Autor: Preot Ionel Rusu, membru UZPR
Cine este Dănuț Tudose?
M-am născut în 1960, la București, sectorul 1, din părinții Avram D. Tudosie, profesor doctor ,inginer ,viticol și Avram Silvia, casnică.
În 1984 am terminat Facultatea de Horticultură din Iași , am lucrat în agricultura socialistă și după 1989, în agricultura capitalistă. În 1991 statul român a avut amabilitatea să mă trimită la un curs de specializare în Canada de 6 luni. Întorcându-mă în țară am asistat la distrugerea economiei naționale și socialistă și capitalistă. De mic mi-a plăcut să văd lumea, adică să călătoresc, pentru a transpune în lumină cultura și civilizația altor popoare.
Printre altele mărturisesc că am fost șofer de tir timp de 5 ani în toată Europa, inclusiv Anglia. Viață de ,,câine vagabont” nu-i așa?
Cunoștințele mele de literatura română, de geografie și istorie în cursele mele prin Europa, m-au ajutat să văd în profunzime lumea.
Ce te-a atras sau impresionat în unele țări din Europa?
Mont Blanc-ul din Franța, centrul turistic din Madrid, stadionul Weiblmay, în Anglia Inzbrouk-ul ,( locul unde s-a desfășurat o olimpiadă sportivă de iarnă), în Germania am vizitat Berlinul vechi, în Austria am fost peregrin , în Suedia am fost la o fabrică de lapte praf, în Danemarca am lucrat la abatoare de porci, în Portugalia am văzut deșerturi, în Scoția am vizitat castele, în Țara Galilor am văzut sărăcie și oi multe. În toate aceste peripeții nu am văzut decât câteva hectare de pământ negru și vânt ca la noi.
La ce concluzie ați ajuns astăzi după atâtea periple?
Acești magnați europeni înșeală legile comunitare și își văd de interesul lor : deci, fură legal, pe față, fără scrupule.
Cum a luat naștere acest minimuzeu privat din Umbrărești? Mă interesează un mic istoric.
Când m-am întors din Canada și am văzut că ei prețuiesc lucrurile vechi precum: plugul ,rindeaua , ca valori sentimentale, se întâmpla în 1991, am pus ochi pe ce aveam încă în jurul meu, am început să colectez din casă, din jur, unor obiecte le-am acordat o altă rațiune decât cea inițială. În excursiile mele prin Europa am adunat ceea ce mi s-a părut interesant, unele le-am primit cadou, pe unele le-am cumpărat și în timp de două decenii am reușit să mă bucur de aceste achiziții. Problema cea mai mare este că soției mele i-a căzut sorțul să le curăț de praf și pe această cale îi mulțumesc înmiit că a avut răbdare cu mine.
Cam câte exponate aveți în casă si în curte la ora actuală?
În total, cu aproximație 350-400.
Care vi se par exponatele cele mai importante din expoziție?
Locomotiva, pentru că bunicii mei si unchiul dinspre mama au fost ceferiști, adică șefi de gară și eu aveam cinci ani și trăiam în casa gării.
Și gara din Umbrărești este monument istoric potrivit inscripției puse de Asociația culturală ,,Ion T.Sion” din localitate, ca și minimuzeul dumneavoastră. Să revenim la răspuns.
Vinoteca, adică o colecție de vinuri, Sovinion Blanc, din 1958, Tramineroz din 1962 ș.a , ș.a .
Mașina de cusut a bunicii din 1945 ,,Singer”, funcționabilă și astăzi, săbii din 1866, baionete din 1915 , căști de război din 1916. Am reușit printre altele să transform o canistră de benzină de la 1943 într-un rucsac de călătorie, din saxofon am făcut lustră funcționabilă, din roata de căruță am făcut candelabru, din stingătorul de incendiu am reușit să fac un aranjament pentru o sticlă de whiskey, din mașina de tocat carne a ieșit i veioză; am icoane vechi de la 1920 încoace. Dintr-un butuc de lemn de stejar a ieșit o măsuță de televizor, iile din casă cusute de bunica mea, maestră croitoreasă, tot de la 1820 ; fierul de călcat cu cărbuni pentru stofe grele și dantele în original, goblenuri laice de 80 de ani, ceas cu pendulă mare din 1943, plug cu două cormene din 1879, cișmea cu apă din cupru de la 1900, dezciorchinător Riegger din 1948, cântar cu balanțe din 1922, cătușe de galeră din 1952, suveici de la războiul de țesut din 1962, covoare țesute din lână din 1960, farfurii chinezești originale (nu chinezării).
