Autor: Pr. IONEL RUSU, membru UZPR
Limba românească autentică. Costumul popular românesc. Lirică în vers alb și clasic. Stiluri de interpretare unice. Muzică populară și ușoară de-ale gliei noastre. Predici laice despre frumos și bine. Hore tradiționale horite cu inima deschisă a copiilor talentați. Mesaje religios-morale limpezi pentru publicul cald. Prietenia, respectul față de anotimpuri, onoarea față de școală, iubirea pentru neam și țară, cultul pentru mamă, deschiderea către limbi străine, respectul față de tradiții, față de folclor, cultivarea unor virtuți pentru viață în viitor! Toate acestea le-am întâlnit la cea de-a IV-a ediție a Festivalului-concurs „Vocile primăverii”, desfășurat în Școala Gimnazială nr. 22, din municipiul Galați, în ziua de 29 martie a.c.
În fața unui juriu competent format din prof. univ. dr. Gabriel Bulancea de la Universitatea „Dunărea de Jos”- Facultatea de arte, Rodica Koler – profesor de canto, de la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”, Simona Holiartoc, profesor la același liceu, Florin Dobrescu – profesor de muzică și Alina Darie – solistă de muzică ușoară și de jazz, 50 de concurenți, incluzând și grupurile, de la școlile 22, 17, 3, 29, „Dan Barbilian”, 26, 28, „Miron Costin”, 16, „Unirea” – Braniștea, Grădinița 39, împărțiți în două secțiuni, de 5-7 ani și de 8-11 ani, pe parcursul a 6 ore, s-au perindat pe scenă în speranța că vor obține un premiu pe măsura muncii lor. În final, s-au acordat 18 premii pentru individual și, implicit, pentru grupuri (la muzică populară și ușoară), celor foarte talentați, conform rigurozității criteriilor regulamentului festivalului. Câștigătoarea marelui premiu al festivalului a fost eleva Cosmin Maria Dorobăț de la Școala Gimnazială nr. 3 din Galați.
Dintre concurenții la evenimentul cultural-artistic de excepție, dintre profesorii instructori, dintre părinți, au avut amabilitatea de a răspunde întrbărilor mele, următoarele persoane, prin sondaj:
Mara Ioana Robu, elevă, clasa a III-a, Școala Gimnazială nr. 29:
– Suntem în timpul desfășurarii spectacolului, vii pentru prima dată la acest festival, care a devenit o tradiție în oraș?
– Particip pentru întâia oară.
– Te-ai pregătit mult pentru concurs?
– Timp de o lună și jumătate și m-am prezentat cu piesa muzicală „Suflet de copil”.
– Te aștepți la un rezultat favorabil ție?
– Sper, dar important este că am participat!
– Emoțiile te-au copleșit?
– N-am tremurat pe scenă. Ele au fost atâtea cât au trebuit să fie!
Enache silvia Maria, elevă, clasa a III-a,Școala Gimnazială nr. 22:
– Pentru a câta oară iei parte la acest eveniment cultural dedicat copiilor?
– Pentru a doua oară.
– Anul trecut cum a fost pentru tine?
– A fost bine organizat, ca și cel de anul acesta și am obținut un premiu de participare pentru piesa „Cum sună liniștea”.
– Astăzi, cu ce piesă te-ai prezentat la concurs?
– „Vina mea”!
– Ți-ai dori o clasificare ?
– După părerea mea, am mai avut scăpări datorită emoțiilor.
– Indiferent de rezultat, vei mai participa anul viitor, la următoarea ediție?
– Da! Cu fiecare participare voi dobândi experiență.
– Mult succes să ai!
– Mulțumesc!
Țepu Andreea, elevă, Școala Gimnazială nr. 29:
– Cu ce gânduri ai venit la festival?
– Eu am venit să bucur oamenii cu vocea mea cristalină și să-i fac pe părinții mei mândri de mine.
– Cum ai reușit astăzi să-ți stăpânești emoțiile excesive ale firii tale, dat fiind faptul că ești foarte sensibilă și că aștepți o validare înaltă.
– Am fost susținută de colegii mei de la „Voces”, care au făcut galerie pentru mine.
– Cum ai perceput de pe scenă comisia de jurizare?
– În timp ce am cântat, nu m-am concentrat pe membrii juriului, am fost atentă la melodia mea și la text și mi-am aruncat privirea spre mama.
– Ce piesă ai cântat?
