Opera din Timișoara (Teatrul Național „Mihai Eminescu”)
Autor: dr. Paul Ichim
Trăim niște vremuri tare ciudate, greu de înțeles.
Ăștia care ne conduc se duc pe la biserici, apărând în față cetățenilor, drept oameni ce vor să se pună bine și cu Șeful suprem. Deși prin cărțile de căpătai ale religiei, respectiv în zona noastră ne referim la Biblie, se vorbește despre dragostea de semeni, conduc ăștia niște războaie odioase rău. Capii bisericilor lor le sunt alături, nu-i exclus să le și binecuvînteze acțiunile, chit că-i vorba despre crime în război. Cum se leagă astea cu învățătură creștină, n-am înțeles niciodată. Unde mai pui că în istoria omenirii, unele dintre cele mai mari atrocități în numele convingerilor religioase s-au făcut. Că tot vorbim despre pasnicia sărbătorii creștine, zilele astea, ăștia din ortodoxia estică, vorbesc mai mult despre unealta aia de promovat pacea, numită crucișător, recent scufundat. Se pare că-n istoria lor, totul este legat de crucișătoare.
Din toate sărbătorile creștine cei din media au reținut doar reclamele pentru crăpelniță ritualică, cu tot felul de dezlegări, de zici că au suferit crâncen de foame și au scăpătat și ei în sfârșit la bucate.
Sărbătoare este și la evrei, iar la Ierusalim au pus-o de o cafteală ritualică, iar s-au ciocnit în numele diferențelor religioase musulmanii de mozaici.
Pe la noi prin țară există încă o situație păcătoasă la Timișoara, nenorociții aia din administrația de acolo, n-ar fi fost de acord cu un „regal de manele” susținut în clădirea operei locale. Asta ar fi fost semn de democratizare a societății, ce atâta muzică clasică-n opera, băgăm și o lăutăresca modernizată. Mă gândeam să le dau o soluție iubitorilor de muzică de gen, mai ales că în zona Banatului, oamenii au scăpătat binișor la locuințe de patrimoniu istoric local. Fie vorba între noi, vorbim de un segment populational la care ANAF-ul are timidităti perpetue de analiză. În consecință, dacă tot sunteți așa de bazați financiar și mulți doritori, puneți mâna de la mâna și construiți o Opera pentru manele în Timișoara și bucurați-vă cât vreți și de câte ori vreți în ea.
Cum ar suna….”Marea Opera de manele a Banatului”?
Ultima chestie discutată n-ar fi în linia primei părți din mesajul actual, nefiind o legătură clară între ideea de sărbători creștine prost înțelese și tulburările de înțelegeri concertistice. Singură linie comună ar fi că stai și te minunezi câte tâmpenii auzi zilnic și cât s-a dilit lumea asta de o vreme.
Temperatura de afară parcă ar dori să dăm ușor timpul înapoi, s-o luăm de la un vin fiert și cozonaci și să rescriem scenariul ultimelor luni. Din păcate nu se poate, o luăm cum o primim, ne mirăm și dăm înainte.