Străbunica a fost patroană în Galați și servea cu lingurițe de argint și pahare de cristal și purta blănuri de astrahan, avem tablouri cu ei, tablouri cu mătușa noastră din 1910, motocicletă cu ataj IJ-350 din 1972, funcționabilă, biciclete vechi din 1962, jug de boi de la 1950 cu jindeluță (un fel de osie care face legătura între jug si car), telefoane vechi de armată, mașini de scris (de dactilografiat) din 1970, funcționabilă si astăzi, servicii de porțelan , un pisoi de 150 ani care n-a crăpat până în ziua de astăzi.
Cam câți vizitatori v-au trecut pragul din 1991 până astăzi?
1000 +\- .
De unde ați primit ,,acest microb” de a acționa identitarpe linia neamului?
Am admirat și admir munca manuală făcute de alte persoane pentru anumite obiecte și frumusețea artistică, căldura pe care ți-o transmite un anumit obiect. Îți transmite o stare de bine , o armonie lăuntrică, o energie pozitivă, te încarcă numai cât le atingi și le vezi și îmi face legătura cu istoria, cu înaintașii, mă avantajează puternic pentru că las ceva în urmă și nu se pierd tradițiile și obiceiurile sănătoase ale neamului meu. Romanul ,,Desculț” al lui Zaharia Stancu m-a marcat.
De ce ?
Era atâta sărăcie și lumea căuta să-și rezolve treburile de zi cu zi, cu multe greutăți, cu multe aspirități. Au plecat la război în izmene și cu un turtoi și când au zis că le dau pământ de la boieri s-au sacrificat total. A născut femeia și el le-a tăiat din cămășile lor ca să facă un scutec la copil.
Ce învățăturăfundamentală ați realizat în urma exponatelor care au aparținut generațiilor anterioare?
Că strămoșii, moșii și părinții noștri în simplitatea vieții lor au învățat, au practicat și au transmis mai departe urmașilor lor, au fost deschiși la suflet, înțelepți și pricepuți, adică deștepți. De exemplu, dețin un ceaun de cupru cu un volum de 15 m3 care este făcută dintr-o bucată, nu are nici o îmbinare, nicio cusătură și care e funcționabil si astăzi, ceea ce înseamnă că înaintea noastră au fost români care cu multă responsabilitate au creat obiecte care n-au termen de expirare, adică aceste obiecte vorbesc mult despre seriozitatea cu care își făceau meseria, adică erau foarte conștiincioși. România Mare nu s-a făcut cu oameni neserioși, nici pe plan politic, nici pe plan cultural, nici pe plan religios, ei aveau conștiința unui lucru bine făcut.
Ce ați învățat de la părinții dumneavoastră?
Tata, Tudosie D. Avram a fost profesor doctor inginer în viticultură și a dorit cu tot dinadinsul să-l urmez în meserie ceea ce s-a și întâmplat. A fost autorul a 17 volume de literatură bahică și a semnat peste 700 de articole de specialitate. În cartea ,,Pe dealuri dogorite de podgorii ”, apărută la Editura Sport-Turism, București în 1982, mi-a lăsat ca testament:
,,Fiului meu cel mare, Avy Dănuț Tudosie, o dată cu a această
a 12-a apariție editorială și al aproape al 300-lea articol publicat, îți doresc urare si zbor cât mai înalt- pe culmile vieții și profesiei, continuând fără preget ,,opera tatălui tău”.
Și, totodată, îți doresc cât mai multă înțelepciune în timpul vieții pentru că e mai necesară decât aerul și apa în viața oamenilor.
Și în final mai multă recunoștință și respect față de cei ce te-au ajutat și te ajută să fii om și specialist chiar dacă acest ajutor a venit din culisele-pe care nici nu le-ai întrevăzut dar le-ai simțit din plin-pe toată lungimea de undă și printre rânduri și printre gânduri material spiritual, îngrijește mai mult ,,rara floare a recunoștinței umane” și o vei găsi mereu înflorită plină de gust și … culoare … și al cărui rod îl vei consuma continuu toată viața… .
Al tău tată, care te-a ajutat în toate privințele și te-a vegheat și te veghează (ajutându-țe) zborul să devii tot mai mare, mai tare și mai brav-în toate sensurile (16.01.1983) .
Ce legătură specială ai cu Umbrăreștiul ?
Pentru mama care a fost mentorul meu ,,o gospodină desăvârșită și o mamă-mamă”. Viile din Umbrărești m-au făcut să le fiu un administrator, având în vedere profilul de horticultor de la liceu și facultate. Deși am avut multe propuneri de propulsare în țară și în afară, inima mi-a șoptit să rămân aici, fapt pentru care nu regret, alături de soția mea și fășiile lui Ștefan Cel Mare mă odihnesc. Umbrăreștiul este renumit din punct de vedere viticol de Băbească neagră, un vin roșu servit de o bătrână ,,babă” a lui Ștefan cel Mare pentru revitalizare.