Autor: Gabriel Teodor Gherasim
Gabriel Teodor Gherasim: Stimată doamnă Pavlicenco, ne întâlnim la amurgul anului 2013, la fel cum ne-am întâlnit la începutul acestui an – pe calea interviului. Ne-aţi putea oferi un sumar a ceea ce a însemnat anul 2013 pentru Basarabia și pentru poporul român în general?
Vitalia Vangheli-Pavlicenco: Pot spune cu satisfacţie că, pentru mișcarea unionistă, anul 2013 a fost unul pe potriva anului 2012, când – pentru prima oară în două secole – s-au ridicat mii de oameni la manifestări pentru Unire pe ambele maluri ale Prutului, comemorând 200 de ani de ocupaţie ruso-sovietică. În anul 2013, au continuat acţiunile unioniste care, după doi ani de prezenţă curajoasă în public, au impus o abordare mai serioasă a perspectivei de refacere a unităţii naţionale, prin unificarea celor două state românești. Astfel, se ridică, încet, tabu-ul de pe subiectul Unirii, după ce – o perioadă îndelungată – a rămas sub șapte lacăte sau a fost tratat ca o aspiraţie marginală, extremistă, neobișnuită, nepermisă și chiar inimaginabilă, tratată, în cel mai bun caz, ironic. Acum trezește, mai curând, reacţii nervoase din partea celor ce răspund comandamentelor din Est, din partea celor ce ne ţin în continuare sub ocupaţie.
Pe 28 iunie, Consiliul Unirii a desfășurat o manifestare de demnitate naţională, la care, într-o vineri, pe o căldură insuportabilă, am comemorat trista zi din istoria Românieiși a Basarabiei, am defilat pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt și am sfinţit Piaţa Marii Adunări Naţionale, pângărită pe 9 mai 2013 de către clica rusească în frunte cu obraznicul Dmitri Rogozin, reprezentantul lui Putin pentru Transnistria, care a venit la Chișinău să ne spună încotro să mergem politicși strategic. Vreau să spun că doar unioniștii au protestat, în acest an, contra vizitelor misionarilor Rogozinși Kirill ai Kremlinului. Tot pe 28 iunie a fost înmormântat și poetul-martir Dumitru Matcovschi, cel care a fost în primele rânduri ale Mișcării de Renaștere Naţională. Membrii Consiliului Unirii i-au adus un omagiu, inclusiv în cadrul unei slujbe oficiate de un sobor de preoţi de la Mitropolia Basarabiei în faţa Academiei deȘtiinţe,unde se afla corpul neînsufleţit al celui ce a avut curajul de a lupta mereu pentru adevăr. Apoi, membrii Consiliului Unirii s-au întâlnit la Marșul de la București, pe 20 octombrie, unde au trăit clipe înălţătoare de solidaritate românească, acţiunea având menirea să îi încurajeze pe guvernanţi să ia în dezbatere iniţiativa legislativă pentru care Platforma civică „Acţiunea-2012” a adunat 117 mii de semnăturiși care cere implicarea majoră a Statului Român pentru a îmbunătăţi statutul basarabeanului în dreapta Prutului. De asemenea, în 2013 Consiliul Unirii a pregătit un pliant într-un tiraj mare, în care arată avantajele Unirii faţă de menţinerea statului falimentar Republica Moldova sau de aderare la Uniunea ruso-asiatică inexistentă, zisă vamală.
Pentru 1 Decembrie, Ziua Naţională a tuturor Românilor, Consiliul Unirii a încercat, așa cum face al treilea an, să unească toate forţele unioniste pe platforma comună pro Unire și putem constata cu bucurie că am reușit, împreună cu Platforma civică „Acţiunea-2012”, cu alte forţe ce pledează pentru reîntregirea neamului, să facem o manifestare extrem de spectaculoasă, denumită „În Cerc Unim Guvernul”, făcând un lanţ de oameni care s-au apucat de mâiniși au încercuit Guvernul de la Chișinău printr-un lanţ uman unionist. Am vrut să demonstrăm, prin aceasta, că suntem solidari românii de pe ambele maluri ale Prutului în jurul Guvernului, ca expresie a voinţei basarabenilor, că ar trebui să le dorească binele acestorași să acţioneze pentru reîntregirea naţiunii române, pentru a deveni mai repede parte a NATOși UE. Au venit circa 2000 de oameni, numărul participanţilor la asemenea acţiuni crește constantși am reîntâlnit o mulţime de intelectuali români din Basarabia care au răspuns optimist și încrezător îndemnului unioniștilor.
