Înalt Preasfinţia Sa, Doctor, Doctor Honoris Causa,
Onufrie (Octavian) Pop, Arhiepiscop şi Mitropolit al Mitropoliei Autonome Creştin Ortodoxe de Bergamo şi Europa la 65 de ani de viaţă
BIOGRAFIE
Înalt Preasfinția Sa, Conf. univ. dr. Onufrie (OCTAVIAN) POP, s-a născut la 22 octombrie 1956, în comuna RODNA, județul Bistriță-Năsăud (România), fiind cel de-al doilea copil al părinților SIMION și MARIA, de profesie agricultori. În comuna natală, a urmat Școala Generală de 8 ani, pe care a absolvit-o în anul 1971. În toamna aceluiași an, s-a înscris la Școala Profesională de Construcții din orașul DEJ, județul Cluj (România), pe care a absolvit-o în luna iunie 1973, calificându-se în meseria de instalator, instalații tehnico-sanitare și de gaze. Între anii 1973 – 1974 a lucrat ca lăcătuș-mecanic – instalații, la Exploatarea Minieră „RODNA”. În perioada 20 septembrie 1974 – 5 ianuarie 1976 a satisfăcut stagiul militar la U.M. 01386/ÎI ROMAN, jud. Neamț.
De la 1 februarie 1976 până la 1 februarie 1977, a lucrat tot la Exploatarea Minieră din RODNA ca maistru mecanic – instalații în subteran, după care s-a hotărât să plece la mănăstire și să îmbrace haina monahală.
La data de 2 februarie 1977, a intrat ca frate la MĂNĂSTIREA NEAMȚ, județul Neamț, din cadrul Mitropoliei Moldovei și Sucevei, avându-l ca stareț pe regretatul duhovnic și arhimandrit EFREM CHISCARIU. După șase luni de ascultare ca ucenic la stăreția mănăstirii, la 6 august 1977, a primit binecuvântarea de a purta reverendă și a fost tuns întru rasofor primind numele de OLIVIAN. La 1 septembrie 1977, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire patriarh IUSTIN MOISESCU, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei, s-a înscris la Seminarul Teologic al MĂNĂSTIRII NEAMȚ, unde, în urma examenului de admitere, a intrat al treilea.
La data de 15 septembrie 1978, s-a transferat la Seminarul Teologic Ortodox BUCUREȘTI și a fost închinoviat la Mănăstirea CĂLDĂRUȘANI din județul Ilfov (România). Aici a îndeplinit mai multe ascultări printre care și cea de econom al mănăstirii. La 9 iunie 1979, în ajunul praznicului Rusaliilor, la slujba vecerniei, a depus voturile monahale, la Biserica MĂNĂSTIRII CĂLDĂRUȘANI, devenind monahul OLIVIAN. În toamna aceluiași an, a fost transferat în interes de serviciu la MĂNĂSTIREA SINAIA, județul Prahova, ca supraveghetor muzeu. Anul următor, 1980, începând cu data de 1 iulie, a fost transferat tot în interes de serviciu la MĂNĂSTIREA COCOȘ din jud. Tulcea, tot ca supraveghetor-muzeu, primind și ascultarea de secretar și contabil al mănăstirii. La 5 octombrie 1980, a fost hirotonit ierodiacon de către regretatul Arhiepiscop dr. ANTIM NICA al Tomisului și Dunării de Jos. După hirotonie, a urmat cursurile la zi ale Seminarului Teologic din BUCUREȘTI,
slujind ca diacon la Biserica Seminarului „Radu Vodă” din BUCUREȘTI.
La sesiunea din luna iunie 1982, după susținerea examenului de diplomă, a devenit absolvent al Seminarului Teologic Ortodox BUCUREȘTI, cu media 7,50. După absolvire, la cererea sa, a primit înalta binecuvântare a Prea Fericitului Părinte Patriarh IUSTIN MOISESCU de ieșire din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, stabilindu-se în cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei și Caransebeşului, la Mănăstirea „Izvorul Miron” din ROMÂNEȘTI, Jud. Timiș, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Dr. NICOLAE CORNEANU, Mitropolitul Banatului. În perioada 1 iulie – 1 noiembrie 1982, a slujit ca diacon la această mănăstire, după care a fost transferat în interesul serviciului ca preot duhovnic la Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor” BOCȘA-VASIOVA, județul Caraș-Severin. Aici a fost hirotonit ieromonah la 6 noiembrie 1982, în Catedrala Mitropolitană din TIMIȘOARA, de către Preasfințitul Episcop Dr. TIMOTEI SEVICIU al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei și Caransebeşului. Timp de aproape 3 ani de zile, aici a fost angrenat într-o serie de lucrări de restaurare a picturii și reconstrucții la Biserica mănăstirii, clădirile anexe și gardurile ce împrejmuiau mănăstirea.