– „Fight song” (Cântec de luptă). În urmă cu doi ani am cântat „Dragu-mi-i a te cânta”, titlul este, de fapt, „Răsai”, de Doina Aldea Teodorovici, pentru care am obținut premiul I.
Ungureanu Mihaela, profesor pentru învățământ primar, clasa a III-a , Școala Gimnazială nr. 22:
– Grupul „Fluturașii veseli” are un istoric lung?
– Nu! În 2024 a luat naștere și a obținut premiul I la categoria 8-11 ani pentru șlagăr de muzică ușoară. I-am înscris pe toți copiii clasei, dar astăzi s-au prezentat doar unsprezece, cei mai isteți dintre isteți. Pentru festival am lucrat intens o săptămână. Le-am predat cântecul, le-am cerut copiilor memorizarea cântecului și am lucrat împreună la mișcarea scenică în timpul programului, fiind clasă de step-by-step, sugerându-le să transforme cântecul într-o scenetă muzicală care a constat într-o scenarizare muzicală a versurilor, mimând tabloul primăverii pe care copiii grupului îl exprimau prin cântec.
– Din partea juriului, ce așteptări aveți?
– Să primim validarea pe care grupul o merită, fiind unul expresiv, format din copii inteligenți și foarte sociabili. Dorim să fim invitați și de alți organizatori.
– In privința organizării celei de-a IV-a ediții, ce părere aveți?
– Ne-am ridicat mult ștacheta, atingându-ne obiectivele dorite. Maturizarea artistică și seriozitatea cu care am tratat acest festival, atât noi, cât și cei din afară au atins cote înalte.
Saghin Daniela, părinte, 37 de ani, casnică:
– Când ați sesizat prima oară că fetița dumneavoastră are înclinație artistică?
-De la doi ani. Dansa și cânta prin casă, făcea tik-tok-uri, imita pe sora ei mai mare, care crea eschibiții. Mi-aș dori ca să ajungă actriță sau dansatoare.
– Vi se pare o povară ușoară și plăcută faptul că ți se cere ca părinte să investiți pe plan artistic?
– Și părinții mei au făcut același lucru cu mine, dansuri și muzică. E ceva în genă. Am cântat în timp ce am fost însărcinată…
– Cât de mult a contat prezența dumneavoastră alături de fiică astăzi?
– Mult!
– Cam câte procente?
– Sută la sută, garantat!
– Când nu sunteți scutită de griji, faptul că fiica dumneavoastră cântă, vă ajută să le depășiți?
– Numai când le văd pe ambele odrasle, uit de toate grijile.
– Înseamnă că poezia, cântecul și muzica sunt adevărate terapii pentru minte și suflet și ele se manifestă prin copii. Ce planuri aveți pe viitor?
– Să se mențină. Ea participă nu numai aici, este și dansatoare la grupa „Estrada Stars” din oraș și joacă baschet la Asociația „Templierii”, dar nu uită că pe primul plan este învățătura.
– Mulțumesc pentru disponibilitate!
Anghel Alexandra, elevă, Școala Gimnazială „Unirea”, Braniștea:
– Te rog, frumos, spune-mi de câtă vreme faci parte din grupul vocal-artistic „Flori Dunărene?
– De trei ani.
– Cine ți-a confecționat acest minunat veșmânt popular autentic?
– Există o asociație care ne confecționează costumele.
– De câte ori te antrenezi (faci repetiție) pe săptămână?
– Câte două ore sâmbăta și duminica, în timpul săptămânii sunt la școală.
– Jocul și cântecul au fost priorități în viața de elev?
– Da!
– Cum te privesc elevii din clasă vis-a-vis de hobby-ul tău?
– Mă văd muncitoare, că trudesc în ceea ce fac și mă implic mult sufletește.
Profesor George Niță, Școala Gimnazială „Unirea”, Braniștea:
– Domnule profesor-instructor, completați pe eleva dumneavoastră, deoarece timpul vă permite!
– Numai la țară întâlnim astăzi copii cu drag pentru folclorul românesc, zestre de aur a culturii nației noastre. Dansurile prezentate sunt din zona Covurluiului și sunt autentice. Ei joacădansuri din localitățile Independența, Piscu, Tudor Vladimirescu, Braniștea. Aici avem colinde salvate de la pierire datorită învățătorului Mihai Gheorghe, căruia Căminul cultural din comună îi poartă numele.