De asemenea, Consiliul Unirii a exprimat mereu poziţii faţă de evenimentele majoreși importante din Republica Moldova,cum ar fi summit-ul de la Vilnius. Consiliul Unirii a apreciat parafarea acordurilor asociative cu UE ale Chișinăului, dar a considerat și consideră că cea mai scurtă cale de aderare la NATO și UE pentru al doilea stat românesc este Unirea cu România și, de aceea, Consiliul Unirii a adresat o Scrisoare-deschisă Președintelui Nicolae Timofti, solicitându-i o poziţie orientată extrem de energic și dinamic spre apropierea cât mai strânsă a celor două state românești, mergându-se spre omogenizarea spaţiului social, cultural, spiritual, mediatic, economic, militaro-strategic, politic.
Putem constata cu satisfacţie poziţia evoluată a Președinţilor celor două state românești, Traian Băsescu și Nicolae Timofti, în privinţa unionismului și românismului. Astfel, Băsescu, cel care mai înainte vorbea de abordarea problemei naţionale prin conceptul „o naţiune – două state”, acum a spusși la Chișinău, și la București, despre Unirea pe care trebuie să ne-o dorim efectiv și care poate deveni obiectiv naţional al României, iar Timofti a recunoscut identitatea lingvistică românească a basarabenilor și identitatea românească a statului Republica Moldova.
Incontestabil, decizia Curţii Constituţionale privind restatuarea, la locul adecvat, de document fundamental pentru Constituţie, a Declaraţiei sfinte de Independenţă a basarabenilor, a început să reașeze lucrurile dureroase pentru noi, românii din stânga Prutului, umiliţiși după proclamarea Independenţei, printr-o clasă de politicieni vânduţi Kremlinului.
Pentru Republica Moldova, anul 2013, fără nicio îndoială, este unul al speranţei, în pofida tuturor problemelor majore legate de corupţie, injustiţie, sărăcie, nedreptate. Este anul parafării documentelor asociative cu UEși, acum, depinde de presiunea pe care societateași factorii europeni vor doriși vor putea să o pună pe decidenţi, să nu păţim ca Ucraina, în faţa atacurilor necruţătoare și abile ale Rusiei. Noi, unioniștii, find adevăraţii eurointegriști, desigur, am fi dorit ca Puterea, care se pretinde ca democratică, să obţină coeziunea societăţiiși a forţelor proeuropene după modelul Declaraţiei de la Snagov, România,din 1995, când toate forţele politiceși-au sumat obiectivul euroatlantic, însă la noi nu există o asemenea tratare serioasă a imperativelor naţionale, care nici nu se cunosc definitive,de aceea manifestările Puterii, până la parafare, dar, mai ales,după, rămân jalnice, regretabileși chiar lamentabile, pentru că se manifestă ca tot mai antiunioniste. Remarcăm activizarea clasei politice din România în privinţa Republicii Moldova, vizite importante făcute, declaraţii privind Unirea, chiar find, poate,diferite, dar este important că această aspiraţie devine tot mai abordată în declaraţiile politicienilor.
