Autor: Mioara BACIU
Omniprezent în viața culturală a gălățenilor, cronicarul, neobositul „critic de serviciu” Adi Secară ne-a delectat zilele trecute cu piesa de teatru „Santinela”, dovedindu-și sieși dar și nouă, faptul că a trecut cu brio testul dramaturgiei.
Inspirată din vremurile trecute, ale perioadei în care armata era obligatorie, piesa de teatru recreează atmosfera greu de suportat a armatei, satirizand întâmplări, împrejurări, personaje, făcând suportabile, până la comic, atitudini, concepții, comportamente specifice acelei perioade.
Dovedindu-și cu prisosință valențele de iubitor, păstrător, promotor al istoriei, Adi SECARĂ este doctorand în istorie, este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2010, membru al Cenaclului „Noduri & semne” și al Salonului literar „Axis Libri”, dar și bibliotecar la prestigioasa Bibliotecă Județeană „V. A. Urechia”, din Galați, unde desfăsoară o intensă activitate de susținere și promovare a culturii.
Revenind la conceptul „teatrul din buzunar”, aflăm de la Isabela OANCEA, regizor, scenarist, managerul teatrului, că este vorba de prima sala particulară de spectacole din Galați, „pentru un public restrâns, amator de teme psihologice sau care vrea să experimenteze teme profunde, existențiale”, având o capacitate de 40 locuri, care a luat naștere în anul 2019, din dorința de a aduce teatrul, respectiv, actorii, mai aproape de spectatori, de a realiza, cu ușurință, o comuniune de sentimente, trăiri.
Teatrul din Buzunar a reușit să adune în jurul lui actori, regizori și scriitori talentați, bucurându-se și de colaborarea cu Asociația Creatorilor de Ficțiune.
Se poate aprecia că Adi Secară este sufletul acestui teatru, întrucât a fost prezent la toate premierele, implicându-se efectiv în toate activitățile inerente. Spre exemplu, ne spune cu considerație Isabela Oancea, Adi Secară a rămas drept o imagine reprezentativă a teatrului, când, la o premieră, personajul principal în gips fiind, a fost ajutat efectiv de Adi pentru a urcă pe scenă, fără că cineva să-i fi solicitat ajutorul.
Aflăm, de asemenea, de la Adi Secară, că proiectul „4-3-2-1” (la echivalează cu: patru dramaturgi gălățeni, trei regizori gălățeni, două luni, un teatru), aflat în derulare, din care face parte și „Santinela”, se vrea un omagiu adus post-mortem scriitorului, jurnalistului, omului de cultură, iubitorului de istorie Victor Cilinca, cetățean de onoare al Galațiului.
Regizorul Isabela Oancea a precizat că perioada de pandemie a făcut că acesta activitate culturală să se desfășoare mai rar, mai puțin, în incinta unui restaurant. Și uite așa, se apropie cea de-a 100-a reprezentație a „teatrului din buzunar” din Galați și se impune o aniversare pe măsură.
La întrebarea „Cine pe cine alege: regizorul își alege dramaturgul sau acesta din urmă îl caută, alege, îl găsește pe regizor ?”, Isabela Oancea a răspuns că nu este o regulă. Există și situații în care regizorul își alege singur piesa, mai ales atunci când, cel mai probabil, dramaturgul nu mai este, sau, și situații în care, dimpotrivă, dramaturgii (în special cei mai tineri) îi caută, îi aleg pe regizori.
Tinerii actori, Theodor Crețu și Aurelian Gheorghe, care și-au interpretat magistral rolurile în piesa „Santinela” sunt actori profesioniști, absolvenți ai Facultăţii de Teatru din Galaţi, care au profesat la Teatrul de Artă din Deva.
Profesionalismul lui Teo Crețu este demonstrat de interpretarea convingătoare și asumată a rolului soldatului, militarului în termen, din regimul trecut, conversând, monologând continuu, fără oprire, mai bine de o ora, fără să se încurce, fără să se bâlbâie, fără să aibă sufleur și, mai ales, fără să fi făcut armata, fără să fi cunoscut, fără să fi știut sau simțit efectiv stările, traumele prin care a putut trece un militar la acea vreme.
Întrebat cum a putut să rețină impecabil un rol atât de lung că durata, a răspuns că „atâta partitutura nu a mai avut niciodată”, că a fost o bucurie, o provocare căreia i-a făcut față și mulțumește pentru această oportunitate Isabelei Oancea, iar rolul, pentru el, va fi mereu un spectacol al sufletului.
La înălțime a fost și Aurelian Gheorghe, care a interpretat rolul înduioșător al unui om al străzii, care, din confident involuntar al soldatului, devine victima acestuia.
Inspirată din cotidian, ba chiar din viața autorului, “Santinela” impresionează prin concept, prin interpetare, prin regizarea de excepție, prin mesajele profunde transmise publicului.
Isabela Oancea a mărturisit că viața soldatului, în general, și cea a lui Adi Secară, în particular a fost mult mai tumultoasă, mult mai plină de evenimente, întâmplări, care au marcat, și nu pozitiv, viața acestora. Astfel, persoanele mai sensibile nu au putut suporta nedreptățile și situațiile (pe care le cunoaștem din povestirile, confesiunile celor care au trecut prin ele) în care au fost puse, în acea vreme, soldații, de către superiorii lor și nu numai, ajungând la depresie, chiar la sinucidere.
Din păcate, armata nu a însemnat ceea ce ar fi trebuit să însemne, în perioada de dinainte de revoluție. Nu a pregătit soldați care să fie în măsură să-și apere țara, nu a pregătit, nu a clădit caractere și personalități, care să asigure dezvoltarea, evoluția și saltul societății, în ansamblu și a societății românești, în particular.
Scopul scenetei a fost de a aduce la cunoștință aspecte negative din acea perioada, modul cum au reușit să supraviețuiască unii dintre soldați, modul cum au “devenit mai bărbați”. Este o invitație extrem de emoționantă și de realistă la meditație, la discernământ, la prețuire, la conștientizare a valorilor.
Felicitări tuturor celor care trudesc, care promovează, care susțin valoarea!