16
NATURA TIMPULUI
Această carte va da naştere la multe întrebări, în special despre natura timpului. Din experienţa pe care o am, voi urmări să clarific unele aspecte care, de obicei, trezesc în oameni o anumită stare de confuzie.
Mai întâi de toate, trebuie să ştiţi că trecutul şi viitorul pot fi schimbate.
Pentru a înţelege în mod corect acest aspect, ne este de ajutor analogia cu o tablă de şah. Într-o partidă de şah se fac, în medie, cam 30 de mutări. Fiecare mutare va crea un plan general diferit al tablei de şah. Dacă cineva „s-ar duce înapoi în timp” pentru a schimba o mutare care fusese iniţial făcută, ar schimba în consecinţă toate planurile generale ale tablei de şah, care sunt ulterioare acelei schimbări.
Dintr-o anumită perspectivă, timpul ar putea fi considerat un impuls hipnotic la care cu toţii ne supunem în mod subconştient. Când cineva este capabil să manipuleze o schimbare în timp, el manipulează, de asemenea, opiniile şi experienţele noastre subconştiente. Prin urmare, dacă timpul este schimbat, acest lucru nu va putea fi observat în mod necesar de cineva.
Acest scenariu sugerează că suntem precum nişte piese pe o uriaşă tablă de şah. Într-o anumită măsură, acest aspect este adevărat. De exemplu, generalii ieşiţi la pensie se plâng deseori că au fost marionete în mâinile bancherilor internaţionali. Este un comentariu forţat, dar probabil nu ar mai exista războaie dacă generalii ar fi informaţi despre adevăratele maşinaţii ce se află în spatele politicii internaţionale.
Există, de asemenea, exemplul Iliadei scrisă de Homer, care prezintă povestea războiului troian. Conform acestei legende, zeii au manipulat personajele de pe Pământ ca pe o tablă de şah. Povestirea este marcată de intriga dintre oameni şi zei. Subiectul devine atât de complex şi dens, încât uneori pare că Homer încearcă să ne ofere o imagine microcosmică a întregului univers.
În orice caz, cu toţii suntem implicaţi în jocul numit „timp”. Modul evident în care o fiinţă îşi poate „proteja interesele” este mai ales acela de a urmări să obţină cunoaşterea veritabilă asupra naturii timpului. Dacă ea doreşte să obţină aceasta fie prin practica meditaţiei, fie prin studierea astrofizicii este în întregime o chestiune personală.
La Montauk, oamenii de ştiinţă au văzut viitorul. Modalităţile tehnice pe care le deţineau le-au oferit chiar posibilitatea de a vedea viitoruri multiple. După ce au ales un anume scenariu şi l-au activat trimiţând pe cineva sau ceva acolo, acel viitor devenea stabil în raport cu timpul de unde se realiza conexarea. Astfel era creată o buclă temporală concretă.
De exemplu, să spunem că erau vizionate multiple viitoruri în care diferite persoane deveneau preşedinţi. Să presupunem că viitorul în care preşedinte este „Sam Jones” era ales de cercetători dintr-un motiv oarecare. Conexând o persoană sau un lucru din prezent cu acel viitor, ei concretizau scenariul cu preşedintele Sam Jones. Nu înseamnă, totuşi, că un scenariu fix nu mai putea suferi modificări din partea oamenilor de ştiinţă.
În perioada curentă, noi ne aflăm într-o buclă temporală. Această buclă se întinde de la cel mai îndepărtat moment accesat din trecut, până la cel mai îndepărtat moment accesat din viitor. Este stabil şi pare inalterabil. Totuşi, aceasta nu înseamnă că suntem cu toţii surghiuniţi la a fi sclavii manipulatorilor de timp. Subconştientul are propriile lui nivele hipnotice sau automatice dar conţine, de asemenea, seminţele libertăţii, care sunt visele şi imaginaţia noastră. Dacă o persoană poate „visa” sau îşi poate imagina ceva, acel ceva poate fi transpus în realitate.
Este foarte uşor să filosofăm pe această temă şi să divagăm mult în acest proces. Ideea pe care doresc să o subliniez în cartea de faţă este că manipularea timpului a existat şi încă mai există. Prin aceasta, mulţi oameni au fost exploataţi şi multe suferinţe tacite au fost provocate. Ar putea fi cu uşurinţă considerată, deci, ca fiind lucrarea forţelor întunericului.