Am mai remarca, pentru Puterea din R. Moldova, că ar fi bine să devină tolerantă faţă de dreptul românului la aspiraţia sa de reîntregire a neamului, în temeiul Constituţiei, în temeiul Declaraţiei de Independenţă, al libertăţii de exprimare, pentru că și Curtea Constituţională a statuat, în ultimii trei ani, împreună cu justiţia naţională, dreptul de a se vorbi de Unire, de a avea în clipuri electorale acest obiectiv, de a avea în programși Statut acest scopși de a pretinde/cere lichidarea consecinţelor Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, declarat ca atare de Guvernele lumii, inclusiv de cel de la Chișinău. Partidul Naţional Liberal a făcut mult în reașezarea mai multor abordări în mod corect constituţional, conform Declaraţiei de Independenţăși Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Următorul adevăr și gest de demnitate este recunoașterea oficială a ocupaţiei Basarabiei și lichidarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop. Unii guvernanţi încearcă acum să tragă o linie de demarcaţie inadecvatăși dubioasă între proeuropenism și proromânism/unionism, ceea ce este total fals. Pretinșii proeuropeni pragmatici nu doresc, de fapt, integrarea în Europa,dar o spun pentru că R. Moldova primește mulţi bani din Vest.
Integrarea în NATOși UE o doresc cel mai sincer unioniștii, care o spun deschisși consideră că fericirea poporului român nu rezidă în a suporta atâţia demnitariși funcţionari hrăpăreţiși dezinteresaţi de soarta cetăţeanului, ci în a avea o bunăstare și un viitor, lucruri pe care le poate oferi numai un stat suveran, independent, membru al NATOși UE, precum e Țara noastră România.
G.T.G.: Ce înseamnă faptul că limba română este considerată limbă de stat pentru Republica Moldova?
V.V.P: Limba română este limbă de stat din 31 august 1989. Cu două zile înainte de adoptarea acelor hotărâri istorice, privind limba moldovenească drept limbă de statși grafia latină, am editat, împreună cu publicistul Vlad Pohila, cărţulia „Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit drept prim manual pentru a se trece la limba română. Îmi pare rău că mama mea, care a predat română, numită în perioada sovietică „moldovenească”, nu a apucat cu doar doi ani aceste vremuri. Numai că forţele imperiale ruse au avut mereu grijă să devieze mersul normal al lucrurilor în Basarabiași, de aceea, după proclamarea Independenţei, au operat prin servilii lor comploturiși scenarii care să ne oprească din mersul de care au dat dovadă balticii.
De aceea, este extrem de important că avem acum o Curte Constituţională ce a redat demnitate românească acestui pământ și acestei societăţi, prin decizia de a restatua Declaraţia de Independenţă pe soclul identităţii românești, find o revenire la Mișcarea de Eliberareși Renaștere naţională, după 23 de ani…Și este foarte regretabil să vedem politicieni cu studii în România, care fac declaraţii aberante contra limbii române, care e limba noastră nativăși dintotdeauna. Fricași logica celor care se opun identităţii noastre autenticeși veridice – românești – este că, după recunoașterea limbii drept românească, se va recunoaște că suntem români toţi cei peste 80 la sută din cetăţeni, după care românii, darși alogenii integraţi, se vor întreba de ce nu suntem într-un stat, cași germanii. Însă de ce te temi (și încă fără motiv), nu scapi. De aceea, oricum, spre asta se mergeși trebuie să ne pregătim. Sperăm să punem capăt acestei situaţii fals dilematice. Dar este adevărat că trebuie să rezistăm în faţa atacurilor Moscovei, pe care statuarea Declaraţiei de Independenţă drept cel mai important act fondator al statului o scoate din sărite și se teme să nu ne refacem unitatea naţională românească,ajungând aici, peste Prut, trupele NATO, ceea ce o va forţa să își retragă armatași arsenalele prin care ne ţine sub ocupaţie. Ca președinte al PNL din Basarabia, ca unul dintre coordonatorii Consiliului Unirii, intenţionăm să identificăm formula prin care să resolicităm atitudinea Curţii Constituţionale faţă de poziţiile-cheie din Declaraţia de Independenţă, care devine parte a Constituţiei, în ceea ce privește statutul de ocupaţie al celui de-al doilea stat românescși lichidarea consecinţelor Pactului criminal Molotov-Ribbentrop, prin care au fost distruse vieţile unor generaţii întregi, rupte prin generaţia bunicilor de Patria-Mamă, România.
