Autor: Violeta Bobocea
Maria Cuțarida (1857-1919)este o femeie puternică, ambițioasă, perseverentă. Va urma Facultatea de Medicină la Zürich , pentru a-și încheia studiile medicale la Montpellier și Paris.
În 1884 era singura femeie cu doctorat în medicină din Europa de Est!
Maria a înființat în România Societatea Materna și a organizat prima creșă din țara noastră . Și-a început activitatea pedagogică în 1877, în Elveția , la Zürich , dar și- a continuat studiile în patria lui Rabelais .
După trei ani de cercetare academică la cel mai înalt nivel, Maria a pierdut sprijinul financiar al tatălui , dar n-a renunțat nicio clipă la visul de a deveni medic.
Era prima femeie medic din România .
Pentru a-și putea finaliza studiile, cere sprijinul autorităților din țară.
Oficialii Camerei Deputaților consideră că asemenea știință lăudabilă trebuie încurajată.
Astfel, Maria Cuțarida primește o bursă de 2.400 de lei pe an, timp de patru ani, începând cu 1 Octombrie 1881.
Acest lucru se întâmplă într-o perioadă în care, în Franța, doar șaptesprezece fete studiau medicina, una dintre acestea fiind Maria Cuțarida.
Banii au ajutat-o să-și acopere stagiatura și pregătirea doctoratului la Paris.
În 1884 obținea titlul de doctor în medicină.
Devenea prima femeie cu o astfel de calificare din toate țările est-europene.
Se întoarce în țară și își echivalează diploma din Franța printr-un examen promovat cu calificativul “ Magna cum laude”.
Piedicile au început să apară. Își deschide un cabinet particular , dar nu renunță la visul de a profesa într-un spital.
În 1884 solicită postul de medic secundar la Spitalul Brâncovenesc din București, dar cererea este respinsă fără nicio explicație.
I se propune funcția de profesoară de igienă. Destul de puțin pentru un medic
care studiase în Elveția și Franța.
După un an primește postul de medic secundar la Spitalul “Filantropia “ din București , unde oferă consultații gratuite.
Se înscrie la concursul pentru obținerea gradului de medic primar ginecolog , dar este din nou respinsă.
Își dedică următorii trei ani îngrijirii muncitoarelor de la Fabrica de Tutun din capitală.
În 1886 devine șefă a catedrei de igienă a azilului “Elena Doamna”, iar în 1891 preia și conducerea secției de ginecologie a Spitalului Filantropia.
În 1894, instituția care administra centrele medicale din București, modifică profilul secției în care activa Maria, din ginecologie în chirurgie ginecologică , spre dezamăgirea doctoriței.
Totul se încheie cu demisia Mariei.
Pune bazele organizației “Leagănul” și “Societatea Materna”, închinate copiilor nevoiași, iar în 1899 Maria înființează prima creșă internă din România , în felul acesta sprijinind mamele muncitoare cu copii.
Elaborează două tratate științifice .
În 1900, la Paris , atinge culmea carierei prin participarea la Congresul acțiunilor feministe, unde a prezentat lucrarea “Munca femeii în România “, un bilanț interesant al situației femeilor în societatea românească .
În anii Primului Război Mondial, Maria renunță la cabinetul particular , pentru a se dedica îngrijirii pacienților de la Spitalul Militar .
După încheierea luptelor, se retrage definitiv din activitatea medicală.
Se stinge din viață la 62 de ani .
Rămâne peste timp nu doar prima femeie – medic din România , dar și o doamnă de legendă a acestui popor, un simbol al perseverenței, al eternului feminin.