Mai există însă o întrebare importantă. Cine a fost cu adevărat în spatele „Proiectului Montauk”? Există nenumărate intrigi şi scenarii pe care oamenii le pot concepe. Habotnicii i-ar aduce în ecuaţie pe Dumnezeu şi pe Diavol. Cei pasionaţi de fenomenul OZN ar putea imagina un scenariu grandios prin care extratereştrii luptă pentru cucerirea sistemului nostru solar. Cei de aripă stângă vor oferi explicaţii privind implicarea CIA şi a Guvernului Mondial Secret.
Cred că toate posibilităţile de mai sus pot arunca o anumită lumină asupra celor petrecute, de fapt, la Montauk. Speranţa mea este că această carte îi va convinge pe mulţi oameni să iasă din umbră. Astfel, vom putea avea mai multe răspunsuri şi mai puţin mister.
17
BAZA MILITARĂ MONTAUK ESTE SIGILATĂ
După evenimentele din 12 august 1983, baza militară a Forţelor Aeriene Montauk a fost abandonată. Pe la sfârşitul acelui an, nu se mai ştia dacă mai era sau nu cineva la bază.
În luna mai sau iunie 1984, au fost trimise acolo trupe de la Beretele Negre. Cred că erau din cadrul Marinei, dar nu sunt sigur. Li se ordonase să împuşte pe oricine ar fi venit acolo. A mai fost o a doua trupă, care a venit după cea a Beretelor Negre. Soldaţii au transportat echipamente secrete care erau considerate mult prea importante pentru a fi abandonate.
Următorul pas a fost pregătirea subsolului pentru a fi sigilat. În această etapă au fost înlăturate anumite dovezi de natură incriminatoare. Am auzit că o cameră plină cu schelete a fost curăţată în întregime în urma acestei operaţiuni. Aproximativ şase luni mai târziu, o caravană cu betoniere a apărut la bază. Mulţi oameni au văzut aceste maşini. Ele au umplut cu ciment vastele spaţii subterane de la baza Montauk, inclusiv cabinele de lift. Porţile au fost zăvorâte, iar baza a fost abandonată aparent pentru totdeauna.
18
MONTAUK ASTĂZI
Dacă cineva călătoreşte astăzi la Montauk Point şi în parcurile din apropierea farului, poate vedea gigantica antenă radar care se află pe clădirea transmiţătorului. Cei ignoranţi sau curajoşi pot urma drumul prăfuit ce duce la bază. Cele mai multe porţi de intrare au fost îndoite sau distruse într-un fel sau altul, aşa că intrarea se poate face cu uşurinţă. Ele au fost aduse în această stare probabil de infractori locali care uneori, îmbătându-se, au încins petreceri cu bere în perimetrul bazei. Totuşi, accesul în domeniul bazei este interzis de gardienii statului New York care patrulează periodic prin zonă.[1] Pe drumul către bază sunt, de asemenea, clădiri închiriate. Trebuie să precizez că nu ispitesc pe nimeni să întreprindă o călătorie spre bază. Probabil mulţi vor fi curioşi după citirea acestei cărţi şi este de responsabilitatea mea să îi avertizez. Nu sunt sigur de procedurile legale, dar accesul în bază este probabil ilegal. Cine merge acolo, o face pe propriul său risc. Mai sunt, de asemenea, unele pericole care trebuie luate în considerare.
Două persoane pe care le cunosc, care au participat la „Proiectul Montauk”, au vizitat zona spre sfârşitul anilor ’80. Ele susţin că au fost răpite, dar nu îşi amintesc în întregime ce s-a petrecut cu ele.
O altă persoană a relatat în august 1991 că în acea perioadă puteau fi văzute camere video instalate pe clădirea transmiţătorului. Aceasta este o informaţie nouă şi reprezintă o situaţie mai curând ciudată, ştiind că zona respectivă este de mult abandonată.
Mai există, de asemenea, relatări care susţin că zonele subterane ale bazei au fost redeschise. Nu sunt decât informaţii speculative, dar ar trebui să îi avertizeze pe toţi cei care îşi fac planuri de călătorie la Montauk.
[1] Întreaga zonă Fort Hero, inclusiv interiorul bazei militare Montauk, a fost donată statului New York ca parc. În vreme ce până şi în ziua de astăzi există aranjamente politice neobişnuite cu privire la această bază, accesul pe teritoriul ei este interzis fiind de datoria echipajelor de gardieni să nu permită prezenţa persoanelor neautorizate în zonă. Clădirile se află în stare de deteriorare şi reprezintă un pericol potenţial pentru cei care se duc acolo.