La 13 mai 1984, lucrările pe care le-a realizat au fost binecuvântate de către Preasfințitul Episcop Dr. TIMOTEI SEVICIU, prin resfinţirea Bisericii îmbrăcată în haina de sărbătoare prin noua pictură realizată și lucrările de reparații, iar pentru munca și osteneala depusă i s-a acordat distincția de SINGHEL, prin hirotesie. În perioada anilor petrecuți la Mănăstirea BOCȘA-VASIOVA, și-a continuat la seral cursurile Liceului Industrial Nr. 2 din BOCȘA-VASIOVA, în anul 1985, promovând anul IV, după care s-a transferat la Liceul „Traian Vuia” din FĂGET, jud. Timiș.
Ca om de inițiativă și bun organizator, a fost transferat din nou, tot în interesul serviciului, la Mănăstirea „Izvorul Miron” din ROMÂNEȘTI, jud. Timiș, începând cu data de 1 septembrie 1985, pentru a o restaura și de a repune mănăstirea în circuitul turistic naţional și internaţional.
În toamna aceluiași an, 1985, s-a înscris la Liceul „Traian Vuia” din FĂGET, în anul V, curs seral, pe care l-a absolvit în sesiunea iunie 1986, când, în urma susținerii examenelor de diploma și bacalaureat, a obținut media 7,25. La Mănăstirea „Izvorul Miron” din ROMÂNEȘTI a realizat lucrări de amenajare, restaurare, reconstrucție și pictură atât la biserica, cât și la clădirile anexe, fapt ce a făcut ca la 20 iulie 1987, de sărbătoarea hramului, sărbătoare ce coincidea și cu aniversarea a 75 de ani de la punerea pietrei de temelie a Bisericii mănăstirii, de către cel care a ctitorit-o, Dr. ELIE MIRON CRISTEA, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, să i se acorde prin hirotesie, de către Înalt Preasfințitul Dr. NICOLAE CORNEANU, Mitropolitul Banatului, distincția de PROTOSINGHEL. În calitate de conducător al mănăstirii a reușit să formez o obște monahală, în anul 1994 numărând 7 viețuitori. La 1 octombrie 1988, după susținerea examenului de admitere, din luna iulie 1988, s-a înscris în anul I la Institutul Teologic de Grad Universitar din SIBIU, care, după evenimentele din decembrie 1989, a devenit Facultatea de Teologie Ortodoxa „Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” județul SIBIU. În anul 1992, sesiunea iunie-iulie, a devenit licențiat în teologie pastorală a acestei facultăți, susținând lucrarea cu tema: „CANONIZAREA SFINȚILOR ÎN BISERICA ORTODOXĂ”, avându-l ca îndrumător științific pe Arhid. Prof. Univ. Dr. IOAN N. FLOCA, obținând media 9,33.
La sărbătoarea hramului din 20 iulie 1991, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Dr. NICOLAE CORNEANU, Mitropolitul Banatului, Biserica mănăstirii, restaurată și repictată, a fost târnosită (sfințită) de către vrednicul de pomenire Episcop EMILIAN BIRDAŞ, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului. În toamna aceluiași an, la Mănăstirea „Izvorul Miron”, ROMÂNEȘTI, județul Timiș, au avut loc trei rasoforii și o tundere în monahism.
Tot aici a pus bazele unei foi religioase intitulată sugestiv „VIAȚA MONAHALĂ”, singura de acest gen (în acea perioadă) ce se adresa tuturor monahilor. Această foaie religioasă apărea lunar și a avut colaboratori de marcă ai monahismului românesc. Sub egida mănăstirii au apărut și un număr de 20 cărți semnate de smerenia sa, conținând poezie, proză, articole și studii cu caracter pastoral-misionar, drept etc.
Din dorința de a-și perfecționă studiile și de a-și lărgi orizontul de cunoaștere în mai multe domenii de activitate, în anul 1991 s-a înscris și la Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din CRAIOVA, din cadrul Universității CRAIOVA, pe care a absolvit-o în luna iunie 1996 și a devenit licențiat al acesteia în sesiunea februarie 1997, susținând lucrarea cu tema „RĂSPUNDEREA MATERIALĂ A PERSOANELOR ÎNCADRATE ÎN MUNCĂ” obținând media 7,97%, având ca îndrumător științific pe Prof. Univ. Dr. CONSTANTIN BELU. În luna iunie 1995 a înființat, cu sprijinul Primăriei MARGINĂ, jud. Timiș, ziarul local intitulat sugestiv „MARGINĂ” ce a apărut lunar și pe care l-a condus ca redactor şef până în luna septembrie 1995, când, din motive financiare, și-a încetat apariția.
