Tradiție și continuitate în Satul Nou, Raionul Ismail, Regiunea Odesa

Spread the love

Loading

Autor, Antoaneta Crudu, președintele Asociației „Danubiana” Galați

În inima Bugeacului istoric, pe malul stâng al Dunării, la trecerea cu bacul peste fluviu din  orașul  Isaccea, există sate unde timpul pare să fi încremenit tradițiile moștenite din străbuni și care  continuă să fie firul călăuzitor al vieții de zi cu zi.   Etnicii români din această regiune, oază de autenticitate culturală, duc mai departe datinile strămoșești, într-un peisaj ce ne aduce aminte de satele idilice din România.  O fereastră spre trecut sunt datinile din această regiune istorică românească, ce au loc în timpul anului și devin  adevărate scene ale folclorului și tradițiilor. Acestea au la bază civilizația românească și cuprind sărbătorile religioase, seculare, ocazii de celebrare a identității culturale prin festivaluri de muzică și tradiții românești.

Faptul că Asociația Danubiana Galați a desfășurat șase proiecte transfrontaliere cu participarea a peste 250 de cadre didactice din școlile cu predare în limba română, precum și alte categorii de persoane care iubesc frumosul românesc, ne-a permis  să cunoaștem un grup de oameni minunați, promotori ai tradițiilor populare, oameni care au antrenat în activitatea lor o întreagă comunitate din regiunea Satul Nou(Novosîlske), situat pe malul vestic al Lacului Ialpug, raionul Ismail, Regiunea Odesa.  Acesta este învăluit într-o atmosferă firească a unei așezări moldovenești cu același dulce grai, cu aceleași tradiții populare, o baștină care este populată în proporție de 90% de moldoveni, care nu și-au uitat rădăcinile românești.

Am întâlnit aici familia Valeriu și Margareta Babere, adevărați promotori ai tradițiilor moldovenești care în cadrul Asociației IZVOR și a Centrului Regional al Culturii Moldovenești din localitate, adună într-un buchet tot ce este mai frumos și reprezentativ din cultura și tradițiile locului ce au o strânsă legătură cu tradițiile noastre, românești. Datorită  moștenirii istorice comune  și a proximității geografice, tradițiile moldovenești din această localitate și ospitalitatea, sunt influențate de  cultura românească astfel încât obiceiurile precum Colindele, Plugușorul, Capra, Șezătorile, Sorcova  și mesele îmbelșugate de Crăciun și de alte sărbători, dar și de câte ori ai ocazia să pășești pragul acestor oameni minunați, sunt răspândite în întreaga regiune, fiind adaptate și integrate specificului local.

Această conexiune cu tradiția românească este menținută de limbă, cântece, dansuri și voia bună, dar și prin legăturile afective dintre familiile din satele moldovenești și comunitățile din România sau Republica Moldova. Multe dintre sărbători devin ocazii de a reafirma identitatea culturală și de a întări sentimentul de apartenență la un patrimoniu comun și de apropiere de tot ce este românesc.

Arta populară este o expresie a sufletului local ce cuprinde un loc special în viața satelor, prin artiștii populari care își dedică timpul țesutului, broderiei, confecționării de costume populare  autentice, arta covoarelor țesute manual, împodobite cu motive tradiționale florale și geometrice, toate fiind mărturii vii ale continuității culturale românești.

Podoaba națională moldovenească este o adevărată bijuterie culturală, o combinație fascinantă de tradiții și simboluri ancestrale care reflectă identitatea unică a poporului moldovenesc. De la broderii fine la covoare țesute cu migală, de la țesături decorative la alte meșteșuguri populare, fiecare piesă creată de mâinile iscusite ale meșterilor are o poveste de spus, una care se apropie de rădăcinile noastre comune cu România.

Cele două asociații , Izvor și Centrul Regional al Culturii Moldovenești din  localitatea Satul Nou, sunt coordonate de iubitorii de frumos și tradiții, familia Valeriu și Margareta Babere,  care contribuie  la promovarea acestor valori nestemate și  dau farmecul sărbătorilor din an. Un grup de oameni inimoși, format din cadre didactice si alte categorii sociale lucrează constant pentru dezvoltarea și promovarea a tot ce este tradițional și exprimă credință, dorință și valori transmise din generație în generație.

COLINDUL  este rugăciunea colindătorului  în cadrul sărbătorilor de iarnă și, este o practică veche, arhaică, păstrată cu sfințenie din generație în generație fiind de altfel o formă de comunicare spirituală a timpului în care trăim cu divinitatea. Cetele de colindători manifestă o expresie a credinței, a bucuriei și speranței,  toate acestea fiind învăluite în magia  sărbătorilor de iarnă. Colindele ce se pregătesc de sărbătorile de iarnă sunt: Steaua de la Betleem, Colindele, Plugul, Uratul Sorcova.