G.T.G.: Cine au fost promotorii limbii române în Declaraţia de Independenţă, cărora le rămânem îndatoraţi, și cine au fost promotorii „limbii moldovenești” din Constituţie, care s-au acoperit de ridicol de-a lungul decadelor, până la culminarea în infama fiţuică de „dicţionar moldo-român”?
V.V.P.: Limba română în Declaraţia de Independenţă a fost inclusă de deputaţii români, având conștiinţa adevărului lingvistic, cași de scriitoriiși oamenii deștiinţă ce au promovat denumirea corectă a limbii noastre în acest act de maximă importanță, la care, din câte mai cunoaștem,au participatși diplomaţi de la București, deoarece după proclamarea Independenţei celui de-al doilea stat românesc relaţiile Chișinău-București erau mai calde decât acum.Printre basarabenii care au contribuit la textul Declaraţiei de Independenţă, din câteștim, au fost academicianul Alexandru Moșanu, scriitoriiși cercetătorii Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc,juristul Tudor Panţîruși alţii, toți find personalităţi puternice, afirmate în spaţiul românesc. Aurel Preda a venit la Chișinău pe 25 august 1991, la cererea prietenului său Vasile Nedelciuc, cu care colaborase în timpul Conferinţei. El nu a avut mandate … în scris, însă interesele supreme ale statului i-au fost – așa cum spune – mereu în sufletul de diplomat românși era conștient că Moscova a gândit că independenţa va întârzia Unirea Basarabiei cu Ţara. Ceea ce ași fost, de fapt. Revenind la întrebarea cine a contribuit la elaborarea Declaraţiei de Independenţă, Aurel Preda ne vorbește de cinci-șase personalităţi politice, între care d-nii Nedelciucși Matei, și colegul venit de la București, Valentin Stan, șef de cabinet în MAE al lui Marcel Dinu. Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991 nu a fost opera unor străini, ci tot a unor români. Și nu contează că au fost de la Chișinăul de pe Bac sau de la Chișinăul de pe Criș. Important e că documentul reflectă interesul și instinctul naţional al Basarabiei – ne spune Aurel Preda într-un interviu extrem de preţios, publicat în cotidianul naţional „Timpul”.
Cât privește cine a introdus „limba moldovenească” în Constituţie, desigur, e vorba de Clanul Lucinschi și Clanul Voronin, care, din păcate, conduc și azi Republica Moldova și e posibil să pregătească scenarii ca să conducă în continuare. Ăsta e nenorocul și slăbiciunea noastră, iar lipsa unei identităţi clare a populaţiei conduce și la frică – în faţa guvernanţilor – a pretinsei societăţi civile și, de aceea, suntem păscuţi continuu de pericolul remoldovenizării în stil stalinist, adică de deznaţionalizare continuă. Agrarienii, care au votat Constituţia, s-au acoperit de rușine, de aceea, e bine că această Curte Constituţională a pus punctul pe o rușine naţională. Acum va trebui să știm a ne apăra această realizare a Mișcării de Eliberare și de Renaștere Naţională.
G.T.G.: De la politicienii din Găgăuzia, care s-au născut și trăiesc în Moldova, dar vorbesc numai rusește, până la ucrainenii din Bucovina de Nord și Bugeac, diverse autorităţi au continuat să publice cărţiși să creeze matricole școlare unde limba română și „limba moldovenească” erau considerate limbi diferite, iar vorbitorii lor – drept „popoare diferite”. În ce măsură decizia Curţii Supreme de la Chișinău poate obliga universalitatea limbii românești în curriculele școlare și/sau datele statistice ale densităţii poporului român (acum – readus sub aceeași identitate)?
V.V.P.: Pentru cine nu e certat cu legea, lucrurile sunt clare. De azi înainte, indiferent de ce e scris în Constituţie, adevărul e cel pronunţat de Curtea Constituţională. Dar nu excludem deloc faptul că Rusia va face totul ca să deturneze lucrurile și iată, trebuie să cântămși noi ca „Nemuritorii” din Buzău că „Suntem aici” și ţinem piept Urgiei din Est. Eu cred că lucrurile și percepţia, totuși, se schimbă.Și este important să nu revină comuniștii la Putere, pentru a menţine ce avemși a continua să avansăm mai energic spre refacerea unităţii românești. Iar hotărârea istorică a Curţii Constituţionale are importanță mare și în ajunul recensământului ce va avea loc în R. Moldova în aprilie, în cadrul căruia românii vor trebui să spună corectși nestingheriţi de nimeni că sunt româniși că vorbesc română. Vă imaginaţi cum ar fi dacă cei 500 mii de români cu acte în regulă vor fi intimidaţiși nu vor avea libertatea nici acum să spună că sunt româniși vorbesc limba română? Dar dacă va fi așa, aceasta înseamnă că actuala conducere de la Chișinău își zice proeuropeană, dar, de fapt, este ghidatăși trasă de iţe de către păpușari de la Moscovași doar mimează că se vrea în civilizaţia europeană. Ea nu se vrea nicăieri. Vrea doar să fureși pentru asta e bună și complotarea, și cârdășia cu Moscova. Ceea ce nu o deosebește de comuniști. Noi, Consiliul Unirii, ne-am fixat trei priorităţi pentru anul 2014 – elaborarea unui Program Marshall pentru Unirea celor două state românești, formarea Guvernului Unirii și exercitarea de presiuni pentru desfășurarea, în condiţii fără intimidări, a recensământului din aprilie. Este adevărat că acum la conducere sunt forţe care încă vor torpila statuareași funcționalizarea limbii române în toate sferele, în primul rând în învăţământ, dar să vedem rezultatele alegerilor parlamentare din 2014, poate oamenii, sătui de minciuniși gogoșele, vor vota pentru forţa unionistă a Consiliului Unirii. Pentru că PNL din Basarabia, de exemplu, a declarat că oferă lista sa pentru cei mai demni membri ai Consiliului Unirii, să obţinem un vot pentru un grup de oameni neșantajabili, curaţiși principiali, ce nu se vând contra ispitelor bănești. Toţi alogenii neintegraţi trebuie să înveţe limbași să ne respecte istoria, tradiţiile, să se adaptezeși integreze în societate, să înveţe, în primul rând, limba.
G.T.G.: Mulţi copiiși adulţi au fost abuzaţi verbal și fizic în marșurile unioniste, din Chișinău, la Bălţi,și în alte locaţii. A meritat suferinţa lor pentru rezultatele din acest an?
V.V.P.: Tinerii care au participat la marșurile unioniste au fost curajoși și au rezistat presiunilor rușinoase la care s-au dedat forţele prorusești, având în spate Puterea pretins fals democratică, cu orientarea prorusă camuflată prin mesajul proEuropa, cași Opoziţia comunistă, vădit prorusă. Asta nu a făcut decât să îi călească și să îi întărească în convingerea că ceea ce fac ei este corect. Cât privește copiii, aceștia nu au fost la marșuri, decât că au venit cu părinţii, ca la sărbătoare. La marșuri au participat zeci de mii de oameniși putem spune că am salvat obrazul ambelor Puteri – de la București și Chișinău, redând demnitate poporului român, partea din stânga Prutului continuând să fie, de 200 de ani, sub ocupaţie ruso-sovietică. Este foarte bine că marșurile au fostși în alte orașe, pe care alogenii neintegraţi le consideră „ale lor”, pentru că mai domină (inclusiv prin răbdarea nemeritată a băștinașilor români) în aceste localităţi importante din R. Moldova, urmare a populării lor speciale de către regimul comunist de factură sovietică, pentru a îi dilua pe români în compoziţia populaţiei Basarabiei. Peste tot e pământul nostru,românesc, și nimeni nu are dreptul să ne spună unde să de lăm.Noi nu împiedicăm pe nimeni să facă ce dorește, asumându-și răspunderea, și nu periclităm nicio manifestare a altcuiva. Toate piedicile și atacurile violente la care au fost supuși unioniștii au fost regizate de anumite forţe cuibărite într-o ambasadă mare și obraznică, ce a fost mereu conectatăși cu forţele prorusești de la Putere, drapate în forţe, cică, proeuropene. În timp ce, de fapt, dacă legea e de partea noastră, statul trebuie să ne ofere posibilitatea și să ne apere drepturileși libertăţile fundamentale, inclusiv la liberă exprimare în acţiuni publice. Efortul, bineînţeles, a meritat, astăzi perspectiva de Unire este privită cu seriozitate, mai alesștiindu-se ce scopuri ascunse au actualii guvernanţi,care spun una și fac alta.
G.T.G.: În ciuda deportărilor din perioadele ţariste, comuniste și „democrate” (a la Putin, în Transnistria), a deznaţionalizării românești din Basarabia/Bucovina de Nord, Bugeac și a introducerii constante de coloniști rusofoni, supravieţuitorii victimelor deportărilor și ale persecuţiilor antiromânești, făcute de Rusia între Nistru și Prut, s-au ridicat la înălţimea înaintașilor, prin culminarea legiferării limbii române, ca să revină în Basarabia la ea … acasă (ca și tricolorul și leul monedei). Ce mai trebuie făcut ca Basarabia să reajungă în România?
V.V.P.: Nimic din ce este alipit artificial la ceva nu rezistă în timp, precum nimic din ce e desprins artificial și cu forţa nu rezistă. Ca să fim cu adevărat liberi – pentru că încă nu suntem – trebuie să avem legea în capul mesei, să avem un autentic pluralism politicși de opinii, televiziuni libere, care sunt încă o iluzie, să nu-i persecutăm pe investitori, ca să le dea de lucru basarabenilor și să aibă televizoare, să se informeze, să avem impozite plătite, să fie alte pensii, un standard mai bun de viaţă. Consiliul Unirii a elaborat un Manifest în care arată cum ar trebui modernizată urgent R. Moldova, să nu ajungem o epavă când ne vom reunifica. Toate proiecteleși fondurile europene,vrei-nu vrei, chiar dacă o bună parte sunt deturnate, ajută la modernizarea societăţii, toate urmând să conducă la statutul de cetăţean liber, ce îi va mătura de la putere pe fariseii antiromâni și va vota pentru unioniști. Deocamdată, nu avem o voinţă clar exprimată de proUnire a autorităţilor de la București și Chișinău, dar când vor simţi masa critică, cu toţii se vor grăbi să spună că și ei au fost unioniști. Unora nu le permite trecutul lorșantajabil, altora – prietenia dubioasă, adică, de fapt, dependenţa de Rusia, celorlalţi – pregătirea, pentru că încă nu și-au eliberat creierii de propaganda comunistăși sovietică. Dar lucrurile evoluează și noi suntem optimiști activi.
G.T.G.: Ce doriţi să uraţi Republicii Moldovași României pentru Noul An?
V.V.P.: Să aibă conștiinţa și sentimentul aparţinerii unui neam absolut deosebit, al românilor, care au un trecut gloriosși, sper, un viitor fericit. Dar pentru aceasta trebuie să fim o naţiune unită, care să reziste tuturor vicisitudinilor sorții și vitregiilor care, fără îndoială, încă ne vor paște. Unirea face Puterea!
G.T.G.: Doamnă Pavlicenco, mulţumim pentru interviuși vă dorim Dvs. și celor dragi un Crăciun Fericit și un An Nou plin de noi realizări!
V.V.P.: Și eu vă mulţumesc, vă doresc un Crăciun Fericit și la Mulţi Ani!
Fragment din cartea:
GABRIEL TEODOR GHERASIM, ROMÂNIA: MARTIRII ŞISUPRAVIEŢUITORII DIN COMUNISM, Editura Libris Editorial, Brasov, 2018.