– Pe scurt, care este povestea existenței grupului vocal-artistic „Flori dunărene”?
– Grupul ființează din 2019 și cuprinde elevi de la clasa a III-a până la clasa a VIII-a, chiar mai vin și foști elevi, acum la liceu, după zicala românească „Lupul, unde a mâncat o oaie, se întoarce după blană.”
– Care sunt criteriile care stau la baza funcționării ca membru în această entitate culturală?
– În primul rând seriozitatea, urechea muzicală, ritmul, farmecul personal, capacitatea de a transmite emoții și, mai ales, puncualitatea la repetiții și la activități. Cântecul și dansul se cuvin a fi înțelese de fiecare membru.
– Ați fost cu grupul și pe alte scene?
– Cum să nu? Am fost în țară, la Râmnicu-Sărat, Focșani, București, Toplița, Pechea, Piscu, Tudor Vladimirescu, Movileni de Tecuci-cu Festivalul iei, iar în afară, anul acesta am fost invitați în Turcia (Antalya), în Macedonia și în Bulgaria.
Cosmina Maria Dorobăț, elevă, clasa a IV-a, Școala Gimnazială nr. 33, Galați, clasa canto, prof. Cristina Boghici:
-Ai avut cumva vreo presimțire că vei obține trofeul festivalului?
– După mine, mă așteptam să iau premiul I, întrucât am muncit pe brânci, dar la trofeu nu mă așteptam. Am participat în ultimii doi ani la festivaluri, precum „Festin talent”, „Criss Art”, „Cântecele și noi”, din cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.
– Această reușită te moralizează și mai mult pe viitor, în sensul că nu este ușor să te ții pe podium? Cum crezi că vor reacționa colegii tăi de clasă când vor auzi de la tine și vor avea mărturii că te-ai învrednicit de marele trofeu al Festivalului „Vocile primăverii”?
– Mă vor felicita și mă vor încuraja…
– Ce ai simțit în legătură cu organizarea luminosului festival?
– Mi-a plăcut mult organizarea, care a fost la înălțime, până la cele mai mici detalii. Voi mai participa, având sprijinul necondiționat al părinților.
– Alese felicitări! Să-ți ajute Dumnezeu cu sănătate, să te menții și să-I mulțumești pentru ajutor, netrufiindu-te, după cum zice un proverb biblic „Nu te mira de cel ce cade, ci de cel ce stă (să nu cadă).”
Marin Oanea, profesor pentru învățământ primar, pensionar al Școlii Gimnaziale 22, inițiatorul festivalului:
– Ce stare de spirit aveți acum, la cald, după finalul Festivalului-concurs „Vocile primăverii”, în calitate de inițiator al acestui act de cultură?
– Mai multe: ușurat pentru că totul a decurs ca la carte, împlinit, mulțumit și cu o oboseală plăcută după acest spectacol maraton, care a durat vreo șase ore, unde eu am fost „la butoane”, asigurând sonorizarea.
– M-ar interesa, cu îngăduința dumneavoastră, un istoric al grupului vocal „Vocile primăverii” pe care l-ați condus și pe care l-am văzut și eu de multe ori, mai ales când organizați concerte de colinde.
– Grupul vocal „Vocile primăverii” are o istorie lungă și frumoasă, ținând cont că a ființat timp de 43 de ani, cred că este un record în domeniu. Voi încerca să fiu scurt. De când am intrat în învățământ m-a animat gândul de a fece lucruri deosebite cu elevii mei. În toamna anului1978, fiind învățător la Școala 18 din Galați, am selectat câțiva copii de clasele I și a II-a, să-i formez de mici, pentru a lucra cu ei cât mai mult timp. În luna decembrie al aceluiași an am participat cu ei la faza municipală a Festivalului „Cântarea României”, unde am obținut locul I. Pe 7 martie 1979 copiii mei au fost transmiși la Radio România, pe programul I, într-o emisiune care se chema „De la 1 la 3”. Pe la 1:25, crainicul a anunțat următoarele: „Voci ale primăverii, din Galați transmite Corneliu Mihăilescu”. Anunțul acesta mi-a inspirat numele grupului vocal. Atât premiul, cât și această transmisiune m-au încurajat în demersul meu. Au urmat alte premii și spectacole în următorii șapte ani cât am mai activat la această școală. Un lucru care m-a marcat toată viața a fost acela că am susținut un spectacol de adio în sala cinematografului „Flacăra” în fața a vreo 500 de elevi, iar la încheiere strigau toți în cor: „Nu plecați!” La noua școală, unde m-am transferat (22), am reînființat grupul mergând pe aceeași schemă, o chitară și voci, promovând o muzică de calitate, în special folck, îndrăgită mult la vremea aceea, dar și mergând pe compoziții proprii, cu care m-am prezentat la numeroase concursuri, festivaluri, spectacole, serbări, promovând imaginea școlii. Nu-mi amintesc să nu fi plecat fără vreun premiu de la concursurile la care am participat. Am avut de două ori locul III la faza națională a Festivalului „Cântarea României”, care mie mi s-a părut un lucru foarte serios.
