După 1989 SECURITATEA a devenit mai puternică, iar foștii securiști au
fost încadrați în serviciile de informații, devenind peste noapte
parlamentari, miniștri etc.
Serviciile secrete, adică foștii securiști, au fost părtașe la JEFUIREA ȚĂRII
și prin dosarele din arhiva SECURITĂȚII au șantajat
și manipulat oamenii politici
Tot mai mulți români cred că dezastrul din această țară a fost coordonat de fosta SECURITATE. Nefiind o lege care să le blocheze accesul în instituțiile statului acești criminali au ajuns să aibă funcții importante, iar securiștii pensionari să aibă pensii nesimțite și nemuncite.
Primul semnal de alarmă la atras președintele Emil Constantinescu în ultimile zile de mandat, când a declarat în fața jurnaliștilor că a fost copleșit de foștii securiști. Odensiva SECURITĂȚII a continuat și în 2004 impune ca președinte pe securistul Traian Băsescu, care face mai multe schimbări legislative și instituie o dictatură mascată. Apar primele procese politice și adversarii lui Traian Băsescu sunt condamnați și închiși. Următorul pas acapararea unor instituții de presă și prin propagandă deșănțată manipularea românilor. După ce Traian Băsescu pierde susținerea populară se trece la manipularea românilor din diasporă. În 2009 pentru prima dată în istorie președintele Traian Băsescu este ales de românii din Diasporă, în ciuda românilor din țară. Se creează un curent împotriva lui Ponta și după mai multe manevre politice nereușite premierul își dă demisia. Astfel se mai creează un precedent periculor, un guvern eficient a fost schimbat sub presiunea ridicolă a circa 30.000 de zurbagii manipulați de serviciile secrete și de ONG-uri dubioase, suspectate ca instituții nemilitare în slujba foștilor securiști.
În fiecare zi iese la iveală HOȚIA și ne întrebăm unde au fost serviciile secrete? Și răspunsul inevitabil este doar unul: Serviciile secrete, adică foștii securiști, au fost părtașe la JEFUIREA ȚĂRII și prin dosarele din arhiva SECURITĂȚII au șantajat și manipulat oamenii politici.
Faptul că SRI este o instituție militară demonstrează continuitatea SECURITĂȚII. Era necesară demilitarizarea și delimitarea serviciilor secrete de fosta POLIȚIE POLITICĂ, dar nu s-a făcut. Și astfel a trecut 26 de ani și foștii criminali securiști nu au fost pedepsiți, mai mult apar la televizor și ne dau lecții de democrație în bășcălie și râd că majoritatea sunt la pragul sărăciei. Rânjetul lor ne arată că, vorba popular, “V-am tras-o!” este perfect valabilă.
Suntem un popor în derivă, manipulat și condus spre conceptul de colonie, puși sub umbrela falsă a Statelor Unite și regulați fără încetare de Germania și alte state în UE.
Până când popor român vei dormi și vei fi împroșcat cu noroi și cu nevoi? Până când?
Citiți și:
Securiștii au fost primiți cu brațele deschise în SRI și în celelalte servicii secrete din România
Serviciile secrete – fosta Securitate: Un blestem pentru Romania
Comploturile și trădările securistului Virgil Măgureanu
SECURITATEA noastră cea de toate zilele (I)
Cu Securitatea împotriva Constituției și împotriva poporului român
Moţii şi crimele Securităţii – o poveste fără sfârşit
Serviciul Român de Informații s-a compromis:
Întrebari pentru generalul Florian Coldea
Cum s-au strecurat foștii securiști în structurile noii puteri
Mulţi s-au întrebat în primele două luni de libertate pe unde sunt şi ce mai fac ofiţerii fostei Securităţi. Noii lideri intraseră deja în concurenţă, inclusiv pentru controlul foştilor ofiţeri de Securitate şi al secretelor deţinute de aceştia.
