-l, i- a rostit cu umilinţă un tânăr.
– Am alunecat pe gresie folosindu-mă de papuci şi mi-am sucit mâna stângă, i-a relatat cu tristeţe o bătrână.
– Am fost bătut cu toiege de câţiva necunoscuţi într-o seară, atunci când mă întorceam de la serviciu acasă, i-a explicat un tânăr căsătorit de la ţară, având lacrimi în ochi.
– Un hoţ a intrat în casă. A fost chiar nepot de-al meu. Mi-a cerut bani şi nu i-am dat, fapt pentru care m-a trântit la pământ, scrântindu-mi picioarele, i-a povestit cu amărăciune o vârstnică.
Din nefericire, astfel de căderi se pot întâmpla şi în viaţa duhovnicească, fie din neatenţie sau din dorinţa de a ne depăşi limitele omeneşti. Ar fi de dorit şi a sosit ceasul ca să învăţăm din păţaniile altora, spre înţelepţire.