– Ce repertoriu ați abordat?
– Un repertoriu adecvat cu cântece pentru copii, jocuri, dragostea față de părinți, cântece patriotice, în general cântece cu mesaj, piese proprii, cântece din repertoriul românesc și internațional, având în vedere caracterul educativ, cultivarea gustului estetic, combătând cu mijloacele melemodeste degradarea constantă a muzicii prin promovarea cu insistență răutăcioasă pe multe canale media stiluri de muzică antieducative, nocive, de către „artiști” neșcoliți, needucați, care ne-au asediat pe fondul inculturii de masă și a decăderii morale a societății. Ei au găsit o nișă de îmbogățire, de aceea eu nu-i consider vinovați pe ei. Vinovați suntem noi prin atenția pe care le-o acordăm.
– V-a sprijinit școala în demersul dumneavoastră?
– Fără îndoială. Mi s-a pus la dispoziție o sală de repetiție, înzestrată cu aparatură, instrumente, astfel încât am putut să-mi realizez singur negative orchestrate, dând o altă sonoritate și strălucire grupului, având chiar posibilitatea să imprim un CD audio cu mijloace proprii.
– Vorbiți-ne din culise, din spatele cortinei organizatorice, despre munca celor din echipă!
– A fost foarte multă muncă, un consum foarte mare de timp și energie. Pe de o parte a trebuit să ținem cont de regulamentul rigurosal festivalului, impus de nivelul său, iar, pe de altă parte, întocmirea numeroaselor documente, respectarea unor proceduri obligatorii atât la nivelul școlii organizatoare, dar și de către participanți. Au fost sute de telefoane, mesaje către colaboratorii noștri, emoții, pentru a ne trimite materialele de care aveam nevoie, consumându-ne mult timp, energie și nervi. Totul se face cu sacrificii.
Am căutat și am găsit înțelegere prin realizarea de parteneriate cu instituții culturale de prestigiu din Galați, cum ar fi Universitatea „Dunărea de jos” – Facultatea de Arte, Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”, Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard”, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” și nu în ultimul rând, Asociația de părinți „Dimitrie Cantemir” a școlii gazdă. Având asigurat girul așezămintelor mai sus pomenite, am pornit la drum cu curaj, aspect întâlnit și la edițiile anterioare.
– Care a fost echipa care a coordonat organizarea festivalului?
– Echipa a fost formată din trei doamne profesoare foarte vrednice: Doina Pană – cap limpede – Simona Maravela și Florentina Gaiu, sprijinită de conducerea școlii, respectiv, doamna Valentina Tudorache, dar și mai multe colege care și-au oferit serviciile în ornarea sălii de spectacole, a scenei, asigurarea ordinii pe timpul desfășurării festivalului, sacrificâdu-și timpul liber, pe care îl așteptăm cu toții. Fiecare a avut niște sarcini precise. Eu, de exemplu, am avut ca sarcini asigurarea legăturii cu instituțiile mai sus menționate, invitarea membrilor ce aveau să facă parte din juriu, legătura cu presa, asigurarea optimă a sonorizării.
Gândindu-ne la perspectiva ridicării nivelului calitativ al festivalului, am cerut câte o filmare a fiecărui interpret și, alături de câțiva membri din juriu, am făcut o selecție a concurenților, conform unor criterii minime (voce, auz muzical, dicție, ritm), lucru care a stârnit unele reacții negative și pătimașe.
– Cum vi s-a părut „de la butoane” toată desfășurarea spectacolului, dacă au existat discuții contradictorii din partea părinților?
