Într-un siloz din Arctica se păstrează 100 de milioane de eșantioane
de semințe din plantele de pe Terra
Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, a fost conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.
Seiful este un fel de arcă a lui Noe, o magazie enormă care conţine eşantioane din plantele necesare pentru ca fiinţa umană să reînceapă cucerirea Terei dacă s-ar produce un dezastru ecologic, fie din cauze naturale, fie datorită acţiunii omului.
Arca lui Noe a plantelor a fost construită la Longyearbyen, un orăşel minier din insula Spitsbergen, care aparţine arhipelagului norvegian Svalbard, din nordul Norvegiei, la cca.1.000 kilometri de Polul Nord. Locul a fost ales pentru stabilitatea sa seismică şi pentru că, fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), uşurează conservarea.
În total, seiful va primi mai mult de 100 de milioane de plante originare din toate colţurile lumii. Semințele sunt stocate în adâncurile unui munte arctic, împachetate în aluminiu, înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă. Chiar dacă sistemele de refrigerare se defectează, spun specialiştii, temperatura muntelui va fi superioră temperaturii de congelare datorită permafrostului, acoperământul de gheţă veşnic al regiunii.
Intrarea seifului are o concepţie futuristă cu câteva oglinzi metalice care reflectă razele soarelui în timpul zilei şi strălucesc în întunericul nopţii, fiind realizate de artistul norvegian Dyveke Sanne. La intrarea în seif se află compresoare care răcesc interiorul bunkerului. Interiorul tunelului a fost întărit cu o structură circulară din oţel, pentru a evita pericolul unei alunecări de teren datorită eroziunii muntelui în care a fost construit seiful.
La intrarea în seif, se află sala de control, unde tehnicienii înregistrează pe calculatoarele centrului fiecare eşantion de plantă care soseşte în bunker.
Eşantioanele de plante se introduc în pachete cu trei învelişuri de aluminiu, care se închid ermetic pentru a le garanta conservarea în cele mai bune condiţii.
Odată înregistrate şi sigilate ermetic, eşantioanele se introduc în cutii de plastic şi se depozitează într-una din cele trei camere ale seifului. Eşantioanele, conservate în “cutiile negre”, se pun în circulaţie numai în cazul în care toate sursele de plante ar fi distruse sau epuizate.
În ceea ce priveşte măsurile de securitate, instalaţia este pevăzută cu o uşă blindată şi o împrejmuire a perimetrului şi se contează pe prezenţa autorităţilor norvegiene.
Se menţionează, de asemenea, poziţia izolată a instalaţiei, iernile incredibil de reci, banchizele şi chiar agresivitatea urşilor polari faţă de oameni, ceea ce comportă măsuri de securitate suplimentare.
În momentul de faţă, există deja în lume mai mult de 1.000 de bănci de plante. Totuşi, multe dintre ele, mai ales cele care se află în ţările în curs de dezvoltare, sunt ameninţate în permanenţă de lipsa apei, riscul de cutremure, inundaţii sau alte dezastre naturale, conflicte armate sau gestionare proastă datorită lipsei de resurse.
Pentru a înfrunta aceste pericole, la care se adaugă ameninţarea din ce în ce mai mare a unei schimbări climatice sau dezastrul mondial provocat de un război nuclear, Norvegia a construit Seiful.
“Obiectivul nostru este de a păstra aici o copie de securitate a plantelor de pe toată planeta”, explică Westengen. “Astfel, faţă de orice fel de catastrofă, de origine naturală sau umană, biodiversitatea culturilor va fi salvată. Seiful reprezintă o strategie crucială pentru garantarea viitorului culturilor care ne alimentează”.
Conservarea plantelor în seif va fi un serviciu gratuit, iar ţările care trimit eşantioane vor fi totdeauna proprietarii lor. Toţi vor putea primi copii de înlocuire care se conservă în bunkerul arctic de fiecare dată când una din varietăţi va dispărea din mediul ei natural.
Sursa: docs.google.com, slideshare.ne, ziarulring.ro, amosnews.ro