La 1 decembrie 1995, în urma mai multor solicitări de a pleca într-o alta eparhie, a primit binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Mitropolit, Dr. NICOLAE CORNEANU al Banatului, de a se reîntoarce la Mănăstirea CĂLDĂRUȘANI, din Județul Ilfov, mănăstirea de metanie a părintelui Olivian. Aici, din lipsa de spaţiu și de posturi în schema de personal, a primit o negație, iar Arhiepiscopia Bucureştilor i-a dat binecuvântarea de a se stabili în Arhiepiscopia Târgoviştei, unde regretatul Arhiepiscop Dr. VASILE COSTIN, chiriarhul de atunci al locului, l-a numit începând cu data de 1 februarie 1996, ca preot capelan militar la CENTRUL DE REEDUCARE GĂEȘTI, jud. Dâmbovița, unde a lucrat până la 1 august 2006, când s-a pensionat și a trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel.
Prin experiența acumulată de duhovnic și pedagog, văzând nevoile acestei unități, a încercat să pună bazele unei activități moral-religioase de excepție. A întocmit programe de asistenţă moral-religioasă, iar la 12 iunie 1997, sprijinit de cadrele unității și Centrul Eparhial TÂRGOVIȘTE, a pus bazele viitoarei Biserici ce urma să fie închinată „Sfântului Ioan Gura de Aur”, Arhiepiscopul Constantinopolului.
La 5 iulie 1997 au început lucrările de construcție a edificiului, ce au durat doar trei luni de zile. La 15 septembrie din același an, au început lucrările de pictură, realizate de profesorul HORIA CERNĂU din TÂRGOVIȘTE, ajutat de deținuții MARIUS POP și RADU EMILIAN, iar la 13 noiembrie 1997, când se face pomenirea Sfântului Ioan Gura de Aur, Biserica nou construită a fost sfințită de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Dr. VASILE COSTIN, Întâistătătorul Eparhiei Dâmbovițene.
Pentru munca și osteneala depusă, Arhiepiscopia Târgoviştei i-a acordat „DIPLOMA DE APRECIERE” nr. 4321/11 noiembrie 1997, iar Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST ARĂPAȘU, al Bisericii Ortodoxe Române, prin GRAMATA PATRIARHALĂ Nr. 326/13 din noiembrie 1997, i-a acordat „CRUCEA PATRIARHALĂ”.
La Centrul de Reeducare GĂEȘTI, județul Dâmbovița, unde a lucrat ca preot militar, a pus bazele unei reviste, sugestiv intitulată „LUMINĂ ȘI SPERANȚĂ”, ce a apărut trimestrial începând cu anul 1996 și până în anul 2006, o revistă de cultură, opinie și informare, ce a depășit granițele ţării și se bucura de o largă apreciere. Tot din anul 1996, prin grija sfinției sale, la Centrul de Reeducare GĂEȘTI, a luat ființă Cabinetul de Asistenţă Religioasă care, din 1999, s-a transformat în Biroul de Asistenţă Religioasă, dotat cu bibliotecă, icoane, colecții de ziare și reviste etc.
În vederea aprofundării studiilor absolvite, în anul 1998 s-a înscris la cursurile postuniversitare ale Facultății de Drept „Nicolae Titulescu” din CRAIOVA, pe care le-a absolvit în anul 1999 susținând lucrarea de dizertație cu tema „CONSIDERAȚII TEORETICE ȘI PRACTICE ALE TEORIEI GENERALE A DREPTULUI PRIVIND LEGALITATEA ȘI CONSTITUȚIONALITATEA ACTELOR ADMINISTRATIVE” , sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. IULIAN NEDELCU, obținând media 10. În paralel cu aceste cursuri, a urmat și cursurile postuniversitare ale Universității „Politehnica” din TIMIȘOARA, pe care le-a absolvit tot în anul 1999, susținând lucrarea de dizertație cu tema „MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE, SISTEMUL, LOC DE MUNCĂ, STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONARE, PARAMETRII, PERFORMANŢĂ ȘI OBOSEALĂ”, sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. IOAN PUGNA, obținând media 9,40.