– Cu toate că a fost un spectacol maraton care a durat vreo șase ore, totuși nu a fost plicticos datorită faptului că fiecare concurent a adus ceva nou, interesant. Cu siguranță că vor fi existat unele discuții, colegele mele știu mai bine, pentru că întotdeauna cei care stau pe margine știu mai bine cum trebuia să fie, voci cârcotașe din partea unor părinți care și-au văzut copiii câștigători, chiar înainte de a urca pe scenă. Vestea proastă, cum anunța și președintele juriului, a fost că nivelul festivalului, conform regulamentului, nu ne-a permis să dăm mai multe premii, ci în limita unui anumit procent.
– Cum a evaluat comisia de jurizare?
– Fiecare membru al juriului a avut o fișă de apreciere cuprinzând cîteva criterii de jurizare cu detalierile necesare. Aceeste criterii au fost: 1. Calitatea artistică și tehnică a interpretării; 2. Sincronizare; 3. Grad de dificultate; 4. Ținuta artistică; 5. Autenticitatea compozițională și interpretativă. Fiecare criteriu a fost notat pe o scară de la 1 la 5.
– V-ați așteptat la vreo surpriză neplăcută în timpul desfășurării evenimentului?
– Nu, pentru că totul a fost pregătit din timp, cu simț de răspundere, știam că vor fi unele mici neajunsuri, dar au fost premeditate și rezolvate cu promtitudine. Totuși, în pregătirea festivalului au fost unele lucruri neclare în regulament, lucruri care vor fi îndreptate pe viitor.
– Cine v-a susținut moral și material în acest demers?
– Moral, ne-am încurajat unii pe alții, iar material a contribuit asociația de părinți a școlii și fiecare dintre noi a contribuit cu diverse sume de bani.
– Credeți că îi veți mai vedea la anul pe o parte dintre concurenții și premianții de anul acesta?
– Au fost concurenți care au participat și la edițiile anterioare, au luat și premii, de ce nu ar participa și la anul? Precis nu vor participa cei care au depășit vârsta de 11 ani. Îi așteptăm cu drag pentru înscrieri la timpul cuvenit.
– Ce note credeți că ați primit din partea publicului spectator?
– Mesajele pe care le-am primit sunt foarte pozitive, atât din partea colegilor, cât și din partea părinților. Lucrurile s-au așezat foarte bine, dincolo de subiectivismul fiecăruia dintre noi. În concluzie, cred că am primit calificativul „Foarte bine”. Este firesc să transmit multe mulțumiri echipei organizatoare, conducerii școlii, juriului, domnului profesor George Niță, eleveiMiruna Grigoraș, câștigătoarea celei de-a II-a ediții a festivalului, care ne-a onorat cu un microrecital și nu în ultimul rând jurnaliștilor: Raluca Ichim – Viața liberă, Daniela Vlad – Radio Pro Lider FM, Mioara Ardieleanu – scriitor, redactor la revista Timpul seniorilor și dumneavoastră Preot dr. Ionel Rusu, scriitor, membru al UZPR, colaborator a mai multor publicații din România, dar și participanților, fără de care noi nu am exista.
– Așa este! Am participat cu inima deschisă în premieră la acest eveniment cultural artistic și am avut ocazia să vă admir pe scenă cu grupul pe care l-ați îndrumat atâția ani cu statornicie, din vocație lăuntrică, fără a vă obliga vreo autoritate superioară. M-a impresionat muntele de mesaje limpezi, moralizatoare pe care le-au transmis concurențiiși trăirea actului artistic. Ce părere aveți despre calitatea festivalului ajuns la a IV-a ediție?
– Faptul că am selectat numerele cele mai bune din multele cele înscrise, față de precedentele ediții s-a ridicat la o cotă superioară, lucu afirmat și de președintele juriului, prezent de fiecare dată, de aceea s-a făcut mai greu diferența între concurenți existând uneori și două premii II.
– Lumea nu știe că sunteți și scriitor și că ați îmbogățit cultura locală cu unele apariții literare. Care sunt? Enumerați-le!
– Da, am mai avut și alte preocupări. Am avut și o echipă de teatru, denumită „Actorașul”, cu care am câștigat numeroase premii, iar ca scriitor am abordat umorul. Hoinar printre amintiri, Gâlceava cu timpul trecut, Gogoșele cu zâmbete, Fals tratat de covid 19 (umor negru din vremea pandemiei) sunt cărțile pe care le-am scris după ieșirea la pensie.
– Un cuvânt de rămas bun?
– Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat prilejul să mă laud…!