Autor: Dr. Paul Ichim
Din nenorocirea asta care se întâmplă pe la ucrainieni, ar cam fi cazul de învățat ceva. Ucraina este o țară destul de mare, cu resurse la greu, cu populație de aproape 3 ori mai mare decât noi și tot o trage cu psihopații din est.
Dacă urmărești bine în istoria noastră, am fost divizați în 3 părți până ne-am unit cu chiu cu vai, am fost călcați în picioare de ruși, de turci, de polonezi în nord, de austro-ungari, căpătând eventual îngăduință la masă puternicilor zilei.
De aici și versatilitatea de a te da cu ăla mai puternic, cultivată generații la rând, altfel nu supravietuiam. Acum toți fac analize despre proporția ălora de la noi care și-ar apăra nația. Proporția comunicată este de-a dreptul dezarmantă, nu ajunge nici măcar la 1/3, depășește cu un procent 25%. În mod sigur cei care s-ar bate ar fi ăia mai copți în vârstă, care nu mai văd nici o perspectiva plecând aiurea în lume.
Cu pseudodemocratia asta de 32 de ani, de fapt un fel de jaf la drumul mare, al „deștepților”, la o amorțeală interesată a justiției care n-a asigurat dreptatea, un sfert din popor a renunțat și a emigrat, iar cel puțin încă pe atâta, nu se simt legați de nația, de pământul asta. Unde mai pui că se tot vehiculează că în caz de răzbel, se face o rezervă strategică a populației masculine până la 60 sau 62 de ani.
Imediat după 2005 (parcă) armata n-a mai fost obligatorie pe timp de pace, așa că de 17 ani avem oameni care nu știu să utilizeze o armă de apărare. Apropos, și-n caz de război cum apuci să-i instruiești pe ăștia ce nu știu decât să tragă cu pistolul de apă? Pe aici doar cei din armata profesionistă (ia auzi…profesionistă), jandarmerie, poliție știu să utilizeze o armă. Ciudat este că pe aceștia îi pensionezi la vârste indecente și mai ales cu ce pensii nesimțite, iar în caz de răzbel te gândești la tinerii între 50 și 60/62 de ani.
Dacă tot am fost o nație călcată în picioare, de ce nu facem pregătire militară generalizată că poporul evreu, căruia nu-i prea suflă-n ciorbă nimeni? Dacă tot vrem o neutralitate respectată, de ce nu aplicăm politică de instrucție că-n Elveția? Să fiu cinstit, cred că ar fi cam greu la nația noastre de năuci, să le dai arme pe mâna, ar fi în stare să se împuște de la un loc de parcare. Nu știu ce ar trebui făcut, însă ceva trebuie schimbat, în caz că-i vine unui psihopat să se urce pe noi, suntem pământ de flori.
Până la urmă, concluzia tragică este că doar 26% din nație s-ar bate pentru țară asta, simte că-i țară lui și merită s-o apere. Cam puține motive să te simți legat de pământul asta, așa judecă majoritatea covârșitoare. Până la urmă, până să aștepți să te apere alții, care în mod sigur n-o fac dezinteresat, deoarece totul are un cost, ar fi bine de găsit motive să ne apărăm singuri, ori cu ce avem la ora asta … nici o speranța. O să fie chiar bucuria ipoteticilor apărători, ne cumpără pe doi lei … devalorizati deja. Cred că-i momentul unei discuții aplicate și a unor măsuri urgențe, deja a intrat paranoia-n demenții superputerilor și parcă n-aș fi de acord să ne calce-n picioare orice psihopat, să-mi văd copiii amenințați.
Am muncit o viață aici și vreau să mă bucur de câți ani o mai îngădui Dumnezeu, tot aici, de ce am realizat, să nu ajung cu traistă-n băț aiurea prin lume.