În urma examenului de admitere susținut în luna ianuarie 1999 la Academia de Științe a Republicii Moldova – Institutul de Filozofie, Sociologie și Drept, din CHIȘINĂU, a devenit doctorand în specialitatea Drept Penal, Criminologie și Drept Penitenciar. La data de 27 aprilie 2001, a susținut public teza de doctorat intitulată „CAUZELE CARE ATENUEAZĂ ȘI AGRAVEAZĂ PEDEAPSA”, la Academia de Poliţie „Ștefan cel Mare” din CHIȘINĂU, sub conducerea științifică a Prof. Univ. Dr. ALEXANDRU BOROI de la Academia de Poliţie „Al. Ioan Cuza” din BUCUREȘTI și a consultantului științific, Conf. Univ. Dr. VALERIU BUJOR, fostul rector al Universității de Criminologie – CHIȘINĂU, R. Moldova, consiliul științific specializat al acestei academii conferindu-i titlul de „DOCTOR ÎN ȘTIINȚE JURIDICE” (conform Diplomei de Doctor seria D.R. nr. 1280/21 iunie 2001, eliberată de Comisia Superioară de Atestare a Republicii Moldova).
La data de 20 august 1999, Senatul Universității de Criminologie din Chișinău, prin Ordinul nr. 43/p, l-a numit, prin cumul, asistent universitar la catedra de „Drept Public” (pentru anul universitar 1999-2000).
La data de 28 august 2000, tot Senatul Universității de criminologie din Chișinău, prin Ordinul 35/p , l-a numit, prin cumul, asistent universitar la catedra de „Drept Public” (pentru anul universitar 2000-2001).
La data de 30 aprilie 2001, Senatul fostei Universității de Criminologie CHIȘINĂU – R. Moldova, prin Ordinul nr.17/U.P.Pc., l-a numit, prin cumul, în funcția de lector universitar la catedra de „Drept Public”.
La data de 27 decembrie 2001, în baza hotărârii aceluiași senat al fostei Universității de Criminologie din CHIȘINĂU, prin Ordinul 24b/U.P.Pc., a fost numit, prin concurs, în funcția de lector universitar superior la Catedra de „Criminologie și Drept Penal”.
Prin ordinul nr.78 U.P.P./30 august 2002 al Senatului fostei Universității de Criminologie CHIȘINĂU – R. Moldova, a fost numit, prin concurs, în funcția de conferențiar interimar la Catedra de „Criminologie și Drept Penal” pentru anul universitar 2002-2003.
Prin ordinul 41/p din 13 septembrie 2003, Senatul Academiei de Drept din Chișinău, R. Moldova l-a numit, prin cumul, lector superior la Catedra de Drept Public. De asemenea, prin ordinul 05-542 din 20 octombrie 2004 a fost angajat, prin cumul, în funcția de conferențiar universitar interimar la Catedra de Drept a Facultății de Drept din cadrul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți – Republica Moldova.
Prin ordinul 05.277 din 29 august 2005, a fost angajat pe o perioada de 5 ani, titular la Catedra de Drept Public în funcția de conferențiar universitar, la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. De asemenea, prin ordinul 196-P din 01 septembrie 2017, a fost angajat în postul de conferențiar universitar la Departamentul de psihologie, securitate și drept (Secția criminologie, psihologie și științe socio-umaniste) la Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată din Chișinău (anul universitar 2017-2018).
Prin ordinul 234-P din 10 august 2018, a fost numit în postul de cercetător științific superior la Departamentul de investigații științifice, cooperare inter-universitară și ghidare în carieră, la Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată din Chișinău, pentru anul universitar 2018-2019.
Senatul Institutului de Științe Penale și Criminologie Aplicată din Chișinău, prin Hotărârea nr. 6 din 26 octombrie 2018, îi conferă titlul onorific de DOCTOR HONORIS CAUSA, pentru merite deosebite în propagarea criminologiei și științelor penale.
Prin ordinul 253-P din 1 aprilie 2019, a fost transferat din postul de cercetător
științific superior la Departamentul de investigații științifice, cooperare inter-universitară și ghidare în carieră, în postul de conferenţiar universitar la Departamentul de psihologie, securitate și drept (Secția de criminologie, științe juridice și securitate privată), începând cu data de 1 aprilie 2019 şi până în prezent.
În perioada anilor 1990-2021, a publicat un număr de 150 lucrări, 102 dintre ele apărând în colecțiile: pastorală, juridică și psihopedagogică, iar celelalte fiind de proză, poezie, istorie, sociologie și tehnologie. Între anii 1985-2021 a publicat, în diferite ziare (periodice și cotidiene) dar și în reviste din ţară și străinătate, un număr de 230 predici, 1300 de articole și studii (diferite domenii), 129 poezii și 33 de articole cu caracter pastoral în limba franceză, recenzând un număr de 118 cărți și prefațând 12 cărți ale unor autori diferiți.
