Autor: Gheorghe LUNGU, membru UZPR
Mi s-a oferit prilejul să citesc cartea autorului talentat Dumitru Brânzei: ICOANE DE LA SATE, apăruta la Editura BRUMAR din Timișoata în anul 2013. Am întâlnit lucruri interesante despre satul său natal Ciclova Română și nu numai. Lucrarea este o oglindă a zonei Oravița cu localitățile existente în partea locului: Anina, Ciclova Montană, Ilidia, Sasca, nelipsind două cu numele lor vechi: Pătrovăț(Greoni) și Rășua(Orșova).
Volumul este însoțit de o Prefață și o Postfață, ce aparțin doamnei Dr. Etnolog Maria Mândroane, consăteană cu el și care vorbește despre autor în cuvinte lăudabile și merituoase, având talent de povestitor.
În cele ce urmează, mă voi ocupa de partea lexicală a scrierilor din carte, după cum urmează:
BĂNĂȚENISMELE: Sunt cuvinte vorbite în graiul subdialectului bănățean. Domnul profesor dr.Ioan Viorel Boldureanu spune că bănățănismele fac parte din literatura scrisă în dialectul bănățean. Acești termeni regionali din zona Oraviței ocupă un loc important în cartea autorului Dumitru Brânzei, urmând să-i prezint în ordine alfaetică:
A
ACTIE, ACTII, s.f. = acțiune: Am avut o actie reușită. (p.111)
ADĂU, ADĂIE, s.n. = taxă pentru preoți: I-am dat adău’ lu’ popa. (p.111)
AGRĂI, vb. IV. = a întreba: L-am agrăit, dar n-o răspuns. (p.64)
ALVĂLUC, ALVĂLUCURI, s.n. = cinste, aldămaș: Am vindut calu’ ș-am băut alvălucu’ (p.28, 108)
ARÂNG, ARÂNGE, s.n. = clopotul de la biserică: Trage arângu’ la bisărică. (p.
ASENTARE, ASENTĂRI, s.f. = selecție: Am făcut asentatea la flori. (p. 30)
B
BAZACOANE,s.f. pl.t. = descântece: Îi face bazacoane, dar nu crede ăn ele.(p.83)
BÂZĂ, BÂZE, s.f. = muscă: Scoace bâza aia afară pră fereastră!(p.26)
BIEDĂ, s.f. sg. t. = diavol, necurt: Ce biedă faci? Umblă bieda după noi la război. (p.136)
BOACĂ, s.f. sg.t. = fix: În expresia: a pune ochii boacă pră cineva(a fixa). (p.19)
BOACTĂR, BOACTĂRI, s.m. = paznic la primărie. O vinit boactăru’ la noi. (p.126)
BUIEGE, BUIEDZ, s.f. = buruiană: Am strâns buiedzâli dîn grăgină. (p.71)
BURGESCHULE, s.p. = Școală civilă la oraș: Copilu’ lui a umblat doi ani la Burgeschule.(p.64)
BUTOARĂ, BUTORI, s.f. = gaură, scorbură în salcie: Salca asta are o butoară. (p.114)
C
CAMBIE, CAMBII, s.f. = act: Lumea venea la bancă și semna câte o cambie, apoi venea cu caru’ plin dă saci acasă.(p.17)
CĂDET, CĂDEȚ, s.m. = comandant: O fost cădet în armată. (p.125)
CĂSAP, CĂSAPI, s.m. = măcelar: Omu’ meu îi căsap. (p.93)
CÂI, s.m. sg.t. = ciung: Vasile Craiu a trăit toată viața lui ciung. (p.23)
CĂTANĂ, CĂTANE, s,f. = soldat: Am fost cătană în Bucureșci. (p.104)
CHICI, vb. I. = a repara: Am chicit tractoru’. (p.121)
CHIRIE, CHIRII, s.f. = cărăușie: Tata ducea în chirie var și aducea în schimb cucuruz.(p.17)
CIUCIUR, CIUCIURI, s.m. = izvor: Am fost la izvor să iau apă. (p.142)
CURĂLNIC, CURĂLNCE, s.n. = coteț de găini: Am gătat curălnicu’ pântru găini. (p.71)
CUZNIȚĂ, CUZNIȚE, s.f. = groapă specială: Am făcut o cuzniță pântru crumpi. (p.26)
D
DOALEA, vb. II. (se), reflex. = a se jeli, a se jelui: Mama s-a doaleat după tata. (p.54)
F
FECHELEȘ, FECHELEȘURI, s.n. = mestecău pentru mămăligă: Adă fecheleșu’ că mi-l trăbe! (p.18)
FOLOMOCAR, FOLOMOCARI, s.m. = specialist ăn incendieri: Îi un folomocar. (p.114)
G
GIAMBAȘ, GIAMBAȘĂ, adj. = pedant: Îi giambaș omu’ teu. (p.107)
GIVAN, GIVANURI, s.n. = taifas, vorbă, taină: Am stat toată dzăua la givan. (p.17,111)
GOLÂMB,GOLÂMBI, s.m. = porumbel: Are un golâmb pe casă.(p.75)
H
HOARĂ, s.f. pl.t. = păsări de curte: Are mulce hoară în voreț. (p.117)
J
JÂVINĂ, JÂVINE, s.f. = animal sălbatic: Mulce jâvine îs la noi în pădure. (p.147)
Î
ÎNTRĂMA, vb.I. (se), reflex. = a se reface: Iuce m-am întrămat dă boală. (p.
L
LEOANCĂ, LEOANCE, s.f. = prăjitură: Am în dobă nișce leoance la copt. (p.50)
LOTRU, LOTRI, s.m. = hoț, haiduc: Pră vremuri or fost lotri mulț în codru. (p.119)
LOTRIE, LOTRII, s.f. = hoție, haiducie: Moșu’ meu s-o ocupat cu lotria. (p.119)
M
MAISTOR, MAISTORI, s.m. = meșter, meseriaș: Tatăl meu a fost maistor bun la fabrică.(121)
MĂIDĂNEANȚ, s.p. = vânt de Miazănoapte: Bace Măidăneanțu’!(p.114)
MOLIMĂ, MOLIME, s.f. = O vinit molima prăstă noi.(p.19)
N
NĂRĂU, NĂRĂIE, s.n. = nărav: Îi dă-l cu nărău omu’ ăsta.(p.25)
O
OBOR, OBORURI,s.n. = curte: Are multe la el în obor.(p.54)
OCĂRÎ, vb.I. = a certa, a face observație: Și-a ocărât copilu’ pentru ce a făcut!(p.74)
OFTICĂ, s.f.sg.t. = tuberculoză: Omu’ ăsta-i cu oftică.(p. 24,136)
ORLAP, ORLAPURI, s.n. = permisie, concediu: I-or dat orlap dî la armată (p.
ORTAC, ORTAȘI, s.m. = prieten, coleg: Ș-o luat un ortac la lucru.(p.22)
ORTĂȘI, vb.IV(se),reflex. = a se încurca, a se împrieteni: S-or ortășit amândoi.(p.107)
P
PAGINĂ, PAGINE, s.f. = padină, loc cu verdeață: Păștea oile pe pagină.(p.39)
PĂCURAR, PĂCURARI, s.m. = cioban: Moșu teu o fost păcurar.(p.135)
PĂRĂUAȘ, PĂRÎUAȘĂ, s.n. = pârâiaș: În spcili cășâ treșe un părăuaș.(p.32)
PĂRĂZOL, PĂRĂZOALE, s.n, = umbrelă: M-am luat părăzolu’, că ploaie.(p.109)
PIROCEALĂ, PIROCELI, s.f. = oboseală: Am căutat șî m-am ales cu o piroceală.(p.126)
POANCĂ, POANȘE, s.f. = strâmb: Să uită poancă la mine.(p.25)
PODRUM, PODRUMURI, s.n. = beci, pivniță: Țân vinu’ în podrum.(p.116)
POSĂDI, vb. IV, = a slăbi: O posădit d-atâta muncă.(p.80)
PRAȘCHIE, PRĂȘCCHII, s.f. = brâu bărbătesc: Îm iau prșchia aia nouă.(p.26)
R
RAUSCHIȚĂR, RAUSCHIȚĂRI, s.m. = braconier: Veșinu’ meu îi rauschițăr.(p.24)
RĂBOJ, RĂBOJURI, s.n. = însemnare pe un băț pentru neștiutorii de carte: Am însîmnat pră răboj.(p.38)
RĂZMERIȚĂ, RĂZMERIȚE, s.f. = răscoală, rebeliune: O pornit răzmelița.(p.131,132)
RIGERSCHULE, s.p. = Scoală civilă ăa oraș: Ș-o dat copilu’ la Rigerschule.(p.64)
S
SÂNTOAGER, s.p. = Sfântul Toader: Caii să tung la Sântoager.(p.
SÂTĂ, SÂTE, s.f. = schimb de tură la mineri: Mergem la sâtă.(p.91)
SLEAM, SLEAMURI, s.n. = rest: Dă-m sleamu’ dî la sută.(p.50)
Ș
ȘIORTE, ȘIORȚ, s.f. = căsuța fătului în burtă: Aruncă șiortea c-o ieșât copilu’.(p.38)
ȘOATĂR, s.n.sg.t. = pietriș: Am adus o remorcă dă șoatăr în voreț.(p.78)
ȘOFIU, ȘOFIE, s.n. = vas de lemn pentru apă: Am adus apă cu șofiu’ dî la izvor.(p.29)
ȘTAFETĂ, ȘTAFETE, s.f. = paznic care merge călare: Ștafeta îi la datorie.(p.19)
ȘTIOLMĂ, ȘTIOLME, s.f. = văgăună: O cădzut într-o știolmă.(p.26)
ȘUMARI, ȘUMARI, s.m. = pădurar: La pădurea noastră-s doi șumari.(p.33
T
TABLĂ s.p. = Curtea de Apel: Am fost chemat la Tablă la Oravița.(p.115)
TĂBĂRALĂ, TĂBĂRELI, s.f. = oboseală: O lucrat mult șî o ajuns la tăbărală.(p.81)
Ț
ȚĂLINĂ, ȚĂLINI, s.f. = loc nelucrat, lăsat să se odihnească: Am o țălină în geal lăsată dă vro dzășe ani.(p.109)
V
VĂIERA, vb. I, = a văita, reflex. a se văita: Se văieră întruna.(p.45)
VĂIERAT, VĂIERATĂ, adj. = văitat: Omu’ văierat n-are crezare.(p.45)
VĂRMEGHIE, VĂRMEGII, s.f. = închisoare, penitenciar: O stat doi ani în varmeghie.(p.115)
VÂNTUL MARE, s.p. = Vântul de Răsărit: Bace Vântu’ Mare tot timpu’!(p.114)
VRANIȚĂ, VRANIȚE, s.f. = ușă de lemn la grădină: Închige vranița!(p25)
Z
ZĂCON,s.n.sg.t. = obicei de însurătoare de probă: Ășcea doi s-or luat dă zăcon.(p.135)
ZĂCONI, ZĂCOANE, s.n. = obicei în general, tradiție: Asta țâne dă zăconi.(p.135)
ZOMONIȚĂ, ZOMONIȚE, s.f. = căsuță rudimentară: Are o zomoniță lângă noi.(p.22)
ZUGRAV, ZUGRAVI, s.m. = pictor: Am fost la zugrav să-m picteze un tablou.(p.128)
PORECLELE: PORECLĂ, PORECLE, s.f. “Supranume dat unei personae în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului, a psihicului, sau activității sale. “(Dexoline). În cartea lui Dumitru Brânzei, ICOANE DE LA SATE, întâlnim porecle spicifice din satul său Ciclova Română.
BOANȚĂ < boanță, boanțe, s.f. reg. = boroboață, ispravă, năzbâtie(Gheorghe Caragea, p.95)
BOTONI < a potoni, vb. IV, = a se împopoțona, a se îngâmfa, cu participiul îngâmfat(Vichente Murgu, p.94)
BOUU < bou, boi, s.m. = A lu’ Bouu(p.133)
CĂTRINEI < Cătrina, s.p. = A Cătrinei(Simion al Cătrinei, p.146)
DOCHIEI < Dochia, s.p. = A Dochiei(Sava a Dochiei, p.102)
DRAGOMIREASA < Dragomir, s.p. Onomastic > prin derivare Dragomir+easa(Baba Dragomireasa)
GEANTĂ < geantă, genți, s.f. (Lui Vasile Rusmir îi zicea lumea Geantă, că era voinic(p.101)
GHIARĂ < ghiară, ghiare s.f. în expr. “era tare la gheară “ = bun de fugă(Ion Gheară, p.134)
IOSOMOANE < Iosif, s.p. reg. Iosâm+suf.- oane, prin derivare(Florica lu’ Iosomoane, p.119)
IOȚCOANE < Ioțca, s.p. < prin derivare Ioțca+suf. –oane(Gheorghe Ioțcoane, p.138)
NICOLOANE < Nicolae, s.p. > Nicolae=suf. –oane(Adam Nicoloane, p.138)
NOVĂCOANE < Novac, s.p. > prin derivare Novac+suf. –oane(Eva Novăcoane, p.97)
ȘCHIOPULUI < Șchiopu, s.p. > Onomastic(Ilie Șchiopu; Stana Șchiopului, p.146)
TRAISTĂ < traistă, traiste, s.f. Iovan Traistă avea ceva treburi la oraș.(p.9)
VIDU < vid, viduri, s.n. = spațiu gol, loc adv. “în vid “ = cu privire fixă, fără țintă(Vasile Rusmir, p.101)
ABREVIERI: adj. – adjective
expr. – expresie
loc. adv. – locuțiune adverbial
reflex. – reflexive
reg. – regional
s.f. – substantiv feminin
s.m. – substantive masculin
s.n. – substsantiv neutru
s.p. – substantive propriu
sg.t. – singularia tantum
pl.t. – pluralia tantum
- – vezi
- – verb
LEGENDELE: În cartea lui Dumitru Brânzei, ICOANE DE LA SATE, întâlnim legende valoroase despre satul său natal Ciclova Română din județul Caraș Severin. Unele s-au păstrat ca toponime, nume de locuri de interes deosebit. Se știe, că “legenda este o specie a literaturii populare și culte, aparținând genului epic (în proză sau în versuri) ce dă o explicație, care-și are cauza într-un eveniment din realitate. “ (Dexoline). Cu alte cuvinte conține un sâmbure de adevăt. La fel se întâmplă și cu legendele din povestirile lucrării ICOANE DE LA SATE ale autorului mai sus menționat.
Să urmărim în celece urmează despre ce legende este vorba în aceste povestiri:
Legenda “Cuca lui Craiu “: Numele unui deal s-a păstrat ca toponim. Se povestește din bătrâni că pe dealul acela Vasile Craiu și feciorul său Ionuț s-au întâlnit cu un lup. Fiara s-a repezit la Ionuț, care mergea înaintea tatălui său cu vreo douăzeci de pași și-l sfâșie pe loc. Tatăl s-a repezit cu furca, dar lupul îi încolți mâna dreaptă. Totuși a reușit să-i străpngă inima, încât fiara să cadă răpusă. Din cauza mușcăturii, bietului Vasile Craiu, i-a secat mâna dreaptă și a trait toată viața câi. Durerea mai mare i-a fost pierderea feciorului, ca un brad, iar locul a rămas Cuca lui Craiu și așa i se va zice cât va fi lumea. p.23.
Legenda” Babelor”: Numele locului “Babele “ a rămas la Ciclova Română de pe vremea turcilor spune la o șezătoare nenea Dumitru, care știe povestea de la taica Pau Traia, pe care l-a prins în viață, căci a trait peste 90 de ani. Își începe povestirea despre o întâmplare dintr-un “an de Sfânta Măria Mare, când se începuse hora lângă biserică. … Când era jocu’ mai frumos, iată că vine un om călare de la Răcăjdia cu veste că vin turcii și fac pârjol. … S-a spart hora și toată lumea și-a scos vitele, luând-o către pădure. … Când au ajuns turcii, satul era pustiu. Au ocolit satul după ce au dat foc și-au luat-o către pădure, să-i urmărească pe cei fugiți. … Au ieșit pe Valea Satului și-au ajuns pe babele neputincioase. Pe toate le-a trecut prin iatagan turcesc. De atunci a rămas numele locului aceluia Babele. “p.20.
Legenda “Tâlva Zânei “: Totul pornește de la doi tineri(Simion și Stană), care se iubeu, lucru ce a făcut să doresacă să se căsătorească. Povestea este spusă de moș Vesa. Fiind război feciorul pleacă la bătaie. Înainte își jură că se vor căsători la întoarcerea lui. Pentru moment el nu se întoarce ca ortacul său Ion David. Află că Simion al ei este mort, la care Stana încremeni și a fugit spre pădure, unde s-a rătăcit și n-a mai avut altceva de făcut decât să cânte. Cânta cu jale și cu o putere miraculoasă de îmblânzea animalele sălbatice. Putea fi asemuită cu o zână. De atunci numele locului a rămas pâmă azi Tâlva Zânei. p. 146.
Legenda “Izvorul Stanei “: Moș Vesa continua altă legendă, căci întâmplător Simion al Cătrinei n-a murit, ci a fost doar rănit, în explozie, s-a deșteptat, a fost luat prizonier, iar în cele din ură i-au dat drumul acasă. Află de Stana Șchiopului, că a plecat în Codrul Aninei la vestea că a murit iubitul ei și că trăiește cu jâvinele. A plecat s-o caute și când ajunse lângă ea Stana o luă la fugă pe Valea Minișului. Ea s-a ascuns într-o peșteră cu apă lină, unde își avea puii o lupoaică. Simion a încercat s-o salveze cu doi stânjenari Alexandru Martin și Vasile Cioapa, dar a fost prea târziu, căci sufletul Stanei curat a zburat până la cer. Dumnezeu “a lăsat de a pornit un izvor cu apă bogată, curate ca lacrima, care a spălat pe loc sângele Stanei. De atunci locul s-a numit Izvorul Stanei.”p.148.
Legenda “Tâlva lui Simion “ : Simion, continua povestirea moș Vesa, zdrobit de durere, a luat-o razna prin pădure, strigându-I numele în neștire. A ajuns în vârful stanei și-a zis “La ce bun să mai trăiesc! Nu a fost glonț să mă omoare în bătaie, atrebuit să ajung acasă… ca să mă omoare durerea asta… “ D-acolo s-a lăsat să pice în prăpastie. Pe locul unde a căzut, Dumnezeu a pornit un izvor cu apă cristalină, rece ca gheața, iar locul acela avea să se numească Tâlva lui Simion. p.148.
TOPONIMELE: Toponim , toponime, s.n. Nume de loc la nivel de sat, comună, oraș,județ, țară. În cazul de față vorbim despre toponimia satului Ciclova Română și împrejurumile sale, mai exact hotarul cu locurile sale. Aș menționa două localități cu numele lor vechi: RĂȘUA(Orșova),p.18; PĂTROVĂȚ (Greoni),p.133.
În sat: Dealul Mare(p.106), unde locuiesc SUSĂNII, ăi de sus(p.104)
Valea Mare(p.106), unde locuiesc GIOSĂNII, ăi de jos(p.104)
În hotarul saului am constatat următoarele toponime:
B
BABELE: Este un loc explicat de autor în legenda Babele la p. 20; v. LEGENDELE
BĂTĂTURA: Este un loc bătătorit și neproductiv
BOLOVONI: Este un loc arabil, dar bolovănos
BORUGA: Este o baltă cu apă, ce are loc pentru scăldat
C
CALEA LU’ BRÂNZEI: Este un loc ce poartă numele unui proprietar de pământ din zonă
CÂRȘULIȚA: Este un loc din hotarul satului
CORCANA: Este un loc în care a fost cândva Viță de vie
CORNET: Este un loc unde cresc corni
CUCA LUI CRAIU: Este un loc explicat de autor în legenda Cuca lui Craiu la p.23; v. Legende
D
DÂLMĂ: Este un deal izolat cu vârful rotunjit(loc de pășune)
DEALUL VIILOR: Este un loc în care-i plntată viță de vie
DOSUL PLAIULUI: Este un loc dosit
DUPĂ CULME: Este un loc arabil dincolo de deal, având o parte prelungită orizontal