Teoretic, fosta Securitate fusese integrată Armatei, dar „cadrele” n-aveau cum fi „epurate” şi „reeducate” peste noapte. Unii au fost trecuţi în rezervă, iar alţii – cea mai mare parte – erau „în aşteptare”, consemnaţi în sediile Securităţii conform ordinului dat de Iulian Vlad în primul moment al Revoluţiei. Vlad fusese arestat la 31 decembrie, dar ordinul dat de el s-a respectat până în luna februarie 1990.
Pe ascuns se înființează două servicii în cursul lunii februarie: UM 0215 din subordinea Internelor şi Centrul de Informaţii Externe (viitorul Serviciu Informaţii Externe-SIE). Cel de-al doilea serviciu a fost în sub ordinea premierul Petre Roman.
Virgil Măgureanu pregătea înființarea Serviciului Român de Informaţii, unde plănuia să includă foștii securiști.
În decembrie 1989 Virgil Măgureanu era profesor la Academia „Ştefan Gheorghiu”. El fusese trimis în „domiciliu obligatoriu” la Focşani. S-a spus că motivul fusese un prezumtiv complot împotriva lui Ceauşescu alături de generalul Nicolae Militaru (dovedit că avea relaţii cu KGB-ul).
La sugestia lui Măgureanu, o comisie a lucrat în acest timp un proiect de reorganizare a serviciilor speciale, după modelul vechiului Serviciul Special de Informaţii (SSI). Comisia era formată din doi membri, colonelul Mihai Stan şi bătrânul general Neagu Cosma, fost şef al Contraspionajului. Viitorul SRI s-a urzit în sediul Ministerului Turismului, „pentru că la Palatul Victoria oricum nu aveam loc”, a explicat Măgureanu.
Hai la lupta cea mare! – Dosar contra dosar
Când nu se ocupa cu „studiile istorice”, Virgil Măgureanu colecţiona dosarele persoanelor din anturajul lui Ion Iliescu, pe care le-a arătat „cui trebuia”. Nu era singurul cu asemenea ocupaţie. „Aceeaşi atitudine în mod constant, desigur că aici a fost şi o reciprocitate, spune Măgureanu, a avut şi Gelu Voican Voiculescu, care n-a pregetat, umblând în arhiva SIE, atunci, în ianuarie-februarie 1990, să ia dosarul meu de fost ofiţer pentru şase luni şi să-l dea presei.”
La rându-i, Gelu Voican Voiculescu se blindase cu alt expert de marcă pe post de consilier – generalul Doicaru, care-şi făcuse mâna în tinereţe instrumentând „Procesul de la Canal”.
În plus, într-o seară a „recuperat” arhiva microfilmată a unităţii anti-KGB a fostei Securităţi. „S-a dat un telefon de către cineva care ştia că pe Strada Roma, la o anumită adresă, unde acum este o policlinică, într-un birou, într-o scafă din tavan existau microfilme, a povestit Măgureanu. Aceste microfilme ne-am dus şi le-am ridicat în aceeaşi seară, când s-a dat semnalul, a fost spart acel loc unde fuseseră zidite microfilmele şi extrase toate acestea.
S-au extras acele microfilme, despre care nu ştiu nici astăzi ce conţineau, pentru că nu era treaba mea, şi, fiind inventariate, pentru că aveau nişte nume acolo, s-a făcut un inventar complet şi au fost puse în mâna unităţilor de linie al căror obiect de activitate era tocmai acesta.”
„Conștiința civică” versus „Conștiința socialistă”
La începutul lunii februarie, un grup de intelectuali întreba prin intermediul ziarului România liberă ce s-a întâmplat de fapt cu fosta Securitate.