 Toate acestea, simbolizează rodnicia și belșugul pentru anul ce va să vină. Colindele au rădăcini adânci în tradițiile folclorice, cu origini atât în vechile ritualuri agrare, cât și în sărbătorile creștine. Ele sunt mesaje poetice și cântate, prin care colindătorii aduc urări de bine, sănătate, belșug și protecție divină pentru noul an.   Un exemplu remarcabil este colindul „O, ce veste minunată!”, care este cântat atât în România, cât și în comunitățile românești din afara granițelor, inclusiv în Regiunea Odesa. Această continuitate culturală arată cât de profundă este legătura dintre aceste comunități.

Colindele sunt mai mult decât simple cântări, ele sunt rugăciuni. Fiecare cântec poartă cu el o invocare a binecuvântării divine, fie pentru gazde, fie pentru comunitate. Prin cuvintele lor, colindătorii devin mijlocitori între cer și pământ, între sacru și profan. De aceea, colindatul este considerat un act sfânt, iar refuzarea colindătorilor era percepută în trecut ca un gest de ruptură de comunitate și de divinitate.

Cetele de colindători sunt bine organizate, ele fiind formate din mai multe persoane, adulți si copii, care cântă pe mai multe voci și de cele mai multe ori sunt acompaniate de instrumente muzicale precum acordeonul, fluieru, cobza, trompete, tobe și bineînțeles de nelipsiții clopoței sau stele  frumos împodobite. Textele sunt deseori bogate în arhaisme, păstrând astfel farmecul graiului vechi, vorbit la sate cândva. Cetele nu intră în curți până nu sunt invitate de gazde, care-i primesc cu mare bucurie și-i omenesc cu bucate alese, ori cu plăcinte, dulciuri, nuci, colaci, mere și bani. Podoaba moldovenească este o combinație de tradiții și simboluri străvechi, reflectând bogata istorie  culturală  a poporului român și a etnicilor români ce locuiesc în afara granițelor României.                                                                                                                         O altă latură culturală a acestor ținuturi de poveste sunt Șezătorile.  Centrul Regional al Culturii Moldovenești colaborează frecvent cu ansamblurile Băsmăluța și Haiducii, formații culturale din cadrul Casei de Cultură din satul Dolinscoe, Regiunea Odesa, care prezintă în mod special această datină în anotimpul de toamnă, în ținutul Basarabiei Istorice. Într-o cameră simplă din cadrul Centrului, cu lavițe de lemn, țesături tradiționale moldovenești și uneltele folosite la tors sau țesut, când recolta este strânsă, sau la case de gospodari, serile reci de toamnă spre iarnă, adună comunitatea locală. Centrul Regional al Culturii Moldovenești din Satul Nou, Regiunea Odesa, este mereu gazda unui astfel de eveniment deosebit, un obicei social de mare importanță, celebrat mai ales toamna târziu, când muncile agricole sunt  încheiate, iar serile lungi și reci adună sătenii în casele calde, pentru lucru și povești. Șezătoarea nu este doar un prilej de lucru comun,( torsul lânii, țesutul,  cusutul, brodatul) ci pur și simplu este și timpul în care lumea spune povești, cântă și joacă tradițional, fiind astfel un bun prilej  pentru socializare, întrajutorare, transmiterea tradițiilor și formarea legăturilor în comunitate.

Asociația IZVOR și Centrul Regional al Culturii Moldovenești conduse de președinții Valeriu Babere și Margareta Babere,(oblmoldcentre@ukr.net),  desfășoară o activitate culturală, organizând festivaluri de muzică populară, vocală, instrumentală și dansuri, concursuri naționale și internaționale de muzică populară, ușoară, clasică, atât cu conaționalii lor, din Republica Moldova, Bulgaria dar și cu elevi și artiști din România(din școlile gălățene-Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin” Galați, Școala Gimnazială nr 28, profesorii Manuela Călărași și Vasilica Tonu ș.a.).

Într-o lume modernă, în continuă schimbare, aceste tradiții rămân ca o piatră de temelie a identității noastre culturale comune. În satele din România și din comunitățile românești din regiunea Odesa, această cultură este păstrată vie de cei care înțeleg că ea nu este doar o formă de divertisment, ci o adevărată mărturie a legăturii noastre cu trecutul și cu spiritualitatea…Și toate acestea sunt posibile prin limba ce-o vorbim și pe care fiecare dintre noi o promovăm prin acțiunile lor și ale noastre…LIMBA ROMÂNĂ, care este firul roșu ce leagă frații de frați!

Astfel, colindele și tradițiile continuă să ne unească, să ne inspire și să ne amintească de esența sărbătorilor de iarnă, de bucuria de a fi împreună și de a împărtăși binecuvântarea și înfrățirea Crăciunului și a Anului Nou, cu DUMNEZEU și cu NOI cu TOȚI.

Tagged: