Autor: Mioara BACIU
De curând, pașii m-au dus către locul în care, cu 33 ani în urmă, se sfârșea un regim catalogat drept totalitar, autoritar, dictatorial și un altul începea, care se dorea democratic: Târgoviște, unitatea militară de artilerie antiaeriană, devenită, ulterior Complex muzeal subordonat Consiliului Județean Dâmbovița, a cărei sugestivă și dominantă inscripție zice: “OFIȚERUL DE CAVALERIE TREBUIE SĂ FIE ȘI CĂLĂREȚ ȘI CAVALER”!
Ne-a întâmpinat doamna Tofimov Anica, supraveghetor al complexului, persoană cu vaste cunoștințe, care ne-a relatat, la cald, din memorie și din experiența trăită, văzută și auzită, evenimentele istoricului și memorabilului an 1989.
Cele mai importante dovezi și informații despre tragicul eveniment aflăm însă, pe de o parte, de la fața locului, văzând, auzind și simțind urmele lăsate de gloanțe, sălile prin care au trecut dictatorul și soția sa (cea în care li s-a luat simbolic tensiunea, cea în care au fost “judecați” dar și din conținutul cărții comandorului Alexandru Popa.
Apărută la editura Primus în anul 2013, “Ultimul zbor cu soții Ceaușescu” este o carte autobiografică, de 180 pagini, scrisă într-un limbaj direct, fără figuri de stil, care prezintă destinul autorului care, copil de ţăran fiind, ajunge pilot în flotila prezidenţială şi, ulterior, martor ocular al execuţiei cuplului Ceauşescu.
Poetul Pascu Balaci îl numește pe Alexandru Popa ”o arhivă vie”, prin capacitatea sa uimitoare de rememorare și redare a momentelor trăite, încă din copilărie, până la momentul revoluției din decembrie 1989.
Din 1990, comandorul Alexandru Popa şi-a desfăşurat activitatea, ca pilot, la Unitatea Specială de Aviație a Ministerului de Interne, iar în noiembrie 2008, a trecut în rezervă. A fost și comandant al acestei unități, având funcție cu gradul de general.
Comandorul, care a făcut parte din flotila prezidenţială, relatează episoade de la vizitele oficiale sau de la vânătoarea de urşi şi capre negre ale lui Ceaușescu, dar și momentele dramatice din perioada care au dus la căderea dictaturii ceaușiste, incluzând și zborul de la Târgovişte la Bucureşti, cu trupurile neînsuflețite ale soţilor Ceauşescu în elicopter, învelite în foi de cort.
Se pare, susține autorul, că soarta cuplului Ceauşescu a fost decisă înainte de procesul înscenat, că se impunea să fie găsiţi vinovaţi, condamnați la moarte și nu întemnițați, mai întâi Nicolae Ceaușescu, apoi soția sa Elena. Aceasta din urmă ar fi solicitat: „Dacă tot vreţi să omorâţi dragostea dintre noi, împuşcaţi-ne împreună”.
Au murit strigând lozinci pentru țară, dând dovadă de umanitate și demnitate, ne precizează autorul cărții.
Comandorul Alexandru Popa a avut misiunea de a transporta în decembrie 1989 trupurile neînsufleţite ale dictatorului şi soţiei sale de la Târgovişte la Bucureşti.
Emoționante au fost sentimentele pilotului în Sfânta zi de Crăciun 1989, zi în care au fost împușcați soții Ceaușescu. Zi pe care a ptrecut-o în preajma lor, luând contact cu trăirile lor, cu spaimele lor, cu nădejdea și demnitatea lor, având multiple și riguroase responsabilități: supravegherea, transportarea cadravelor lor, care nu a fost lipsită de peripeții (pe care le veți descoperi citind cartea).
Pilotul a participat efectiv și înainte de 1989 și la momentele oficiale, dar personale, din viața familiei prezidențiale, precum vizitele de lucru, mersul la vânătoare și multe asemenea.
Cu atât mai mult și mai mare e amalgamul de sentimente care au pus stăpânire pe autorul cărții, atât la momentul producerii evenimentelor, cât și la momentul relatării lor în cartea sa.
Revenind la tulburătorul moment al prinderii și aducerii cu elicopterul pe platoul unității militare de la Târgoviște a celor doi, aflăm că generalul Stănculescu s-a adresat ofițerului parașutist astfel: „Dacă Tribunalul Militar îi va comanda la moarte, îi vom execută aici! Vor fi împușcați deci, și doar în voi am încredere. Am nevoie de trei voluntari care să execute sentința! Care să fie ăștia, căpitane Ionel?”
Acesta a fost momentul când Nicolae Ceaușescu a strigat: „Trăiască România Socialistă! Trăiască România liberă și independența! Moarte trădătorilor! „
Printr-o mascaradă de proces, privându-i pe dictator și pe soția sa de dreptul la un proces echitabil, Ion Iliescu (despre care se spune și a și demonstrat că și-a pregătit riguros portițele de scăpare, prin emiterea unui decret, prin care, a comutat pedeapsa capitală aplicată Ceauşeştilor, prin simulacrul de proces, în detenție pe viată), generalul Victor Stănculescu, împreună cu complicii lor, i-au asasinat pe soţii Nicolae şi Elena Ceaușescu.
Se spune/se știe că soarta/executarea dictatorului s-a hotărât în WC-ul de la MAPN de către Iliescu, Voican Voiculescu, Victor Stănculescu şi Virgil Măgureanu.
La scurt timp după terminarea așa-zisului proces, fără să mai aştepte recursul procesului de la Bucureşti sau ordinul de graţiere şi comutarea pedepsei dictatorul și soția să au fost exexutati de către Stănculescu.
Rămâne însă o incertitudine de ce graba de a-l ucide pe dictator chiar în sfânta zi de Crăciun și cine se află cu adevărat în spatele ordinului de asasinare, despre care, se pare că Ceaușescu fusese avertizat la începutul lunii decembrie 1989, de către Egon Krenz, ultimul lider comunist al RDG.
Dincolo de “agenturile străine” pe care însuși Ceaușescu le bănuia a fi în spatele înlăturării lui, sunt voci (Teodor Mărieş, preşedintele Asociației 21 Decembrie 1989), care susțin că Stănculescu ar fi avut cele mai întemeiate motive, întrucât a sustras agenda cu parolele conturilor secrete ale lui Nicolae Ceauşescu, devenind, după Revoluţie, milionar în dolari, implicându-se în afaceri cu arme în Occident, locuind o perioadă de timp în Anglia.
Fostul ofițer de securitate, generalul Andrei Eugen Cristea a susținut că și însuși Mihail Gorbaciov l-ar fi avertizat pe Nicolae Ceaușescu cu privire la ceea ce urma să se întâmple, încă din anul 1987 (în timpul primei vizite pe care a efectuat-o în România) și i-a sugerat că ar fi bine să-și dea demisia din toate funcțiile.
Gloanțele din zidul unitățîi militare de artilerie antiaeriană din Târgoviște și desenele trupurilor secerate de gloanțe pe trotuarul din imediata apropiere a zidului cu pricina, sunt mărturie a sângeroasei revolte anticomuniste, care a avut drept scop, înlăturarea regimului communist totalitarist, instaurat în România, de către Nicolae Ceaușescu.