Domnul GABRIEL TEODOR GHERASIM, jurnalist și de ceva vreme prieten al sufletului meu, mi-a propus un articol despre un mare artist Constantin Tănase.
Video AICI – Constantin Tănase- Lume Mică, Lume Mare
Video AICI – Constantin Tănase- Mămăliga
Video AICI – Constantin Tănase- Ceasul Bun, Ceasul Rău
Iată ce spune GABRIEL TEODOR GHERASIM:
„Într-un interviu apărut în Meridianul Românesc și preluat în cartea mea România Martiri și Supraviețuitori din Comunism
regretatul gazetar George Roșianu a descris detaliile acestui act de terorism rusesc făcut de armata lor de ocupatie astfel:
GABRIEL TEODOR GHERASIM: Să mai stăm în cadrul acestui interviu încă în România anilor trecuţi: cum apreciaţi, de exemplu, că activităţile artistice ale marelui Constantin Tănase l-ar băgat în vizorul comuniștilor, care eventual l-au și omorât?
George Roșianu: Constantin Tănase a fost un mare OM, pe lângă activitatea sa actoricească. Un om desuet a adus pe scena teatrului său atât subiecte, cât și actori de mare valoare. Tănase a adus pe scenă și actori minoritari, cum ar Gheorghe Bruner. Pe scena teatrului lui Tănase au mai jucat Stroe și Vasilache, Elena Burman, Lilly Șerban, Nae Român, Puiu Mironescu ș.a.
Pe Colea Răutu, cel puţin, actor de origine română din Basarabia, l-a scos efectiv din „trenul morţii”, tren care răpea basarabeni din România și-i trimitea să moară direct în Siberia, pentru crima de-a se refugiat în statul „fascist” român. Profitând de cunoștinţele sale sociale cu ofiţeri americani din Comisia Mixtă Americană-Rusă, care supravegheau aceste transporturi ale trenurilor morţii, Tănase a produs de la americani, în ultimul moment, certicatul de eliberare pentru Răutu și s-a dus cu un ofiţer american și cu unul rus pentru a-l scoate pe Răutu din vagon cu puţine minute înaintea plecării de pe peron a trenului. Din câte știu, Colea Răutu trăiește și în prezent, are frumoasa vârstă de 94 de ani și a jucat în nenumărate filme de epocă în România. (între timp Colea Răutu a decedat la 13 mai 2008 la București).
De asemenea, Răutu este faimos pentru șlagărul „Coșarul”, pe care multe generaţii l-au văzut interpretându-l la Televiziunea Română.
Despre Tănase și persiflarea regimurilor la putere se poate spune că erau una și aceeași identitate. Deci când comuniștii s-au proţăpit la putere, pentru Tănase, ei deveniseră noua ţintă de ironizat.
Ca cineva care a avut șansa să petreacă multe ore cu el (e și ca să discutăm exclusiv materialele promoţionale pentru spectacolele teatrului), am reușit să-l cunosc și pe Constantin Tănase OMUL, care a însemnat mult.
Lui Constantin Tănase i se trage moartea de la un catren folosit pe scenă și care nu a convenit rușilor care ocupau România.
Rușii au tâlhărit și violat – și la propriu, și la gurat – pe mulţi cetăţeni români și supravieţuitorii au rămas traumatizaţi pe mult timp după aceea. Multe persone au murit din cauza bestialităţii atacurilor acestora.
Rușii aveau axaţie cu furatul ceasurilor de mână și prefaţau orice atac cu urlatul de: „Davai ceas!” („Dă ceasul!”). Catrenul lui Tănase se referea la aceste atacuri mârșave ale rușilor contra românilor și suna cam așa:
Rău era cu „der, die, das”,
Da-i mai rău cu „davai ceas”.
De la Nistru pân” la Don
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moșie, Harașo, tovărășie.”
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace piesa.
Dar Tănase la următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile abundând de ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deși actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scoțând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu, marele actor era mort. Era anul 1945.”
Video I AICI
Video II AICI
Video III AICI