Fără să fim lipsiți de modestie, trebuie să spunem că, despre viața și scrierile sale, s-au scris 18 cărți semnate de diferiţi autori.
Pe parcursul anilor a primit în semn de apreciere, pentru activitatea publicistică și literară, mai multe diplome, distincții și premii.
Între anii 1995-2021, a participat la diferite congrese, conferințe și simpozioane, atât în ţară, cât și în străinătate, unde au fost dezbătute probleme de interes naţional și mai ales de reformă penitenciară, la fiecare participare având câte o intervenție și prezentând câte un referat.
Aproape 370 de publiciști și gazetari au consemnat în presa scrisă din ţară și din străinătate, între anii 1990-2021, despre lucrările și activitatea publicistică, dar și edilitar-gospodărească a smereniei sale.
În anul 1999 a înființat Buletinul „CUVÂNT ȘI SUFLET” al Bisericii „SFÂNTUL IOAN GURA DE AUR” din cadrul Centrului de Reeducare din GĂEȘTI, județul Dâmbovița, ce apărea trimestrial, iar din anul 2001, a fondat și revista sugestiv-intitulată „PHOENIX”, revistă semestrială ce oferea minorilor și cadrelor penitenciarului posibilitatea de a-și publica materialele și de a le face cunoscute cititorilor, iar în anul 2008, în luna iulie, a înființat Revista „HRANĂ PENTRU SUFLET” a Mitropoliei Autonome Creștin Ortodoxe după Calendar Patristic de Bergamo și Europa, cu sediul în Bergamo, Italia, care apare neîntrerupt până în prezent.
Din cele prezentate se poate vedea că viață pe care a parcurs-o nu a fost o viață liniștită și nici ușoară, trebuind de tânăr să-și ia soarta în mâini, să trăiască numai printre străini, departe de casă și de cei dragi. Valurile acestei vieți l-au purtat de-o parte și de alta a ei, având de-a face cu oameni buni, mai puțin buni, cu oameni răi, dar și cu oameni plini de credință, cu suflet mare și cu frica de Dumnezeu.
Faptul că a fost slujitorul Lui DUMNEZEU și că mai bine de 10 ani și-a desfășurat activitatea într-un Centru de Reeducare (Penitenciar) ca preot militar (locotenent colonel), iar de 13 ani, fiind în calitate de ierarh misionar în Italia și Europa, la Mitropolia Autonomă Creștin Ortodoxă, după Calendarul Patristic, de Bergamo și Europa, cu sediul la Bergamo, Italia, consideră că această slujire a fost chemarea celor pe care i-a păstorit, tinerii certați cu legea, și de multe ori respinși de societatea din care au făcut parte și care, pe bună dreptate, au avut nevoie de un prieten adevărat care să se roage în permanenţă pentru ei, ajutându-i în felul acesta să-și revină, dar și să se ridice din „noroiul în care au căzut”. A avut permanent o mângâiere pentru credincioșii care sunt departe de casă, plecați pribegi printre străini să câștige o bucată de pâine și să ducă o viață mai bună.
A pus și va pune suflet în tot ceea ce face, căutând în permanență să-i ajute pe toți cei care sunt în suferință și în necazuri, atât cât Dumnezeu îl va ţine pe pământ binecuvântat. Se va ruga neîncetat pentru pacea a toată lumea, cerând de la bunul Dumnezeu să-l ţină sănătos, să-și poată mântui sufletul și să poată contribui la rândul său, ca duhovnic, și la mântuirea altora, iar ca dascăl să contribuie la formarea tinerelor generaţii sănătoase din punct de vedere legal, moral şi duhovnicesc, cu dragoste de Dumnezeu şi de semeni.
Ca orice om trecut prin multe suferințe și necazuri, nu-și mai dorește nimic de la această viață pământească și trecătoare, dar nici de la oamenii vremurilor tulburi pe care le trăim, care și ei sunt nişte trecători și călători pe acest pământ, ci caută să dea slava lui Dumnezeu pentru toate cele primite în cei 65 de ani de viață și 40 de ani de slujire la altarul credinței ca preot și duhovnic, dintre care 13 ani ca ierarh și 22 de ani de activitate didactico-științifică și de cercetare în Republica Moldova.
Biroul de presă al Mitropoliei de Bergamo și Europa, Italia.