Nu-şi găseau liniştea Gabriel Andreescu, Gabriela Adameşteanu, Călin Anastasiu, Victor Bârsan, Cezar Baltag, Radu Bercea, Constanţa Buzea, Emil Brumaru, Ana Blandiana, Helmuth Britz, Petre Mihai Băcanu, Andrei Cornea, Mariana Celac, Daniela Crăsnaru, Mihai Creangă, Alexandru Dobrescu, Radu Filipescu, Ioan Groşan, Bedros Horasangian, Ioana Ieronim, Florin Iaru, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Sorin Mărculescu, Mariana Marin, Cornel Moraru, Ileana Mălăncioiu, Mircea Mihăieş, Mircea Martin, Eugen Negrici, Z. Ornea, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Vasile Popovici, Romulus Rusan, Petre Sălcudeanu, Mircea Horia Simionescu, Szasz Janos, Tia Şerbănescu, Stelian Tănase, Radu Tudoran, Alin Teodorescu, Anton Uncu, Cornel Ungureanu, Sorin Vieru, Mircea Zaciu.
Aceştia voiau să primească răspuns la următoarele întrebări: „Vă rugăm să ne spuneţi care este acum efectivul Securităţii? Câţi au fost iniţial angajaţi? Câţi au murit? Câţi au fost arestaţi? Câţi au rămas? Nu credeţi că trebuie să se facă unele comisii independente la care să participe rudele eroilor Revoluţiei (mai ales la Timişoara) pentru a afla cine a fost vinovat şi cine nu de masacre? Cei arestaţi sunt anchetaţi tot după metodele vechii justiţii? Cei care au rămas în cadrele Securităţii pentru cine lucrează? Câte clădiri ale Securităţii există acum? În ce oraşe există? Nu aveţi cifrele? Nu le puteţi afla? Toată lumea ştie că au existat sisteme de ascultare.
Unde sunt centralele de ascultare? Una e cunoscută: la Timişoara, la Hotelul Continental. Unde sunt celelalte? Când le pot vedea oamenii şi când pot fi de faţă la distrugerea lor tehnică? S-a spus că s-au găsit asupra oamenilor care manifestau în Piaţa Victoriei bancnote de 10-20 de dolari. Care sunt dovezile produse în acest sens? Care au fost ofiţerii superiori din Securitate concediaţi? Câţi sunt şi din ce trăiesc acum? Cerem un sondaj oficial cu întrebarea: Vă mai este frică de Securitate?
De ce? Şi să se publice rezultatele. Se poate vorbi despre victoria Revoluţiei când teama, ameninţările fizice şi psihice continuă? Persoanele care au făcut parte din Securitate pot intra în orice partid, fără să fie verificate? Pot ocupa acum posturi de conducere?”.
Câţi securişti şi pe unde sunt?
La întrebările acestea a răspuns Victor Atanasie Stănculescu, tot prin intermediul ziarului România liberă. Conform datelor oficiale prezentate presei de ministrul Apărării Naţionale, fosta Securitate avusese aproximativ 8.400 de angajaţi.
În vederea reorganizării, unele unităţi au fost desfiinţate, iar efectivele lor au fost trecute în rezervă, ca de exemplu Direcţia a V-a de pază şi ordine (437 de cadre), Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare (1.073 de cadre), din care 611 cadre au fost trecute în rezervă. Au fost trecute în rezervă 1.844 de cadre din Securitatea Municipiului Bucureşti şi ale judeţelor Timiş, Sibiu, Cluj, fiind menţinut în activitate numai personalul tehnic, necesar funcţionării mijloacelor de transmisiuni pentru legăturile telefonice teritoriale.
Din celelalte judeţe au mai fost trecute în rezervă 1.739 de cadre. Puteai să verifici răspunsurile sale?!
„În statele cele mai democratice, supravegherea unor persoane aflate la cel mai înalt nivel şi convorbirile lor şi a relaţiilor lor continuă. Nu văd de ce în România, din motive de suflat în iaurt, să înceteze sau să fie exceptate de la supraveghere asemenea persoane. A, că ulterior poţi să-l consideri un abuz – poate!” (Virgil Măgureanu)
Comments are closed.