F
FÂNTÂNA MĂDUȚEI: Este un loc unde-i o fântână, făcută de unul cu numele de Mănduță
G
GAIU’ MARE: Este un loc împădurit
GAURA CU APĂ: Un loc ce are un gropan cu apă
I
IZVORUL MĂRGANA: Este un loc unde-i izvorul cu acest nume și provine de la Marga, după modelul Nergana de la Neargăn, care la rândul lui provine de la Nera; sau , altă explicație: mărgana poate proveni și de la murgănă ( fluier din coajă de salcie),Dexoline
IZVORUL STANEI: Este un loc explicat de autor în legenda Izvorul Stanei(p.148); v. Legende
L
LUPĂRIE: Este un loc unde umblă lupii în haită
M
MÂNDRIȘAG: Este un loc arabil, bun de lucrat și roditor
MÂZGOTINA: Este un loc pe unde trce o râpă lungă și afundă. Acolo s-au ascuns de răzmeliță
O
OBANA: Este un loc arabil cu pământ bun
OGAȘU’ MARE: Un loc format dintr-o vale adâncă
P
PIATRA MARE: Este un loc în care-i o stâncă
PIRIȘ: Este un loc cu mult pir
POIANA FLORII: Un loc întins cu flori, dar are proprietate ofemeie cu numele de Floare
POIANA FRENII: Este un loc cu o poiană în care-i proprietar Frenea
POMETE: Este un loc pomicol spune substantivul colectiv: pomete, pomeți,s.m. = mulțime de pomi fructiferi
R
ROLU: Este un munte geamăn cu Simionu
S
SĂLIȘTE: Este locul unde a fost cândva satul și acuma-i teren gol, dar arabil
ȘERET: Este un loc împădurit cu cer(specie de lemn de pădure:cer > ceret)
SIMIONU: Este un munte geamăn cu Simionu
T
TÂLVA LUI SIMION: Este un loc explicat de autor în legenda Tâlva lui Simion(p.148); v. Legende
TÂLVA VACII: Este un loc de pășunat și acolo se duc vacile la păscut
TÎLVA ZÂNEI: Este un loc explicat de autor în legenda Tâlva Zânei(p.146); v. Legende
Ț
ȚÂFLONI: Un loc arabil, dar și de păscut
V
VARNIȚA LU’ PIUȚU: Este un loc unde-i proprietar Piuțu
VĂRNIȚI: Este un loc păduros, unde au fost cuptoare de var(varniță)
VÂRFUL DÂLMEI: Este un loc pe dâlmă
VÂRFUL ȘERETULUI: Este locul unde-i dealul Șeret (acolo este pădure de cer)
VECINIC: Este un loc cu livezi și sălașe dintotdeauna și va rămâne pentru totdeauna
Z
ZĂGANA: Este un loc arabil. Acolo trăiesc păsări răpitoare(p147)
ZICERILE: Zicere, ziceri, s.f. Este o expresie concisă, ce conține un gând înțelept și este folosită în comunicare. Dexoline
Expresive sunt zicerile întâlnite în acestă carte ce amintește de satul de odinioară.
-Nimic fără Dumnezeu!(p.17). Am început cu zicerea călăuzitoare, de care avem nevoie în orice împrejurare.
-Bătea cu ciocanul / Și făcea banul.(p.21)
-Unde intră sfada-n casă/de-acolo norocu’ iasă!(p.22)
-Măi bine una săracă/ Numa ochii ei să-mi placă!(p.29)
-E crunt banul la pădure,/ ce se câștigă prin firiz și prin săcure.(p.48)
-La toată casa bate coasa,/ numa’ la mine n-are cine(p.54)
-Bou’ bun nu iese din sat…(p.67)
-Neascultarea de părinți/ Te face ca să te minți!(p.67)
-Îmi dădui cuvintele/ la toate amărâtele.(p.86)
-Tot cu una, până-i lumea.(p.86)
-M-ai lăsat mândro, lăsat,/ M-ai lăsat și ai păcat!(p.88)
-Adună bani albi, pentru zile negre!(p.98)
-Cu măsura prin care ai măsurat, i s-a măsurat și ei.(p.98)
-Năravu’ din fire, n-are lecuire.(p.102)
-Când stăpânul e bun, sluga se face hoț!(p.117)
-Juncu are vreme de jug…(p.140)
Bibliografie: DUMITRU BRÂNZEI, ICOANE DE LA SATE, Editura BRUMAR, Timișoara, 2013
DEXOLINE